Faptul ca lucratorul a consimtit la incheierea unor raporturi de munca pe durata determinata succesive nu il priveaza pe acesta de protectia pe care i-o confera Acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata In Hotararea SA�nchez Ruiz si FernA�ndez A�lvarez si altii (cauzele conexate C-103/18 si C429/18), pronuntata la 19 martie 2020, Curtea a statuat ca statele membre si/sau partenerii sociali nu pot exclude din notiunea de ``contracte sau raporturi de munca pe durata determinata succesive``, prevazuta la clauza 5 din Acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata (denumit in continuare ``acordul-cadru``)1 , o situatie in care un lucrator angajat in temeiul unui raport de munca pe durata determinata, si anume pana la ocuparea definitiva a postului pe care este angajat, a ocupat, in cadrul mai multor numiri, acelasi loc de munca in mod neintrerupt timp de mai multi ani si a exercitat, in mod constant si continuu, aceleasi functii, mentinerea permanenta a acestui lucrator pe respectivul post vacant fiind consecinta nerespectarii de catre angajator a obligatiei sale legale de a organiza in termenul acordat o procedura de selectie in vederea ocuparii definitive a acelui post vacant, iar raportul sau de munca fiind ca urmare a acestui fapt prelungit in mod implicit din an in an.
In cazul in care un angajator public recurge in mod abuziv la raporturi de munca pe durata determinata succesive, faptul ca lucratorul in cauza a consimtit la incheierea si/sau la reinnoirea acestor raporturi de munca nu este de natura sa inlature, din acest punct de vedere, orice caracter abuziv al comportamentului acestui angajator, astfel incat acordul-cadru nu ar fi aplicabil situatiei acelui lucrator . In speta, mai multe persoane sunt angajate, de mult timp, in cadrul unor raporturi de munca pe durata determinata, in cadrul serviciului de sanatate al Comunidad de Madrid (Comunitatea Madrid, Spania).
Acesti lucratori au solicitat recunoasterea calitatii lor de membri ai personalului statutar fix sau, in subsidiar, de functionari publici care beneficiaza de un statut similar, ceea ce Comunidad de Madrid a refuzat. Sesizate cu actiuni formulate de respectivii lucratori impotriva deciziilor de refuz ale acestei comunitati, Juzgado Contencioso-Administrativo no 8 de Madrid (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 8 din Madrid) si Juzgado Contencioso-Administrativo n o 14 de Madrid (Tribunalul de Contencios Administrativ nr. 14 din Madrid) au adresat Curtii mai multe intrebari preliminare privind interpretarea, printre altele, a clauzei 5 din acordul-cadru.
Pentru a ajunge la concluzia citata anterior, Curtea a amintit, mai intai, ca unul dintre obiectivele urmarite de acordul-cadru este de a limita recurgerea succesiva la contracte sau la raporturi de munca pe durata determinata, considerata o sursa potentiala de abuz in detrimentul lucratorilor, si ca revine statelor membre si/sau partenerilor sociali sarcina de a stabili, cu respectarea obiectului, a finalitatii, precum si a efectului util al acestui acord, care sunt conditiile in care aceste contracte sau raporturi de munca sunt considerate ``succesive``.
In continuare, aceasta a considerat ca interpretarea inversa ar permite angajarea lucratorilor in mod precar pe parcursul anilor si ar risca sa aiba ca efect nu numai excluderea, in fapt, a unui mare numar de raporturi de munca pe durata determinata de la beneficiul protectiei lucratorilor urmarite de Directiva 1999/70 si de acordul-cadru mentionat, golind obiectivul urmarit de acestea de o mare parte a continutului lor, ci si de a permite utilizarea abuziva a unor astfel de raporturi de catre angajatori pentru a satisface nevoi permanente si durabile in materie de personal.
Pe de alta parte, Curtea a statuat ca clauza 5 din acordul-cadru se opune unei legislatii si unei jurisprudente nationale potrivit carora reinnoirea succesiva a unor raporturi de munca pe durata determinata este considerata justificata de ``motive obiective``, pentru simplul motiv ca aceasta reinnoire raspunde motivelor de recrutare vizate de aceasta legislatie, si anume motive de necesitate, de urgenta sau pentru desfasurarea programelor cu caracter temporar, conjunctural sau extraordinar, in masura in care o asemenea legislatie si jurisprudenta nationala nu il impiedica pe angajatorul in cauza sa raspunda, in practica, prin astfel de reinnoiri, unor nevoi permanente si durabile in materie de personal.
In aceasta privinta, Curtea a aratat ca, desi legislatia si jurisprudenta nationala in cauza nu cuprind o autorizatie generala si abstracta de a recurge la contracte de munca pe durata determinata succesive, ci limiteaza incheierea unor astfel de contracte sau raporturi pentru a satisface in esenta nevoi provizorii, in practica, numirile succesive ale lucratorilor vizati nu raspundeau unor simple nevoi provizorii ale Comunidad de Madrid, ci urmareau satisfacerea unor nevoi permanente si durabile in materie de personal in cadrul serviciului de sanatate al acestei comunitati.
In aceasta privinta, Curtea a indicat ca exista, potrivit instantelor de trimitere, o problema structurala in sectorul public spaniol al sanatatii, care se traduce printr-un procent ridicat de lucratori temporari si prin nerespectarea obligatiei legale de a ocupa permanent posturile acoperite temporar de acest personal. Curtea a declarat in continuare ca revine instantelor nationale sarcina de a aprecia daca anumite masuri, precum organizarea unor proceduri de selectie prin care se urmareste ocuparea definitiva a posturilor ocupate provizoriu de lucratori angajati in cadrul unor raporturi de munca pe durata determinata, transformarea statutului acestor lucratori in ``personal pe durata nedeterminata nepermanent`` si acordarea in favoarea acelor lucratori a unei indemnizatii echivalente cu cea platita in caz de concediere abuziva constituie masuri adecvate pentru a preveni si, daca este cazul, a sanctiona abuzurile rezultate din utilizarea unor contracte sau raporturi de munca pe durata determinata succesive sau a unor masuri legale echivalente. Curtea a facut insa precizari menite sa ghideze respectivele instante in aprecierea lor.
In plus, Curtea a statuat ca, in cazul in care un angajator public recurge in mod abuziv la raporturi de munca pe durata determinata succesive, faptul ca lucratorul in cauza a consimtit la incheierea si/sau la reinnoirea acestor raporturi de munca nu este de natura sa inlature, din acest punct de vedere, orice caracter abuziv al comportamentului acestui angajator, astfel incat acordul-cadru nu ar fi aplicabil situatiei acelui lucrator .
In aceasta privinta, Curtea a considerat ca obiectivul acordului-cadru menit sa limiteze recurgerea succesiva la contracte sau la raporturi de munca pe durata determinata se intemeiaza in mod implicit, dar necesar, pe premisa potrivit careia lucratorul, avand in vedere pozitia sa de vulnerabilitate in raport cu angajatorul, poate fi victima unei recurgeri abuzive de catre angajator la raporturi de munca pe durata determinata succesive, chiar daca stabilirea si reinnoirea acestor raporturi de munca ar fi liber consimtite, si, din acelasi motiv, poate fi descurajat sa invoce in mod explicit drepturile pe care le are fata de angajatorul sau.
Curtea a apreciat astfel ca clauza 5 din acordul-cadru ar fi lipsita complet de orice efect util daca lucratorii pe durata determinata ar fi privati de protectia pe care aceasta le-o garanteaza pentru simplul motiv ca au consimtit in mod liber la incheierea unor raporturi de munca pe durata determinata succesive. In sfarsit, Curtea a considerat ca dreptul Uniunii nu impune unei instante nationale sesizate cu un litigiu intre un lucrator si angajatorul sau public sa lase neaplicata o reglementare nationala care nu este conforma cu clauza 5 punctul 1 din acordul-cadru din moment ce, aceasta clauza fiind lipsita de efect direct, ea nu poate fi invocata, ca atare, in cadrul unui litigiu www.curia.europa .eu care intra sub incidenta dreptului Uniunii, pentru a inlatura aplicarea unei dispozitii nationale care i-ar fi contrara.
Hotararea in cauza C-103/18 SA�nchez Ruiz si C-429/18 FernA�ndez A�lvarez si altii/Comunidad de Madrid (Servicio MadrileA�o de Salud)
1 Acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata, incheiat la 18 martie 1999, care figureaza in anexa la Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata, incheiat intre CES, UNICE si CEEP (JO 1999, L 175, p. 43, Editie speciala, 05/vol. 5, p. 129).
CJUE. Un lucrator nu isi poate pierde in mod automat dreptul dobandit la concediu anual platit pentru ca nu a solicitat concediu Sursa: