1. Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, sub nr. x/114/2011, reclamanta SC A. SRL a solicitat, in contradictoriu cu parata SC B. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 212.820,68 lei, contravaloare facturi neachitate, la plata sumei de 3.939.232,55 lei penalitati de intarziere, precum si plata cheltuielilor de judecata .
La data de 07 februarie 2012, reclamanta a depus cerere precizatoare cu privire la pretentiile sale, in sensul reducerii acestora la suma de 212.820,68 lei, reprezentand facturi neachitate si penalitati in suma de 64.438,14 lei.
La data de 9 aprilie 2012, intre SC A. SRL si SC C. SRL a fost incheiat contractul de vanzare - cumparare a drepturilor litigioase ce fac obiectul prezentei cauze .
2. Tribunalul Buzau, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr. 194/2015 din 12 februarie 2015, a respins actiunea formulata de reclamanta SC C. SRL in contradictoriu cu parata SC B. SRL si a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3.500 lei.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca cele doua expertize efectuate in cauza nu au confirmat faptul ca lucrarile contractate au fost finalizate de executant, receptia nefiind efectuata.
3. Apelul declarat de reclamanta SC C. SRL Bucuresti impotriva sentintei sus-mentionate a fost respins de Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr. 839 din 3 decembrie 2015.
In argumentarea acestei solutii, instanta de apel a retinut, in esenta, caracterul nefondat al criticii reclamantei, nesprijinita de probatoriul administrat, cu privire la gresita retinere de catre judecatorul fondului ca plata facturilor ar fi fost conditionata de eliberarea certificatului de receptie finala si de incheierea procesului-verbal de receptie la incheierea lucrarilor, art. 17 pct. 10 din contracte neavand aplicabilitate in fundamentarea criticii.
Totodata, instanta de apel a respins si al doilea motiv de apel referitor la gresita solutionare a cauzei intemeiata pe motivarea celor doua expertize realizate in cauza, retinandu-se ca prima instanta a manifestat rol activ in solutionarea cauzei si, totodata, ca este lipsita de suport real afirmatia potrivit careia prima expertiza de specialitate realizata in cauza nu ar fi fost omologata de prima instanta.
Nici cel de al treilea motiv de apel nu a fost retinut de instanta de apel, prin prisma caruia a fost invocata gresita retinere a primei instante a faptului ca plata contravalorii facturilor ar fi conditionata de indeplinirea corespunzatoare a obligatiilor contractuale. Instanta de apel a retinut, sub acest aspect, o reiterare a primului motiv de apel, prin invocarea aceluiasi art. 17 pct. 10 din contract, criticandu-se o pretinsa incalcare a principiului consacrat de art. 969 C. civ.
Instanta de apel a constatat ca fiind nefondat si ultimul motiv de apel referitor la gresita retinere a primei instante a faptului ca nu a fost realizata punerea in functiune si darea in exploatare a instalatiilor si ca problemele invocate de beneficiar nu ar fi fost rezolvate.
4. Impotriva acestei decizii, reclamanta SC C. SRL Bucuresti a declarat recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, in sensul admiterii apelului si a cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata. In subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea administrarii probatoriului necesar solutionarii cauzei.
In cadrul criticilor formulate recurenta a aratat ca, potrivit actiunii introductive, astfel cum a fost modificata, a solicitat instantei plata facturilor fiscale emise in executarea a doua contracte, nr. 175 si nr. 176 incheiate la 6 noiembrie 2006, contracte care au avut obiect diferit. Astfel, primul contract, cu nr. 175 a avut ca obiect obligatia SC A. SRL (al carei continuator procesual este SC C. SRL) de a executa instalatii sanitare, instalatii HVAC si instalatii sanitare, act care a si fost modificat prin actul aditional nr. 1/20 februarie 2008. Al doilea contract nr. 176 a avut ca obiect procurarea de echipamente de catre SC A. SRL in vederea realizarii lucrarilor de instalatii care faceau obiectul contractului precedent, contract, la randul sau, modificat prin actul aditional nr. 1/14 martie 2008.
Desi a fost dedusa judecatii pretentia derivand din executarea celor doua contracte, totusi, instantele de fond, depasind principiile statuate de art. 969 si 977 C. civ., nu au dat relevanta vointei partilor, prin simplul motiv ca nu au dat o interpretare corecta celor doua contracte ca avand continut diferit.
Acest aspect deriva din suma considerentelor deciziei din apel care trateaza singular regimul facturilor, prin raportare la prevederile contractului, fiind evident ca cele doua contracte nu au fost interpretate din perspectiva continutului lor diferit.
A mai sustinut reclamanta ca a fost in totalitate executat contractul nr. 176/6 noiembrie 2006, echipamentele contractate fiind integral furnizate paratei, astfel ca se impunea plata facturii reprezentand costul de achizitie a acestora.
Aplicarea gresita a legii deriva, in opinia recurentei, si din modul in care instanta a inteles sa dea relevanta probelor administrate. S-a aratat ca proba cu expertiza administrata in fata primei instante a fost inlaturata de tribunal, solutie mentinuta fara nicio motivare in apel, cand, mai mult, s-a respins apelantei solicitarea administrarii unei noi expertize.
In opinia recurentei, exista si o contrarietate a motivarii, de vreme ce instanta de apel consfinteste dispozitia primei instante de inlaturare a expertizei, dar se refera la aceasta pentru a justifica solutia pronuntata.
Impotriva acestui recurs a formulat intampinare SC B. SRL aratand ca pretinsul motiv intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu corespunde tezei legale, recurenta propunand de fapt o interpretare proprie a contractului, mai exact a art. 17. A aratat intimata ca fundamentul respingerii actiunii l-a constituit exceptia de neexecutare pe care a opus-o cu succes in contractele sinalagmatice deduse judecatii.
Nu se justifica, in opinia intimatei, nici admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece acesta reda, potrivit memoriului de recurs, o nemultumire a recurentei cu privire la modul de evaluare a probatoriului, implicand verificarea temeiniciei deciziei, ceea ce, pe aceasta cale, nu este permis .
Totodata, intimata a solicitat prin intampinare si plata cheltuielilor de judecata .
5. Analizand recursul, Inalta Curte de Casatie si Justitie il va admite, va casa decizia atacata si va trimite cauza spre rejudecare instantei de apel, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost reconfigurata prin precizari, SC A. SRL (a carei calitate procesuala a fost transmisa SC C. SRL) a solicitat, pe calea actiunii ex contractu, plata facturilor emise pentru executarea contractelor nr. 175 si nr. 176 incheiate la 6 noiembrie 2006 cu SC B. SRL.
Inca din expunerea de motive a cererii de chemare in judecata reclamanta a subliniat ca cele doua contracte au un obiect diferit, primul, referitor la executia de lucrari de instalatii, al doilea, referitor la procurarea de echipamente, valoarea fiecarui contract fiind delimitata in contextul sumei globale solicitate prin petitul actiunii. A mai sustinut reclamanta ca cele doua contracte au fost modificate prin acte aditionale care sunt de natura sa sustina atat valoarea contractelor, cat si recunoasterea creantei si a executarii acestora.
De asemenea, reclamanta si-a insotit afirmatiile de inscrisurile la care a facut referire.
In acest context, Inalta Curte arata ca, inca din debutul considerentelor deciziei atacate, aceasta refera la doua contracte de executie de lucrari a caror plata este solicitata prin actiune, analizate global. Instanta de apel nu a facut o distinctie dupa natura si obiectul contractelor deduse judecatii si, mai ales, nu a dat relevanta clauzelor specific atasate de lege acestora, care le diferentiaza sub aspectul naturii, obiectului si efectului.
Desi este notabil ca intre cele doua contracte exista o legatura si ca ele au fost redactate prin clauze simetrice, era obligatia instantei de fond ca, aplicand regulile de interpretare a conventiilor, concordant dispozitiilor art. 977 si urm. C. civ., sa delimiteze continutul celor doua conventii, plecand de la natura si obiectul determinat al acestora. Aceasta corespunde rolului instantei de a lamuri vointa partilor, dar mai ales de a stabili sfera efectelor pe care fiecare contract il poate produce prin raportare la obiectul sau si dispozitiile legale incidente.
Or, o abordare globala corespunzatoare celei realizate in apel, prin care nu s-au delimitat cele doua contracte ca avand obiect diferit, a permis instantei sa considere ca toate efectele acestora sunt reglementate dupa regulile aplicabile contractului de executie de lucrari.
In aceste conditii, este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece aceasta rezolvare reprezinta o schimbare a naturii si continutului actului juridic, implicit a efectelor sale, care a avut ca rezultat ignorarea vointei reale a partilor si, nu in ultimul rand, aplicarea gresita a legii.
Inalta Curte retine ca fondata si critica recurentei referitoare la ignorarea actelor aditionale, care, in opinia sa, modifica obiectul contractelor si contin recunoasteri ale paratei referitoare la debite. Astfel, evocarea acestor acte aditionale trasa instantei de fond obligatia de a le analiza, de a hotari asupra continutului lor in economia contractelor, dar si de a estima functia lor probatorie in procesul in care sunt evocate.
O analiza precisa a cauzei cererii presupune delimitarea celor doua contracte, interpretarea si analiza lor distincta, raportata la obiectul si natura fiecaruia dintre ele si la efectele pe care contractul si legea le ataseaza, in mod specific, fiecaruia dintre ele.
Aceasta abordare va permite deopotriva evaluarea modului sau stadiului de executie a fiecarui contract, dar si evaluarea exceptiei de neexecutare invocate de parata intr-o modalitate care va corespunde unei corecte aplicari a legii.
Al doilea motiv al recursului vizeaza gresita aplicare a legii, derivata din modul de evaluare a probatoriului.
Inalta Curte retine ca la tribunal o prima expertiza a fost efectuata in cauza, insa s-a dispus refacerea acesteia de catre alt expert . Potrivit art. 212 C. proc. civ., atunci cand o noua expertiza este plasata in sarcina altui expert rezulta ca prima expertiza nu doar ca nu este lamuritoare, dar nici in conditiile completarii sau refacerii sale nu subzista premisele ca aceasta si-ar putea atinge finalitatea, aceea de proba cu caracter stiintific in dosar. Cu toate acestea, a doua expertiza a fost considerata, la randu-i, ca fiind subiectiva, ceea ce presupune ca optiunea manifesta a primei instante a fost aceea de inlaturare a valorii sale probatorii.
In aceasta succesiune, se observa totusi ca sentinta de respingere s-a bazat inclusiv pe concluziile lucrarilor neomologate.
In masura in care aspectul sesizat a constituit si obiectul unuia dintre motivele de apel, iar instanta de apel nu a formulat un raspuns punctual la acesta, instanta de recurs retine si ca o noua expertiza care avea ca obiectiv evaluarea stadiului de executie al fiecarui contract in parte, al starii si calitatii echipamentelor si instalatiilor pretins executate a fost refuzata apelantei, desi teza sa probatorie avea functia de a proba temeinicia motivelor de apel.
In plus, deopotriva decizia instantei de apel s-a fundamentat pe concluziile acelorasi expertize din prima instanta, de vreme ce a apreciat ca motivul de apel referitor la lipsa suportului probator al hotararii nu reprezinta decat o nejustificata nemultumire a apelantei asupra modului de interpretare a probelor.
Concluzia instantei de apel este gresita din perspectiva art. 261 C. proc. civ. care obliga instanta sa fundamenteze hotararea pe toate probele carora le-a validat functia probatorie. In plus, dezideratul cercetarii judecatoresti impune instantei analiza tuturor probelor administrate si justificarea, atunci cand este cazul, a inlaturarii probelor neretinute, in cauza, a inscrisurilor pe care partile le-au administrat.
De aceea, aceasta modalitate de incalcare a legii se repercuteaza asupra legalitatii deciziei, fiind afectat insusi modul de stabilire a situatiei de fapt .
In conditiile in care instanta de apel nu a reconsiderat rationamentul primei instante spre a justifica de ce concluziile acesteia referitoare la invalidarea celor doua expertize nu au fost corecte pentru a le putea avea in vedere la pronuntarea deciziei, rezulta ca starea de fapt stabilita nu are suport probator.
Aceasta concluzie impune, deopotriva, rejudecarea cauzei intr-un cadru in care instanta de apel sa dea relevanta tuturor probelor administrate si sa reconsidere necesitatea incuviintarii unei expertize in apel care sa aiba ca obiectiv stabilirea executarii fiecarui contract in parte, in acord cu obligatiile asumate de parti in fiecare conventie, respectiv, sa stabileasca daca echipamentele achizitionate au corespuns celor angajate cantitativ si calitativ si daca lucrarile de executie au fost realizate in parametrii contractati, pentru a putea determina aplicarea legii la o situatie de fapt corect si deplin stabilita.
De aceea, pentru toate aceste motive, recursul SC C. SRL a fost admis, iar in temeiul art. 312 alin. (3) si (5) C. proc. civ., decizia instantei de apel a fost casata cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare in apel cu respectarea dispozitiilor art. 315 alin. (3).
Totodata, cu prilejul rejudecarii, instanta de apel va solutiona si cererile partilor care au ca obiect plata cheltuielilor de judecata aferente acestui recurs.