In motivarea cererii de chemare in judecata reclamanta a aratat ca, urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Gorj, la inceputul anului 2014 (07.01.x14) au fost identificate o _ nereguli ce au constat in acordarea unei norme de hrana de 15 lei/zi, pentru care nu s-au retinut contributii fiscale, nereguli constatate si consemnate in raportul de control nr.766/06.02.2014 si in decizia nr. 606/2014.
Reclamanta a aratat ca societatea parata a contestat masurile impuse, dar acestea au fost respinse prin incheierea nr. 85/23.05.2014, motiv pentru care a fost formulata contestatie la Tribunalul Gorj - Sectia C_ Administrativ si Fiscal, solicitandu-se anularea incheierii nr. 85/23.05.2014 si, in parte, a deciziei nr. 606/2014.
Prin sentinta nr. 2809/12.12.2014, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia C_ Administrativ si Fiscal in dosarul nr.x a fost respinsa ca nefondata cererea formulata de catre S_ Directia P_ M__ S.A. sentinta a fost mentinuta de Curtea de Apel C_. Ca urmare a acestei sentinte, odata cu negocierile salariale din luna iulie 2015, parata a trecut la intimidari si chiar amenintari pentru ca salariatii sa semneze un acord care sa permita retinerea pe statul de plata a sumelor impuse de catre societate, astfel ca a semnat acel acord in august 2015, mai mult obligata,retinerile din salariu efectuandu-se incepand cu acea luna.
Referitor la masura aplicata, reclamanta a invocat prevederile art.38 din Codul muncii, conform caruia: ``salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate``.
In ceea ce priveste penalitatile si dobanzile impuse de catre parata, reclamanta a invocat prevederile art.1351 alin. 3 Cod procedura civila, considerand acest fapt un caz fortuit.
Referitor la prescriptia dreptului material la actiune, reclamanta a invocat prevederile art.2523, art.2517 si art.2513 Cod procedura civila, aratand ca a dreptul la actiune este prescris pentru perioada ianuarie 2011-iulie 2012.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 38 Codul muncii si art.2523, art. 2517, art.1351 alin.3 si art.2513 Cod civil.
Parata S_ Directia P_ M__ S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei dreptului material la actiune pentru perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, iar, pe fond, respingerea cererii ca nefondata.
Referitor la nulitatea acordului de plata, parata a solicitat respingerea acestui capat de cerere, intrucat reclamanta a incasat de la societate anumite drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii, drepturi ce au fost incasate in suma bruta, fara a fi retinute si virate contributiile fiscale. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 256 Codul muncii: ``salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie``. Faptul ca drepturile banesti sunt purtatoare de contributii social fiscale, plata acestora nu este optionala, salariatul neputand sa nu plateasca cotele stabilite de lege, asa cum nici pentru angajator nu este optionala plata cotelor de contributii stabilite de lege in sarcina sa.
Acordul de plata a sumelor datorate de reclamanta a fost incheiat cu respectarea prevederilor art.257 si art. 259 din Codul muncii, Sustinerea reclamantei in sensul ca a fost obligata la semnarea acordului si ca s-a trecut la intimidari din partea angajatorului. Fiind in totalitate tenden?ioasa, aceasta nefacand in nici un fel dovada celor afirmate.
Din cei 140 de salariati doar 9 nu au incheiat angajamente de plata, societatea solicitand recuperarea sumelor in cazul acestora pe calea actiunii in Justitie. Faptul ca nu toti salariatii au incheiat angajament de plata arata cu certitudine ca nu a fost vorba de intimidare sau de obligarea salariatilor la semnarea acordului de plata .
Mai mult, a aratat parata, suma lunara retinuta reclamantei a fost de 145 lei, iar aceasta a beneficiat de o crestere salariala de 152 lei la salariul de incadrare.
A sustinut ca art. 38 din Codul muncii nu este incident in speta, intrucat reclamanta nu a renuntat la drepturile recunoscute de lege si nici nu a fost incheiata o tranzac?ie prin care aceasta sa fi renuntat la drepturile sale.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind penalitatile si dobanzile de intarziere aplicate, parata a aratat ca, odata cu semnarea acordului de plata, reclamanta a fost de acord si cu plata accesoriilor, respectiv a majorarilor si a penalitatilor aferente sumei reprezentand contribu?ii social fiscale datorate, de care aceasta s-a folosit.
Mai mult, societatea a achitat si contribu?iile datorate de catre salariati pentru a stopa cresterea sumelor accesorii datorate pentru fiecare zi de intarziere a Platii, pentru ca recuperarea acestora de la proprii salariati sa nu aiba un impact foarte mare asupra venitului lor lunar.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, parata a aratat ca aceasta nu opereaza, intrucat cursul sau a fost intrerupt de acordul reclamantei, din august 2015, in baza art.2537 Cod procedura civila, conform caruia cursul prescriptiei se intrerupe: ``Printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, in orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre cel in folosul caruia curge prescriptia``.
Parata a depus la dosar, in copie, angajamentul de plata inregistrat sub nr. 7688/06.08.2015, declara?ia nr.7938/14.08.2015.
Reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinarea formulata de catre societatea parata, prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate, iar, pe fond, respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
In probatoriu s-a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri .
In sedinta publica din data de 31.01.2017, reclamanta si-a modificat cererea de chemare in judecata, aratand ca solicita a se constata ca nu datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere aferente debitului mentionat in angajamentul de plata nr.7688/06.08.2015, iar, in situatia in care s-au retinut aceste sume, sa i se restituie.
Analizand cererea reclamantei, astfel cum a fost modificata, in raport de dispozitiile legale aplicabile, probele administrate in cauza si apararile paratei, retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, reclamanta solicita sa se constate ca nu datoreaza dobanzi si penalitati de intarziere aferente debitului mentionat in angajamentul de plata nr.7688/06.08.2015, iar, in situatia in care s-au retinut aceste sume, solicita a-i fi restituite(fila 26 din dosar).
Reclamanta U_ R_ a fost angajata a paratei Directia P_ M__ S.A., pe postul de ingrijitor cladiri, in baza contractului individual de munca nr.21/12.11.2010, modificat prin acte aditionale(filele 31-45), pana la data de 18.09.2016, cand raporturile de munca au incetat prin decizia nr.252/14.09.2016, in baza art.55 lit.b din Codul muncii(fila 46 din dosar).
In perioada ianuarie 2011-decembrie 2013 reclamanta a beneficiat, pentru fiecare zi lucratoare, de suma de 15 lei/zi, reprezentand un drept special pentru mentinerea sanatatii, prevazut de art.96 alineat 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate.
In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Gorj, prin decizia nr.606/2014 s-a constatat ca, pentru sumele primite de angajati cu acest titlu, parata nu a calculat, declarat si achitat impozit pe venit si contributiile aferente acestor avantaje, nici la persoanele beneficiare, nici la angajator, dispunandu-se luarea masurilor pentru regularizarea cu bugetele a contributiilor datorate de salariati si angajator .
In executarea acestei decizii, parata a procedat la calcularea contributiilor datorate de reclamanta pentru sumele primite cu titlu de drepturi pentru mentinerea sanatatii, stabilind suma totala de plata de 3.299 lei, la care a adaugat dobanzi/majorari de intarziere si penalitati de intarziere, in baza Codului fiscal(filele 29-30).
Prin inscrisul intitulat ,,Angajament de plata``, inregistrat la societatea parata sub nr.7688 din 06.08.2015 (fila 15 din dosar), reclamanta si-a luat angajamentul de a plati suma de 3.298 lei, reprezentand contributii social-fiscale datorate, in 36 de rate lunare, pana la stingerea intregii sume datorate, precum si a accesoriilor aferente (majorari si penalitati de intarziere), existente la data platii efective a acestora.
In aceeasi zi, aceasta a dat o declaratie prin care a fost de acord ca, incepand cu luna august 2015 sumele datorate, stabilite a le achita in 36 de rate lunare prin angajamentul de plata, sa-i fie retinute pe statul de plata (fila 16 din dosar).
Conform situatiei intocmita de parata si depusa la dosarul cauzei (filele 27-28), pana in luna octombrie 2016 reclamantei i-a fost retinuta suma de 2.030 lei, reprezentand contributii social-fiscale, iar din debitul principal a ramas de achitat suma de 1.268 lei.
In ceea ce priveste majorarile/dobanzile, penalitati de intarziere calculate de parata, conform aceleiasi situatii, acestea erau in cuantum de 1.932 lei, iar pana in prezent reclamantei nu i s-a retinut nicio suma cu acest titlu .
Potrivit art.35 din Codul de procedura civila, ,,Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept . Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.``
Conform art.254 alin.1 din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare: ``(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.``
Raspunderea patrimoniala a salariatului este o raspundere individuala, pentru fapta personala ilicita, aflata in legatura cu munca acestuia, savarsita din culpa, care a produs angajatorului un prejudiciu.
In baza art.256 alin.1 din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ,,(1) Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.``
Raspunderea patrimoniala reglementata de art. 254 din Codul muncii, se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, in timp ce obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat.
In Codul muncii nu se da o definitie exacta notiunii de suma nedatorata si nu se detaliaza conditiile in care se naste obligatia de restituire, insa prevederile Codului muncii se intregesc cu prevederile Codului civil, in temeiul art.278 din Codul muncii.
In Codul civil institutia platii nedatorate este reglementata de art.1341-1344 Cod civil, restituirea efectuandu-se in conformitate cu prevederile art.1635 si urmatoarele din Codul civil.
Potrivit dispozitiilor art.1643 alin.2 din Codul civil, atunci cand cauza restituirii este imputabila creditorului, bunul ce face obiectul restituirii trebuie inapoiat in starea in care se regaseste la momentul introducerii actiunii, fara despagubiri, afara de cazul in care aceasta stare este cauzata de culpa debitorului restituirii.
Asadar, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, indiferent de vinovatia sa, insa nu are obligatia de a plati despagubiri, decat in situatia in care se retine existenta unui prejudiciu ce se datoreaza culpei sale.
Reclamanta, in calitate de salariata a Directiei Publice M__, a beneficiat de suma bruta de 15 lei/zi lucratoare, fara ca unitatea sa fi retinut si virat in mod corespunzator impozitul si contributii sociale datorate bugetului de stat aferente, astfel ca unitatea, in baza art.256 alin.1 din Codul muncii, are dreptul la restituirea de catre salariata a sumei reprezentand impozit si contribu?ii sociale datorate si neretinute.
Potrivit prevederilor Codului fiscal, sumele datorate bugetului de stat neachitate in termenul legal sunt generatoare de dobanzi/majorari si penalitati de intarziere, insa parata nu este indreptatita sa pretinda plata acestora de catre salariat .
In baza art. 40 alin.2 lit. f din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ,,angajatorul are obligatia a plati toate contribu?iile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contribu?iile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii``.
Obligatia angajatorului de a retine si vira lunar contributiile sociale obligatorii era prevazuta si in Codul fiscal in forma in vigoare in perioada 2011-2013, la art.29618, ce stabilea ca ``persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator, au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira lunar contributiile de asigurari sociale obligatorii``.
Asadar, angajatorul avea obligatia legala de acorda venitul salariatului doar dupa calcularea si retinerea contributiilor sociale si impozitelor aferente, iar nerespectarea acestei obligatii ii este imputabila.
Dobanzile/majorarile si penalitatile imputate reclamantei reprezinta contravaloarea prejudiciului datorat statului de societatea parata, ca urmare a achitarii cu intarziere de catre angajator a sumelor ce reprezinta debitul principal, neindeplinirea obligatiei de retinere si virare a contribu?iilor si impozitului cauzand plata acestora.
Fiind vorba de doua raporturi juridice obligationale diferite, unul intre angajator si stat, iar altul intre angajator si salariat, culpa pentru neexecutarea obligatiilor/ executarea cu intarziere se analizeaza distinct, in raport de subiectul pasiv al fiecarui raport obligational.
Prin urmare, nu se poate retine vinovatia reclamantei in privinta neefectuarii in termenul legal a retinerilor contribu?iilor datorate statului, obligatia de restituire ce revine acesteia vizand doar suma efectiv incasata in mod necuvenit, suma care nu include dobanzile/majorarile si penalitatile de intarziere aferente debitului principal.
Referitor la angajamentul de plata din data de 6 august 2016, acesta nu constituie izvor al obligatiei reclamantei de a plati dobanzile/majorarile si penalitatile de intarziere aferente contribu?iilor sociale si impozitelor neretinute de angajator .
Codul muncii prevede ca raspunderea patrimoniala poate fi angajata doar in conditiile prevazute de art.254, fiind abrogate dispozitiile vechiului Cod al muncii, ce stabileau ca angajamentul de plata este titlu executoriu, situatie in care angajatorul avea dreptul sa solicite obligarea salariatului la plata sumei datorate, in baza angajamentului de plata neexecutat, in conditiile prevazute de legislatia anterioara.
In actuala reglementare a Codului muncii, angajamentul de plata nu constituie deci un titlu de creanta recunoscut de lege, in baza caruia angajatorul poate pretinde salariatului repararea unui prejudiciu.
Salariatul isi poate asuma un angajament (scris sau verbal) de plata pentru acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului, dar, avand in vedere ca acesta nu constituie titlu executoriu, in cazul in care salariatul nu platette de buna-voie, utilitatea angajamentului se manifesta doar sub aspect probatoriu, in cadrul procesului privind stabilirea prejudiciului.
In consecinta, parata nu este indreptatita sa i se plateasca de catre reclamanta dobanzi/ majorari si penalitati de intarziere, in suma de 1.932 lei, aferente contributiilor social-fiscale mentionate in angajamentul de plata nr.7688/06.08.2015.
Fata de considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite cererea ulterior modificata si va constata ca reclamanta nu datoreaza paratei penalitati de intarziere si dobanzi aferente debitului principal mentionat in angajamentul de plata nr.7688/06.08.2015.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotarare .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite cererea ulterior modificata, formulata de reclamanta U_ R_, CNP x, cu domiciliul in M__, __, _, __, Judetul Gorj, impotriva paratei S_ Directia P_ M__ S.A., cod unic de inregistrare x, inregistrata in registrul comertului sub nr.Jx, cu sediul in municipiul M__, __. 31, Judetul Gorj.
Constata ca reclamanta nu datoreaza paratei penalitati de intarziere si dobanzi aferente debitului principal mentionat in angajamentul de plata nr.7688/06.08.2015.
Cu apel in termen de 10 zile de comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.