In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat ca, urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Gorj, la inceputul anului 2014 (07.01.x14) au fost identificate o _ nereguli ce au constat in acordarea unei norme de hrana de 15 lei/zi, pentru care nu s-au retinut contribu?ii fiscale, nereguli ce au fost constatate si consemnate in raportul de control nr.766/06.02.2014 si in decizia nr. 606/2014.
Reclamanta a aratat ca societatea parata a contestat masurile impuse, dar acestea au fost respinse prin incheierea nr. 85/23.05.2014, motiv pentru care a fost formulata contestatie la Tribunalul Gorj - Sectia C_ Administrativ si Fiscal, solicitandu-se anularea incheierii nr. 85/23.05.2014 si, in parte, a deciziei nr. 606/2014.
Prin sentinta nr. 2809/12.12.2014, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia C_ Administrativ si Fiscal in dosarul nr.x a fost respinsa ca nefondata cererea formulata de catre S_ Directia P_ M__ S.A., motiv pentru care societatea a impus angajatilor incheierea unor acorduri de plata prin care sa poata fi recuperate sumele impuse, acord pe care reclamanta l-a semnat in luna august 2015.
Referitor la masura aplicata, reclamanta a invocat prevederile art.38 din Codul muncii, conform caruia: ``salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzac?ie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate``.
In ceea ce priveste penalitatile si dobanzile impuse de catre parata, reclamanta a invocat prevederile art.1351 alin. 3 Cod procedura civila, considerand acest fapt un caz fortuit.
Referitor la prescriptia dreptului material la actiune, reclamanta a invocat prevederile art.2523, art.2517 si art.2513 Cod procedura civila, aratand ca a intervenit prescriptia pentru perioada ianuarie 2011-iulie 2012.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 38 Codul muncii si art. 2523, art. 2517, art.1351 alin.3 si art.2513 Cod procedura civila.
Parata S_ Directia P_ M__ S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei dreptului material la actiune pentru perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, iar pe fond respingerea cererii ca nefondata.
In motivarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune parata a aratat ca aceasta nu opereaza, intrucat cursul sau a fost intrerupt de acordul reclamantei, invocand prevederile art.2537 Cod procedura civila, conform caruia cursul prescriptiei se intrerupe: ``Printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, in orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre cel in folosul caruia curge prescriptia``.
Referitor la nulitatea acordului de plata, parata a solicitat respingerea acestui capat de cerere, intrucat reclamanta a incasat de la societate anumite drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii, drepturi ce au fost incasate in suma bruta, fara a fi retinute si virate contribu?iile fiscale. Astfel, in conformitate cu prevederile art. 256 Codul muncii: ``salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie``. Faptul ca drepturile banesti sunt purtatoare de contribu?ii social fiscale, plata acestora nu este op?ionala, salariatul neputand sa nu plateasca cotele stabilite de lege, Asa cum nici pentru angajator nu este op?ionala plata cotelor de contributii stabilite de lege in sarcina sa.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind penalitatile si dobanzile de intarziere aplicate, parata a aratat ca, odata cu semnarea acordului de plata, reclamanta a fost de acord si cu plata accesoriilor, respectiv a majorarilor si a penalitatilor.
Mai mult, societatea a achitat si contributiile datorate de catre salariati pentru a stopa cresterea sumelor accesorii datorate pentru fiecare zi de intarziere a Platii, pentru ca recuperarea acestora de la proprii salariati sa nu aiba un impact foarte mare asupra venitului lor lunar.
In sedinta publica din data de 26.01.2017 reclamanta a aratat ca prin cererea de chemare in judecata intelege sa solicite sa se constate ca nu datoreaza dobanzi si penalitati aferente debitului principal.
Instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisuri .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata si retine urmatoarele:
In fapt, prin cererea dedusa judecatii, astfel cum a fost modificata ulterior, reclamanta S_ C_ a solicitat ca in contradictoriu cu Directia P_ M__ SA sa se constate ca nu datoreaza dobanzi si penalitati aferente debitului principal ce i-a fost imputat si a carui existenta a recunoscut-o prin angajamentul de plata nr.7721 din 07.08.2015.
Conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta este angajata Direc?iei Publice M__ S.A, iar in perioada ianuarie 2011-decembrie 2013 a beneficiat de un drept special pentru protectia muncii in cuantum de 15 lei/zi, in baza art.96 alineat 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate.
In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Gorj, s-a constatat ca pentru sumele primite de angajati cu acest titlu, Directia P_ M__ nu a calculat, declarat si achitat impozit pe venit si contribu?iile aferente acestor avantaje nici la persoanele beneficiare, nici la angajator, ocazie cu care a fost emisa decizia nr.606/28.02.2014, dispunandu-se luarea masurilor pentru regularizarea cu bugetele a contribu?iilor datorate de salariati si angajator .
Astfel, parata a procedat la calcularea contributiilor datorate de reclamant pentru sumele primite de aceasta, constand in drepturi pentru mentinerea sanatatii, stabilind suma totala de plata de 3240 lei la care se adauga dobanzi si penalitati de intarziere conform codului fiscal.
Conform situatiei detaliate intocmita de parata si depusa la dosarul cauzei, pana in luna noiembrie 2016 reclamantei i-a fost retinuta suma de 3240 lei, din debitul principal ramanand de achitat suma de 2272 lei. De asemenea, i-au fost calculate dobanzi si penalitati in suma totala de 1884 lei, pana in prezent nefiindu-i insa retinuta nici o suma cu acest titlu .
Prin angajamentul de plata inregistrat sub nr.7721 din 07.08.2015(fila 20 din dosar), care in opinia instantei valoreaza drept act de recunoastere, reclamanta S_ C_ si-a asumat obligatia de a plati suma de 3373 lei, reprezentand contributii social fiscale datorate, in 36 rate lunare, pana la stingerea intregii sume datorate, precum si accesoriile aferente existente la data Platii efective a acestora.
In data de 14.08.2015, reclamanta a dat insa o declaratie prin care a consim?it de bunavoie ca sumele datorate in baza angajamentului de plata sa-i fie retinute pe ?tatul de plata, incepand cu lichidarea drepturilor salariale aferente lunii august 2015(fila 21 din dosar).
Instanta retine ca in temeiul art.256 din codul muncii salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, indiferent daca a avut sau nu vinovatie. Aceasta obligatie apare ca o institutie distincta de raspunderea patrimoniala, chiar daca procedura pentru reintregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi. Raspunderea patrimoniala propriu-zisa se intemeiaza insa pe o fapta savarsita cu vinovatie, in timp ce obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza.
Pe de alta parte, atunci cand salariatul beneficiar al sumei respective este de rea-credinta, adica atunci cand are vinovatie proprie pentru primirea sumelor, sunt incidente nu numai regulile obligatiei de restituire, ci si cele ale raspunderii patrimoniale propriu-zise, raspundere care este integrala.
In speta, este vorba de obligatii fiscale cu retinere la sursa, ceea ce inseamna ca Directia P_ M__ SA avea obligatia legala de a nu acorda venitul respectiv fara a calcula si retine obligatii fiscale aferente. Sunt de remarcat in acest sens prevederile art. 296 indice 18 din codul fiscal, aplicabil in cauza, conform carora ``persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator, au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira lunar contributiile de asigurari sociale obligatorii``.
Reclamanta a beneficiat intr-adevar in mod necuvenit de suma bruta de 15 lei/zi, incasand inclusiv sumele datorate cu titlu de contributii catre stat, acestea din urma fiind supuse restituirii in temeiul raspunderii pentru plata nedatorata.
In ceea ce priveste limitele acestei raspunderi, in lipsa unor prevederi exprese in legislatia muncii, vor fi aplicabile, in considerarea prevederilor art. 278 alin. 1 din Codul muncii, dispozitiile codului civil referitoare la restituirea de catre cel obligat a fructelor si contravalorii folosintei bunului supus restituirii.
In acest sens, art. 992 si urmatoarele din C.civ. 1864, sub imperiul caruia au fost incasate o parte din sumele ce au fost stabilite in sarcina reclamantei prevad ca cel care din eroare sau cu stiinta primeste aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit, iar in situatia in care cel care a primit plata a fost de rea-credinta, este dator a restitui atat capitalul, cat si interesele sau fructele din ziua platii.
Dispozitii similare se regasesc si in art.1645 Noul Cod civil in raport de care, atunci cand cel obligat la restituire a fost de buna credin?a, nu datoreaza nicio indemnizatie pentru folosinta bunului, cu exceptia cazului in care aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei si a cazului in care bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.
Prin urmare, in cazul restituirii platii nedatorate, cel care a primit plata cu buna-credinta nu poate restitui decat ceea ce a incasat efectiv, acesta neputand fi obligat, potrivit dispozitiilor legale enuntate, la plata dobanzii sau a altor penalitati, intrucat lipse?te culpa sa.
Dobanzile si penalitatile reprezinta contravaloarea prejudiciului datorat statului ca urmare a achitarii cu intarziere de catre angajator a sumelor ce reprezinta debitul principal.
Asa cum s-a retinut mai sus, obligatia de retinere si virare a impozitului si a contribu?iilor datorate statului, incumba angajatorului si nicidecum salariatului, tocmai neindeplinirea de catre Directia P_ M__ SA a acestei obligatii generand calculul dobanzilor si penalitatilor aferente.
Prin urmare, nu se poate retine vinovatia reclamantei in privinta neefectuarii in termenul legal a retinerilor contributiilor datorate statului, obligatia de restituire ce revine acesteia vizand in atare situatie doar suma efectiv incasata in mod necuvenit, suma care nu include dobanzile si penalitatile de intarziere aferente debitului principal.
Imprejurarea ca parata Directia P_ M__ SA a achitat catre bugetul consolidat al statului si dobanzi si penalitati de intarziere, potrivit prevederilor legale in materie fiscala, nu inseamna ca acestea sunt datorate de catre salariatul in cauza intrucat, este vorba de doua raporturi juridice obligationale diferite, in cadrul carora culpa pentru neexecutarea obligatiilor sau executarea cu intarziere se analizeaza in mod distinct.
Fata de considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite cererea ulterior modificata si va constata ca reclamanta nu datoreaza paratei penalitati de intarziere si dobanzi aferente debitului principal mentionat in angajamentul de plata nr. 7721 din 06.08.2015.
Opinia asistentilor judiciari este conforma cu prezenta hotarare .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea ulterior modificata formulata de catre reclamanta S_ C_, avand CNP x, cu domiciliul in M__, _, __.4, __, in contradictoriu cu parata S_ Directia P_ M__ SA, cu sediul in M__, __. 31, Judetul Gorj.
Constata ca reclamanta nu datoreaza paratei penalitati de intarziere si dobanzi aferente debitului principal mentionat in angajamentul de plata nr. 7721 din 07.08.2015.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Chemarea in judecata a functionarilor pentru recuperarea drepturilor banesti acordate cu incalcarea legii. Decizie de suspendare a prevederilor contractului colectiv de munca Pronuntaţă de: Curtea de Apel Cluj, Decizia civila nr. 99/A/2017, in sedinta publica din 25 ianuarie 2017