De asemenea, reclamanta a solicitat admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, intrucat acordul de plata incheiat cu parata S_ Directia P_ M__ S.A. a avut loc in luna august 2015, data la care a luat nastere dreptul material la actiune si s-a stabilit suma datorata.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta a aratat ca, urmare a controlului efectuat de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Gorj, la societatea parata, control la care s-a procedat la inceputul anului 2014 (07.01.x14) au fost identificate o serie de nereguli ce au constat in acordarea unei norme de hrana de 15 lei/zi, pentru care nu s-au retinut contributii fiscale, nereguli ce au fost constatate si consemnate in Raportul de control nr.766/06.02.2014 si in Decizia nr. 606/2014.
S-a precizat ca societatea parata a contestat masurile impuse, dar acestea au fost respinse prin incheierea nr. 85/23.05.2014, motiv pentru care a fost formulata contestatie la Tribunalul Gorj - Sectia C_ Administrativ si Fiscal, solicitandu-se anularea incheierii nr. 85/23.05.2014 si, in parte, a deciziei nr. 606/2014.
Prin sentinta nr. 2809/12.12.2014, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia C_ Administrativ si Fiscal in dosarul nr.x a fost respinsa ca nefondata cererea formulata de catre S_ Directia P_ M__ S.A., dispozitiile sentintei fiind mentinute si de Curtea de Apel C_ prin sentinta nr. 2809/12.12.2014, motiv pentru care societatea a cerut angajatilor incheierea unor acorduri de plata prin care sa poata fi recuperate sumele impuse, acord pe care reclamantul l-a semnat in luna august 2015, de cand a fost efectuata si retinerea sumelor.
Referitor la masura aplicata, reclamanta a invocat prevederile art.38 din Codul muncii, conform caruia: ``salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzac?ie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate``.
In ceea ce priveste penalitatile si dobanzile impuse de catre parata, reclamanta a invocat prevederile art.1351 alin.(3) C.civ., considerand acest fapt un caz fortuit.
Referitor la prescriptia dreptului material la actiune, reclamanta a invederat ca in situatia in care nu este declarata nulitatea acordului incheiat cu societatea parata, aceasta a inceput sa curga in luna august 2015, odata cu semnarea acordului dintre salariati si societate si inceperea retinerilor din salariu sau cu inceperea platilor datoriilor de catre angajati la casieria societatii, drept recunoscut de ambele parti. In acest sens, a invocat prevederile art.2523, art.2517 si art.2513 C.civ., aratand ca a intervenit prescriptia pentru perioada ianuarie 2011- iulie 2012.
In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 38 Codul muncii si art. 2523, art. 2517, art.1351 alin.3 si art.2513 C. civ., invocand in sustinere si acordul incheiat cu parata in luna august 2015, Decizia nr. 606/2014 a Curtii de Conturi, sentinta civila nr.2809/12.12.2014 pronuntata in dosarul nr. x, sentinta nr. 2581 din 07.07.2015 a Curtii de Apel C_.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa, in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila.
A depus actul de identitate, in copie .
Parata S_ Directia P_ M__ S.A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea exceptiei dreptului material la actiune pentru perioada ianuarie 2011 - iulie 2012, iar pe fond respingerea cererii ca nefondata.
In motivarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune parata a aratat ca aceasta nu opereaza, intrucat cursul sau a fost intrerupt de acordul reclamantului, invocand prevederile art.2537 alin.1 C. civ., conform caruia cursul prescriptiei se intrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, in orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre cel in folosul caruia curge prescriptia .
Avand in vedere ca intreruperea prescriptiei se caracterizeaza prin modificarea cursului prescriptiei constand in inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei prescriptii extinctive noi, intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivit cauza de intrerupere .
Pe fondul cauzei, referitor la nulitatea angajamentului de plata, parata a solicitat respingerea acestui capat de cerere, intrucat reclamantul a incasat de la societate anumite drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii, drepturi ce au fost incasate in suma bruta, fara a fi retinute si virate contributiile fiscale, iar conform deciziei Curtii de Conturi si a hotararii instantei de judecata, la aceste drepturi, incasate de reclamanta, ar fi trebuit calculate, retinute si virate contributiile social fiscale (pensie, sanatate, somaj, impozit).
Astfel, reclamanta a incasat de la societate o suma necuvenita, in aceasta situatie fiind aplicabile dispozitiile art. 256 Codul muncii: ``salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie``. De asemenea, a invocat prevederile art.257 si art.259 din acelasi act normativ.
A mai aratat ca acordul de plata a sumelor datorate de reclamanta a fost incheiat cu respectarea prevederilor legale invocate.
S-a mai invederat ca din cei 140 de salariati la vremea respectiva, doar 9 nu au incheiat angajamente de plata, societatea solicitand recuperarea sumelor datorate de salariatii care nu au incheiat un acord de plata, pe calea actiunii in Justitie, iar faptul ca au existat salariati care nu au incheiat angajamente de plata arata cu certitudine ca nu a fost vorba de nicio obligare, Asa cum a afirmat reclamanta.
In ceea ce priveste situatia reclamantei, s-a aratat ca suma lunara care i s-a retinut este de 133 lei/luna. Ca inainte de negociere acesta a beneficiat de un salariu de incadrare de 1034 lei(la care se adauga sporul de vechime), iar in urma negocierii din luna iulie 2015 salariul de incadrare a crescut la 1195 lei( la care se adauga sporul de vechime), beneficiind astfel de o crestere de 161 lei la salariul de incadrare.
Se apreciaza ca disp. art.38 din Codul muncii nu are relevanta in cauza dedusa judecatii, reclamanta nerenuntand la drepturile ce ii sunt recunoscute prin lege si nu a fost incheiata nicio tranzactie prin care acesta sa fi renuntat la drepturile sale salariale.
Faptul ca drepturile banesti sunt purtatoare de contributii social fiscale, plata acestora nu este op?ionala, salariatul neputand sa nu plateasca cotele stabilite de lege, Asa cum nici pentru angajator nu este optionala plata cotelor de contributii stabilite de lege in sarcina sa.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind penalitatile si dobanzile de intarziere aplicate, parata a aratat in esenta ca, odata cu semnarea acordului de plata, reclamanta a fost de acord si cu plata accesoriilor, respectiv a majorarilor si a penalitatilor.
Mai mult, societatea a achitat si contributiile datorate de catre salariati pentru a stopa cresterea sumelor accesorii datorate pentru fiecare zi de intarziere a Platii, pentru ca recuperarea acestora de la proprii salariati sa nu aiba un impact foarte mare asupra venitului lor lunar si pentru a nu perturba desfasurarea activitatii prin infiintarea de popriri asupra conturilor.
Parata a mai precizat ca, inca de la momentul controlului Curtii de Conturi salariatii au fost instiinta?i de situatia de fapt, hotararea de nepunere imediata in aplicare si contestare a deciziei fiind luata de comun acord cu salariatii, incheindu-se in acest sens procesul-verbal nr. 2839 din 31.03.2014, semnat de catre salariati.
In drept, au fost invocate disp. art. 25 alin.4 din Codul Muncii, art. 2537 si urm. Cod civil, invocand in sustinere angajamentul de plata nr.7408 din 28.07.2015, declara?ia privind op?iunea de plata a debitelor inregistrata sub nr.7924 din 14.08.2015, procesul - verbal nr.2839 din 31.03.2014.
Parata a depus la dosarul cauzei inscrisuri, respectiv: angajamentul de plata nr.7408 din 28.07.2015, declara?ia privind op?iunea de plata a debitelor conform angajamentului de plata nr.7924 din 14.08.2015, filele 15, 16.
La data de 15.11.1016, reclamanta a depus la dosar raspuns la intampinarea formulata de catre societatea parata, solicitand respingerea exceptiilor invocate, iar pe fond respingerea apararilor invocate de parata, ca neintemeiate, aratand in esenta ca, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
A depus la dosar extras din contractul colectiv de munca, filele 19-21.
In cauza dedusa judecatii, instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisuri .
La solicitarea instantei, prin adresa din data de 10.02.2017 parata a depus la dosarul cauzei un set de inscrisuri, respectiv: situatia detaliata a sumelor datorate si retinute pe ?tatul de plata reclamantei, contract individual de munca nr.20 din 12.11.2010, Act aditional la contractul individual de munca, decizie nr. 251 din 14.09.2016 privind incetarea contractului individual de munca, extras contract colectiv de munca /2012, Decizia nr. 606/2014, situatie de plata, situatie contribu?ii social fiscale datorate, filele 28-43.
De asemenea, parata a depus la dosar ca raspuns la solicitarile instantei situatia actualizata a debitului reclamantei, fila 47 din dosar.
Analizand cererea reclamantei, in raport de dispozitiile legale aplicabile, probele administrate in cauza si apararile paratei, instanta constata si retine urmatoarele:
Potrivit art.248 alin.(1) C.pr.civ., avand in vedere ca reclamanta, in calitate de debitor al obligatiei, a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pentru perioada ianuarie 2011- iulie 2012, instanta va analiza aceasta exceptie .
Reclamanta a solicitat sa se constate intervenirea prescriptiei pentru perioada ianuarie 2011- iulie 2012, dar se retine ca sumele stabilite in sarcina sa de catre parata Directia P_ M__ SA, vizeaza perioada ianuarie 2011 - decembrie 2013, din suma de 3064 lei reprezentand contributii social fiscale, fiind achitata suma de 1862 lei .
Conform art.20 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiunea al creditorului s-a prescris, nu mai are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit.
In speta, reclamanta a achitat de bunavoie o parte din sumele datorate pentru intreaga perioada, conform situatiei detaliate de la fila 29-30 din dosar, astfel ca in conditiile art.20 alin.(1) din Decretul nr.167/1958, nu mai poate pretinde restituirea acestora.
Raportat la prevederile art. 2506 C. civ., cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. De asemenea, recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, este valabila chiar daca cel care le-a facut nu stia ca termenul de prescriptie era implinit, caz in care sunt aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie, conform carora dupa renuntare incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.
Recunoasterea de catre reclamanta a dreptului paratei prin angajamentul de plata inregistrat sub nr.7408 din 28.07.2015, a avut ca efect renuntarea acestuia la prescriptie, astfel ca din luna septembrie 2015 (data platii debitului principal), a inceput sa curga un nou termen de prescriptie, care nu era implinit la data promovarii prezentei actiuni pentru a putea fi invocata aceasta prescriptie, motiv pentru care exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre reclamant este inadmisibila, raportat la posibilitatea reclamantei de a invoca o astfel de exceptie in propria-i actiune si avand in vedere calitatea sa de debitor al obligatiei.
Pe fondul cauzei, se retine:
Prin cererea dedusa judecatii, reclamanta Cosman D_ a solicitat ca in contradictoriu cu Directia P_ M__ S.A., sa se constate nulitatea acordului de plata incheiat cu societatea parata in luna august 2015, precum si ca nu datoreaza dobanzi si penalitati aferente debitului principal ce i-a fost imputat si a carui existenta a recunoscut-o prin angajamentul de plata nr.7408 din 28.07.2015, iar, in situatia in care s-au retinut sume cu titlu de penalitati de intarziere si dobanzi, solicita a-i fi restituite.
Conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta a avut calitatea de salariat al paratei S.C. Directia P_ M__ S.A, raporturile de munca desfasurandu-se in baza contractului individual de munca inregistrat sub nr.20 din 12.11.2010 pana la data de 18.09.2016 cand au incetat in baza dispozitiilor art.55 lit. b Codul muncii(decizia nr.251 din 14.09.2016-fila 35 la dosar).
In perioada ianuarie 2011-decembrie 2013 reclamanta a beneficiat, pentru fiecare zi lucratoare, de suma de 15 lei/zi, reprezentand un drept special pentru mentinerea sanatatii, prevazut de art.96 alineat 1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii parate.
In urma controlului efectuat de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Gorj, prin decizia nr.606/2014 s-a constatat ca, pentru sumele primite de angajati cu acest titlu, parata nu a calculat, declarat si achitat impozit pe venit si contribu?iile aferente acestor avantaje, nici la persoanele beneficiare, nici la angajator, dispunandu-se luarea masurilor pentru regularizarea cu bugetele a contributiilor datorate de salariati si angajator .
In executarea acestei decizii, parata a procedat la calcularea contribu?iilor datorate de reclamant pentru sumele primite de acesta, constand in drepturi pentru mentinerea sanatatii, stabilind suma totala de plata de 3064 lei, la care se adauga sumele accesorii datorate respectiv, dobanzi si penalitati de intarziere, conform Codului fiscal., in cuantum de 1738 lei.
Prin inscrisul intitulat ,,Angajament de plata,, inregistrat sub nr.7408 din 28.07.2015 (fila 15 din dosar), care in opinia instantei valoreaza drept act de recunoastere, reclamanta Cosman D_ si-a asumat obligatia de a plati suma de 3064 lei, reprezentand contributii social fiscale datorate, in 36 rate lunare, pana la stingerea intregii sume datorate, precum si accesoriile aferente existente la data Platii efective a acestora.
La data de 13.08.2015, reclamantul a dat o declaratie (Declaratia inregistrata sub nr.7924 din 14.08.2015 privind optiunea de plata a debitelor conform angajamentului de plata nr.7408/28.07.2015) prin care a consimtit ca, incepand cu luna august 2015, sumele datorate stabilite a le achita, in baza angajamentului de plata, in 36 de rate lunare, sa-i fie retinute pe statul de plata (fila 16 din dosar).
Conform situatiei detaliate intocmita de parata si depusa la dosarul cauzei (filele 29-30), reclamanta a achitat suma de 1862 lei cu titlu de contributii social fiscale, iar din debitul principal a ramas de achitat suma de 1202 lei.
In ceea ce priveste majorarile/dobanzile, penalitati de intarziere calculate de parata, conform aceleiasi situatii, acestea sunt in cuantum de 1738 lei, iar pana in prezent reclamantei nu i s-a retinut nicio suma cu acest titlu, Asa cum reiese din situatia actualizata a debitului reclamantului, fila 47 din dosar.
Potrivit art.35 din Codul de procedura civila, ,,Cel care are interes poate sa ceara constatarea existentei sau inexistentei unui drept . Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului pe orice alta cale prevazuta de lege.``
Conform art.254 alin.1 din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare: (1) salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.``
Raspunderea patrimoniala a salariatului este o raspundere individuala, pentru fapta personala ilicita, aflata in legatura cu munca acestuia, savarsita din culpa, care a produs angajatorului un prejudiciu, existand un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
In baza art.256 alin.1 din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ,,(1) Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.``
Raspunderea patrimoniala propriu-zisa, reglementata de art. 254 din Codul muncii, se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, in timp ce obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat.
In Codul muncii nu se da o definitie exacta notiunii de suma nedatorata si nu se detaliaza conditiile in care se naste obligatia de restituire, insa prevederile Codului muncii se intregesc cu prevederile Codului civil, in temeiul art.278 din Codul muncii.
Pe de alta parte, atunci cand salariatul beneficiar al sumei respective este de rea-credinta, adica atunci cand se constata existenta propriei vinovatii pentru primirea sumelor, sunt incidente nu numai regulile obligatiei de restituire, ci si cele ale raspunderii patrimoniale propriu-zise, raspundere care este integrala.
In speta este vorba de obligatii fiscale cu retinere la sursa, ceea ce inseamna ca S.C. Directia P_ M__ S.A. avea obligatia legala de a nu acorda venitul respectiv fara a calcula si retine obligatii fiscale aferente.
Sunt de remarcat in acest sens prevederile art. 296 indice 18 din Codul fiscal, aplicabil in cauza, conform carora persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator, au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira lunar contributiile de asigurari sociale obligatorii.
In Codul civil institutia platii nedatorate este reglementata de art. 1341-1344 Cod civil, restituirea efectuandu-se in conformitate cu prevederile art.1635 si urmatoarele din Codul civil.
Potrivit dispozitiilor art.1643 alin.2 din Codul civil, atunci cand cauza restituirii este imputabila creditorului, bunul ce face obiectul restituirii trebuie inapoiat in starea in care se regaseste la momentul introducerii actiunii, fara despagubiri, afara de cazul in care aceasta stare este cauzata de culpa debitorului restituirii.
Asadar, salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie, indiferent de vinovatia sa, insa nu are obligatia de a plati despagubiri decat in situatia in care se retine existenta unui prejudiciu ce se datoreaza culpei sale.
Reclamanta, in calitate de salariat al Directiei Publice M__, a beneficiat de suma bruta de 15 lei/zi lucratoare, fara ca unitatea sa fi retinut si virat in mod corespunzator impozitul si contributiile sociale datorate bugetului de stat aferente, astfel ca unitatea, in baza art.256 alin.1 din Codul muncii, are dreptul la restituirea de catre salariat a sumei reprezentand impozit si contributii sociale datorate si neretinute.
Potrivit prevederilor Codului fiscal, sumele datorate bugetului de stat neachitate in termenul legal sunt generatoare de dobanzi/majorari si penalitati de intarziere, insa parata nu este indreptatita sa pretinda plata acestora de catre salariat .
In baza art. 40 alin.2 lit. f din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, ,,angajatorul are obligatia a plati toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii``.
Obligatia angajatorului de a retine si vira lunar contributiile sociale obligatorii era prevazuta si in Codul fiscal in forma in vigoare in perioada 2011-2013, la art.296 indice 18, ce stabilea ca ``persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator, au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira lunar contributiile de asigurari sociale obligatorii``.
Asadar, angajatorul avea obligatia legala de acorda venitul salariatului doar dupa calcularea si retinerea contributiilor sociale si impozitelor aferente, iar nerespectarea acestei obligatii ii este imputabila.
Dobanzile/majorarile si penalitatile imputate reclamantei reprezinta contravaloarea prejudiciului datorat statului de societatea parata, ca urmare a achitarii cu intarziere de catre angajator a sumelor ce reprezinta debitul principal, neindeplinirea obligatiei de retinere si virare a contributiilor si impozitului cauzand plata acestora.
Fiind vorba de doua raporturi juridice obligationale diferite, unul intre angajator si stat, iar altul intre angajator si salariat, culpa pentru neexecutarea obligatiilor/executarea cu intarziere se analizeaza distinct, in raport de subiectul pasiv al fiecarui raport obligational.
Prin urmare, nu se poate retine vinovatia reclamantei in privinta neefectuarii in termenul legal a retinerilor contributiilor datorate statului, obligatia de restituire ce revine acesteia vizand doar suma efectiv incasata in mod necuvenit, suma care nu include dobanzile/majorarile si penalitatile de intarziere aferente debitului principal.
Referitor la angajamentul de plata nr.7408 din data de 28 iulie 2015, acesta nu constituie izvor al obligatiei reclamantei de a plati dobanzile/majorarile si penalitatile de intarziere aferente contributiilor sociale si impozitelor neretinute de angajator .
Codul muncii prevede ca raspunderea patrimoniala poate fi angajata doar in conditiile prevazute de art.254, fiind abrogate dispozitiile vechiului Cod al muncii, ce stabileau ca angajamentul de plata este titlu executoriu, situatie in care angajatorul avea dreptul sa solicite obligarea salariatului la plata sumei datorate, in baza angajamentului de plata neexecutat, in conditiile prevazute de legislatia anterioara.
In actuala reglementare a Codului muncii, angajamentul de plata nu constituie deci un titlu de creanta recunoscut de lege, in baza caruia angajatorul poate pretinde salariatului repararea unui prejudiciu.
Salariatul isi poate asuma un angajament (scris sau verbal) de plata pentru acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului, dar, avand in vedere ca acesta nu constituie titlu executoriu, in cazul in care salariatul nu plateste de buna-voie, utilitatea angajamentului se manifesta doar sub aspect probatoriu, in cadrul procesului privind stabilirea prejudiciului.
In consecinta, parata nu este indreptatita sa i se plateasca de catre reclamanta dobanzi/majorari si penalitati de intarziere, in suma de 1738 lei, aferente contributiilor social-fiscale in suma de 3064 lei, mentionate in angajamentul de plata nr.7408/28.07.2015.
Fata de considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite, in parte, cererea de chemare in judecata si va constata ca reclamanta nu datoreaza paratei majorari si penalitati de intarziere aferente debitului principal mentionat in angajamentul de plata nr.7408 din 28.07.2015.
Va respinge, totodata, exceptia prescriptiei dreptului la actiune, ca inadmisibila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta Co?man D_, avand CNP x, cu domiciliul in municipiul M__, __, _, __ in contradictoriu cu parata S_ Directia P_ M__ S.A., cu sediul in M__, __.31, Judetul Gorj.
Constata ca reclamanta nu datoreaza paratei majorari si penalitati de intarziere aferente debitului principal mentionat in angajamentul de plata nr.7408 din 28.07.2015.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune ca inadmisibila.