Prin decizia civila nr. 460 din 2 mai 2019 Tribunalul M. a admis apelul declarat de parat impotriva sus-mentionatei sentinte, a schimbat in tot hotararea atacata, in sensul ca a respins actiunea civila formulata si a obligat reclamanta sa plateasca paratei suma de 2. 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta si suma de 760 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta .Tg. M., solicitand admiterea rec ursului, casarea deciziei instantei de apel care a facut o interpretare gresita a normelor de drept material si, retinand spre rejudecare, mentinerea in integralitate ca temeinica si legala a sentintei civile, cu cheltuieli de judecata .
In motivarea recursului a aratat ca, in contextul in care instanta de apel ar fi apreciat ca demersul promovat pe dispozitiile normei de drept comun, raspundere delictuala, nu ar putea sa fie incidente in cauza alegata prezentei judecati, se impunea ca, in baza rolului activ, instanta sa califice apararile formulate in prima instanta de catre parata ca fiind o veritabila exceptie de procedura si sa puna in discutia partilor acest aspect.
Mai arata ca aspectele invocate in considerentele deciziei au fost aduse in lumina de catre recurenta, care nu a inteles sa formuleze plangeri penale, intentia fiind doar de recuperare a prejudiciului care a fost adus printr-o fapta ilicita. In acest sens, considera ca in mod legitim si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile comune privind angajarea raspunderii delictuale, in raport de art. 1357 alin. 1 din Codul Civil, care sunt si raman aplicabile in prezenta speta, intrucat parata si-a insusit din casieria societatii, in mod repetat, diverse sume de bani, ca urmare a intocmirii incasarilor zilnice. In acest context, pentru a nu apela la sesizarea organelor competente in vederea angajarii raspunderii penale a paratei, s-a procedat la incercarea de conciliere a partilor pe latura civila, sens in care a fost incheiat si un angajament de plata, la data de 31.07.2014, care nu a fost respectat, dar nu a fost contestat de parata. Aceste inscrisuri dovedesc conduita culpabila a paratei, fapta ilicita, prejudiciul este identificat si asumat si legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei .
In drept, a invocat prevederile art. 483 si urm., art. 488 alin. 1 pct. 8 C.
Intimata C.C. a depus la dosar concluzii scrise (filele 34- 36), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, mentinerea deciziei atacate ca fiind temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata, considerand ca reglementarile cuprinse in art. 1357 Cod civil nu pot fi aplicabile, intrucat acestea reglementeaza raspunderea civila delictuala in general, or, in speta, prejudiciul pretins de reclamanta este generat de o indeplinire necorespunzatoare a atributiilor de serviciu de catre angajata, adica in stransa legatura cu derularea contractului individual de munca, iar temeiul de drept al unei astfel de raspunderi ar trebui sa se fundamenteze pe prevederile art. 254 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) referitoare la raspunderea patrimoniala a salariatilor.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constata urmatoarele:
Temeiul de drept al recursului il constituie motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, apreciind recurenta ca prin hotararea atacata s-au incalcat sau s-au aplicat gresit normele de drept material, respectiv ale art. 1357 alin. 1 Cod civil, raportat la dispozitiile din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro).
Se constata ca reclamanta . a inteles sa investeasca instanta de fond cu o actiune in raspundere delictuala, intemeiata pe dispozitiile art. 1357 din Codul civil, solicitand angajarea raspunderii delictuale a paratei C.C., in sensul obligarii la repararea prejudiciului material cauzat prin fapta sa ilicita, fapta care a constat in sustragerea in mod repetat din casieria societatii a diverse sume de bani, rezultate din incasarile zilnice. Acesta a fost cadrul procesu al stabilit de catre reclamanta, iar parata prin intampinare a solicitat respingerea actiunii ca fiind inadmisibila, temeiul de drept al raspunderii trebuind sa se fundamenteze pe prevederile art. 254 si urm. din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) referitoare la raspunderea patrimoniala a salariatilor. Ulterior, printr-un inscris (fila 39 vol. I dosar de fond), parata solicita instantei sa stabileasca ca Judecatoria Tg. M.este instanta competenta sa solutioneze cererea introductiva raportat la obiectul cauzei - actiune in raspundere civila delictuala fundamentata pe prevederile art. 1357 Cod civil.
Prin incheierea din 11.07.2017 instanta de fond a calificat solicitarea de respingere a actiunii ca inadmisibila ca o aparare de fond si nu o veritabila exceptie de procedura (fila 43 vol. I dosar de fond).
Prin apelul declarat impotriva sentintei pronuntate de instanta de fond parata a reiterat aceleasi aspecte privind inadmisibilitatea actiunii iar instanta de apel a admis apelul paratei, considerand ca se gaseste in ipoteza raspunderii civile contractuale, nefiind indeplinite conditiile de angajare a raspunderii civile delictuale.
Solutia instantei de apel este nelegala, fiind data cu aplicarea gresita a normelor de drept material . Nu exista nici un text de lege care sa prevada in mod expres si neechivoc ca se angajeaza obligatoriu raspunderea civila contractuala, avand ca temei contractul individual de munca, raspundere instituita prin dispozitiile art. 254 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), atunci cand paratul are calitatea de salariat si nici nu se prevede in nici un text de lege ca este inadmisibila actiunea in raspundere civila delictuala intemeiata pe dispozitiile Codului civil. Or, unde legea nu prevede, partile sau judecatorii nu pot adauga la lege iar principiul disponibilitatii partilor in procesul civil trebuie respectat.
Pe de alta parte, trebuie mentionat ca parata a fost angajata societatii reclamante pana la data de 1 august 2014, cand contractul individual de munca al acesteia a incetat, prin demisie fara preaviz, conform art. 81 alin. 8 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro), iar cererea de chemare in judecata din prezentul dosar a fost inregistrata la instanta de fond la data de 02.02.2017, data la care parata nu mai era de c ativa ani angajata reclamantei. Or, art. 254 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevede ``salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor``. Reclamanta nu avea cum sa formuleze o actiune intemeiata pe raspunderea civila contractuala derivata dintr-un contract individual de munca, incetat cu mult anterior introducerii actiunii. Si art. 257 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) prevede ca suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca . Este vorba despre ``suma stabilita pentru acoperirea daunelor``, or, in cauza dedusa judecatii suma pentru acoperirea daunelor nu a fost stabilita in perioada cat parata era angajata societatii reclamante, ci s-a solicitat ca prin hotarare judecatoreasca sa se stabileasca. Si art. 258 din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) face referire la retinerile din salariu care deja ar fi operat si care ar fi continuat sa se faca de catre noul angajator, pe baza titlului executoriu transmis de angajatorul pagubit. In cauza un astfel de titlu executoriu nu exista.
Toate aceste motive, precum si dorinta exprimata a reclamantei de a nu formula plangere penala impotriva paratei, au determinat stabilirea obiectului cauzei ca fiind o actiune in raspundere delictuala, astfel ca solutia pronuntata de catre instanta de apel este nelegala si netemeinica.
Prima instanta a pronuntat solutia retinand in mod intemeiat, pe baza probelor judicios administrate si incuviintate, intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile del ictuale, respectiv prejudiciul (recunoscut de parata si probat si prin inscrisuri), fapta prejudiciabila a paratei, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia paratei (recunoscuta), pentru considerentele pe care Curtea si le insuseste, nefiind necesara reiterarea lor.
Pentru toate cele retinute mai sus, constatand incidenta motivului de nelegalitate prevazu t de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, Cur tea, in baza art. 496 alin. 2 Cod procedura civila, va admite recursul, va casa decizia atacata si in rejudecare va respinge apelul declarat de parata impotriva sus-mentionatei sentinte.
Fiind in culpa procesu ala, in baza art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, parata va fi obligata sa plateasca reclamantei cheltuielile de judecata avansate in faza de recurs, in suma de 760 lei, constand in onorariu avocatial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. R.P.S.R.L. cu sediul procesual ales la C. Indiv. De avocat (vezi www.MCP-Avocati.ro) C.V., cu sediul in Tg. M., judetul M., impotriva deciziei civile nr. 460/02.05.2019, pronuntata de Tribunalul M.
Caseaza decizia atacata si in rejudecare:
Respinge apelul declarat de parata C.C., domiciliata in Tg. M., nr. 21, impotriva Sentintei civile nr. 311/31.01.2018, pronuntata de Judecatoria Tg. M.
Obliga intimata C.C.sa plateasca recurentei S.C. R.P.S.R.L. suma de 760 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 3 martie 2020.