Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a constatat ca fiind relevant pentru stabilirea competentei in favoarea Sectiei Civile, respectiv a unui complet specializat in litigii de munca, faptul ca reclamantul nu este functionar public, iar actele contestate nu au fost emise in cadrul procedurii de cercetare disciplinara pentru a deveni incidente prevederile art. 58 din OUG nr. 59/2000.
Asadar, actele indicate in cererea de chemare in judecata nefiind emise in vederea stabilirii raspunderii unui functionar public si neavand nici caracteristicile unui act administrativ, asa cum este reglementat de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, nefiind intocmit de parat in executarea unor atributii de putere publica, ci in calitate de angajator, constituie in fapt acte de drept privat, un izvor de drept al muncii care nu pot face obiectul analizei instantei de contencios administrativ.
Potrivit dispozitiilor art. 7 din OUG nr. 85/2006: ``constatarea si evaluarea pagubelor care angajeaza raspunderea patrimoniala in conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) se fac de catre: a) personalul din cadrul structurilor care asigura administrarea/serviciile silvice/paza pentru padurea sau vegetatia forestiera din afara padurilor, dupa caz, care are competente in acest sens acordate prin regulamentul de organizare si functionare propriu; b) personalul cu atributii de control care reprezinta autoritatea statului in domeniul controlului regimului silvic``, rezultand ca actul de control nu naste, modifica sau stinge raporturi juridice de natura celor izvorate din acte administrative.
Actul de control reprezinta un act premergator emis de autoritatile competente pentru constatarea situatiei de fapt existente in teren, respectiv volumul de lemn care lipseste din cantonul padurarului reclamant, deriva din raportul de munca, avand ca finalitate determinarea raspunderii patrimoniale a persoanei vinovate, raspundere care, in raport de Decizia nr. 3/2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, poate fi analizata in cadrul actiunilor aflate in competenta materiala a instantelor de conflicte de munca .
In consecinta, instanta retine ca, in speta, competenta de solutionare actiunii nu revine Sectiei a II-a Civile si de contencios administrativ a Tribunalului Iasi, ci unui complet specializat in solutionarea litigiilor de munca din cadrul Sectiei I Civile.
Pentru aceste motive, avand in vedere ca, potrivit art. 129 alin. 2 C.proc.civ., necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei materiale, atat sub aspect functional, cat si sub aspect procesual, instanta admite exceptia necompetentei functionale a Sectiei a II-a Civile si de contencios administrativ si fiscal si declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei I Civile, conform dispozitivului.
Prin incheierea din data de 05.02.2020, pronuntata in dosarul nr. X/99/2018*, Tribunalul Iasi, Sectia I Civila a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei I Civile din cadrul Tribunalului Iasi.
A declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei a II-a Civila si de contencios administrativ si fiscal, din cadrul Tribunalului Iasi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenta si a suspendat judecarea cauze, dispunand inaintarea dosarului la Curtea de Apel Iasi - Sectia Civila in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta .
Constatand ivit conflict negativ de competenta, in temeiul disp. art. 135 Cod de procedura civila s-a dispus sesizarea Curtii de Apel Iasi in vederea solutionarii acestuia.
In motivare s-a retinut ca ``personalului silvic i se aplica dispozitiile OUG nr. 59/2000 si ale Legii nr. 188/1999, fata de norma de trimitere din art. 58 din OUG nr. 59/2000.
Potrivit art. 58 din OUG nr. 59/2000 personalului silvic, deci inclusiv padurarilor, (calitate pe care o indeplineste si reclamantul) i se aplica prevederile Legii nr. 188/1999, in masura in care ordonanta de urgenta nu dispune altfel. In motivarea Deciziei nr. 3/2014 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii s-a retinut ca personalul silvic care isi desfasoara activitatea in temeiul unui contract individual de munca, avand atributii de paza a vegetatiei forestiere si gradul profesional prevazut de art. 7 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 59/2000 (padurar debutant si padurar, respectiv brigadier silvic debutant si brigadier silvic), nu indeplineste o functie publica in sensul prevederilor Legii nr. 188/1999. Cu toate acestea, in virtutea normei de trimitere de la art. 58 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000, personalului silvic, in integralitatea sa, deci inclusiv padurarilor, i se aplica prevederile Legii nr. 188/1999, in masura in care ordonanta de urgenta nu dispune altfel, astfel ca aplicabila este legea speciala - OUG nr. 59/2000 - care se completeaza cu legea generala, Legea nr. 188/1999. In ce priveste modalitatea de derulare a raportului de serviciu, sanctiunile disciplinare, modificarea raportului de serviciu, suspendarea raportului de serviciu, incetarea raportului se aplica legislatia speciala - OUG nr. 59/2000 si Legea nr. 188/1999.
Astfel, avand in vedere considerentele din motivarea Deciziei RIL nr. 3/2014 a ICCJ, raportat la calitatea reclamantului si obiectul dedus judecatii, instanta considera ca solutionarea prezentei cauze este de competenta Tribunalului Iasi, Sectia a II-a Civila si de contencios administrativ si fiscal.
Raportat la motivele expuse si la dispozitiile art. 132 alin. 3, art. 133 pct. 2, art. 134 si art. 135 alin. 1 C.proc.civ., instanta admite exceptia necompetentei functionale a Sectiei I civile si declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei a II-a Civile si de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Iasi. In consecinta, instanta constata ivit conflictul negativ de competenta, suspenda judecarea cauze si dispune inaintarea dosarului la Curtea de Apel Iasi - Sectia Civila in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta .
Pe rolul Curtii de Apel Iasi cauza a fost inregistrata la data de 24.02.2020. Avand in vedere legala investire a instantei privitoare la conflictul de competenta constatat, Curtea retine urmatoarele:
Fata de pozitia divergenta a instantelor referitoare la stabilirea completului specializat abilitat legal cu solutionarea cauzei, prioritar trebuie subliniat ca prin actiunea dedusa judecatii se solicita anularea adresei nr. 12195/10.05.2019, a Deciziei nr. 62/28.03.2019, a Actului de control de fond nr. 2 cu anexele sale si a Proceselor-verbale de predare - primire nr. 2543 si 2544 din 4.04.2019.
Or, in determinarea competentei materiale a instantei, premisa judiciara obligatorie vizeaza determinarea naturii juridice a actelor contestate. In acest sens, in conditiile in care prin actiune se solicita stabilirea ineficacitatii juridice a unor acte, natura juridica a litigiului este aceea specifica raportului juridic in derularea caruia acestea au fost emise.
In consecinta, plecand de la aceasta premisa obligatorie, se retine ca din actele contestate, la dosar au fost depuse exclusiv adresa nr. 12195/10.05.2019 si actul de control de fond nr. 2 cu anexele sale si procesele-verbale de predare - primire nr. 2543 si 2544 din 4.04.2019.
Adresa nr. 12195/10.05.2019 reprezinta raspunsul emis de Regia Nationala a Padurilor - Romsilva - la plangerea formulata de reclamantul X , plangere intemeiata pe dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Actul de control de fond nr. 2 cu anexele sale si procesele verbale de predare - primire nr. 2543 si 2544 din 4.04.2019 este intocmit in baza Anexei la Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic si in baza HG nr. 1076/2009.
Decizia nr. 62/28.03.2019, desi nu a fost depusa la dosarul cauzei, vizeaza - asa cum rezulta din decizia 30/29.03.2019 si din Adresa nr. 12195/10.05.2019 - incetarea raporturilor de munca ale reclamantului padurar X.
In consecinta, actele sunt emise in derularea raportului juridic de munca incheiat intre RNP - si reclamantul X adresa nr. 1219/10.05.2019 fiind emisa in temeiul unei plangeri realizate chiar in temeiul legii contenciosului administrativ, fara ca prima instanta sesizata sa procedeze la o recalificare a naturii juridice a actului.
Fata de cauza juridica a celorlalte acte contestate, trebuie subliniat, fata de caracterul general obligatoriu al Deciziei in interesul legii nr. 3/12.05.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 445 din 18 iunie 2014, ca in litigiile privind personalul silvic, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit caracterul exceptional al competentei sectiei de litigii de munca, exclusiv in materia raspunderii patrimoniale a salariatilor, competenta intemeiata pe o norma derogatorie si particulara.
Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut : ``(...) este necontestat faptul ca art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000 si art. 6 din Hotararea Guvernului nr. 1.076/2009 dispun in sensul ca A�in exercitarea atributiilor de serviciu privind paza fondului forestier si controlul respectarii regimului silvic personalul silvic este asimilat personalului care indeplineste functii ce implica exercitiul autoritatii publice, fiind competent sa constate contraventii silvice, precum si fapte care prin natura lor pot constitui infractiuni silvice, incheind in acest sens actele de constatare, potrivit prevederilor legaleA�. Insa aceste dispozitii, ulterioare Legii nr. 188/1999 si Hotararii Guvernului nr. 1.009/2000, trebuie sa fie interpretate in sensul ca i se confera personalului silvic cu atributii privind paza vegetatiei forestiere prerogativa exercitiului autoritatii publice numai sub aspectul atributiilor expres prevazute de textul respectiv, iar nu cu privire la integralitatea atributiilor ce ii revin.
Concluzia care se desprinde este in sensul ca personalul silvic care isi desfasoara activitatea in temeiul unui contract individual de munca, avand atributii de paza a vegetatiei forestiere si gradul profesional prevazut de art. 7 alin. (1) lit. d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000 (padurar debutant si padurar, respectiv brigadier silvic debutant si brigadier silvic), nu indeplineste o functie publica in sensul prevederilor Legii nr. 188/1999.
Cu toate acestea, in virtutea normei de trimitere de la art. 58 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, personalului silvic, in integralitatea sa, deci inclusiv categoriei profesionale in discutie, i se aplica prevederile Legii nr. 188/1999, in masura in care ordonanta de urgenta nu dispune altfel.``
In consecinta, in aplicarea regulilor substantiale si procesuale referitoare la raporturilor de munca ale personalului silvic, regula este aplicarea prevederilor Legii nr. 188/1999, exceptia de la aceasta regula trebuind sa fie expresa si determinata imperativ.
Asadar, revenea primei instante investite, respectiv, Tribunalul Iasi - Sectia a II-a Civila - Contencios Administrativ si Fiscal, sa identifice dispozitia normativa expresa in temeiul careia litigiul nu intra in sfera sa de competenta . Faptul ca actul de control poate constitui inscris probator intr-o eventuala si viitoare actiune in raspundere patrimoniala impotriva padurarului este lipsit de orice relevanta in calificarea naturii juridice a prezentului litigiu ce vizeaza ineficacitatea unui act de control, realizat in temeiul unui act normativ special, independent de orice actiune in raspundere patrimoniala.
Mai mult, in conditiile in care obiectul cauzei viza si anularea deciziei nr. 62/28.03.2019 vizand incetarea raporturilor juridice de munca in virtutea normei de trimitere cuprinse in art. 58 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2000, Legea nr. 188/1999 se aplica personalului silvic, cu titlu de lege generala, sub toate aspectele care intereseaza statutul profesional, deci inclusiv in privinta aspectelor ce vizeaza finalizarea raporturilor de munca .
In plus, dispozitiile art. 52 alin. 2 din OUG nr. 59/2000 in forma in vigoare in luna martie 2019, stabilesc expres ``dreptul persoanei sanctionate de a se adresa instantelor de contencios administrativ este garantat``, dispozitie ce nu opereaza vreo distinctie referitoare la calitatea persoanei sanctionate disciplinara, distinctie ce nu poate fi realizata nici pe cale interpretativa.
In consecinta, doar in conditiile identificarii unei norme derogatorii exprese raporturile juridice stabilite de personalul silvic si actele emise in derularea acestora vor beneficia in temeiul acesteia de un alt regim juridic decat cel instituit prin Legea nr. 188/1999, ipoteza inaplicabila in speta.
De altfel, vocatia Codului muncii, de a fi aplicat cu titlu de norma generala in privinta raporturilor juridice analizate, este limitata chiar de dispozitiile art. 1 alin. (2) din cuprinsul sau, norma in virtutea careia prevederile codului sunt aplicabile si raporturilor juridice de munca ce se pot naste in baza unor reglementari speciale, doar in masura in care legile speciale aplicabile nu contin norme derogatorii.
Prin consecinta, constatand ca rationamentul logico-juridic al judecatorului tribunalului, Sectia I civila este in litera si spiritul deciziei ICCJ, in temeiul dispozitiilor art. 135 si 136 C.proc.civ., Curtea de apel constata ca Sectia a II-a Civila si de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Iasi este competenta sa judece actiunea .
Conflict negativ de competenta intre sectiile civile ale aceluiasi tribunal Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 48 din 30 mai 2018 a Curtii de Apel Galati