Legea 487/2002, Republicata 2012. Legea sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice

(4) Orice persoana cu tulburare psihica are dreptul sa primeasca ingrijiri comunitare, in sensul prezentei legi.

Art. 42
(1) Orice pacient cu tulburari psihice are dreptul la:
a) recunoasterea de drept ca persoana;
b) viata particulara;
c) libertatea de comunicare, in special cu alte persoane din unitatea de ingrijire, libertatea de a trimite si de a primi comunicari particulare fara niciun fel de cenzura, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier ori ale unui reprezentant legal sau conventional si, ori de cate ori este posibil, si ale altor vizitatori, libertatea de acces la serviciile postale si telefonice, precum si la ziare, la radio si la televiziune;
d) libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase.
(2) Mediul si conditiile de viata in serviciile de sanatate mintala trebuie sa fie pe cat posibil cat mai apropiate de viata normala a persoanelor de varsta corespunzatoare.
(3) Pentru petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburari psihice are dreptul la:
a) mijloace de educatie;
b) posibilitati de a cumpara sau de a primi articolele necesare vietii zilnice, distractiilor sau comunicarii;
c) mijloace care sa permita pacientului sa se consacre unor ocupatii active, adaptate mediului sau social si cultural, incurajari pentru folosirea acestor mijloace si masuri de readaptare profesionala de natura sa ii usureze reinsertia in societate .
(4) Pacientul nu poate fi obligat sa presteze o munca fortata.
(5) Activitatea efectuata de catre un pacient intr-un serviciu de sanatate mintala nu trebuie sa permita exploatarea fizica sau psihica a acestuia.

Art. 43
Studiile clinice si tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte tratamente susceptibile sa provoace vatamari integritatii pacientului, cu consecinte ireversibile, nu se aplica unei persoane cu tulburari psihice decat cu consimtamantul acesteia, in cunostinta de cauza, si cu conditia aprobarii de catre comitetul de etica din cadrul unitatii de psihiatrie, care trebuie sa se declare convins ca pacientul si-a dat consimtamantul, in cunostinta de cauza, si ca acesta raspunde interesului pacientului.

Art. 44
(1) Din momentul admiterii intr-un serviciu de sanatate mintala fiecare pacient trebuei sa fie informat de indata ce este posibil, intr-o forma si intr-un limbaj pe care sa poata sa le inteleaga, asupra drepturilor sale, in conformitate cu prevederile legii, iar aceasta informare va fi insotita de explicarea drepturilor si a mijloacelor de a le exercita.
(2) Daca pacientul nu este capabil sa inteleaga aceste informatii si atat timp cat aceasta incapacitate va dura, drepturile sale vor fi aduse la cunostinta reprezentantului sau legal sau conventional.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si pe parcursul internarii nevoluntare a pacientului.

Art. 45
(1) Persoana cu capacitatea deplina de exercitiu si cu capacitatea psihica pastrata, care urmeaza a fi supusa unui tratament medical, are dreptul de a desemna, ca reprezentant conventional, o persoana cu capacitate deplina de exercitiu, care sa o asiste sau sa o reprezinte pe durata tratamentului medical.
(2) Unitatea sanitara va informa persoana prevazuta la alin. (1) cu privire la acest drept si ii va pune la dispozitie conventia-model pentru desemnarea reprezentantului conventional.
(3) Conventia-model prevazuta la alin. (2) urmeaza a fi aprobata prin normele de aplicare a prezentei legi.
(4) Reprezentarea conventionala se realizeaza numai dupa incheierea in forma scrisa a conventiei-model, cu respectarea urmatoarelor conditii:
a) o persoana poate avea, in acelasi timp, un singur reprezentant conventional;
b) reprezentarea conventionala este limitata numai cu privire la asistarea sau reprezentarea persoanei in ceea ce priveste internarea si tratamentul medical, inclusiv drepturile acesteia pe durata tratamentului;
c) reprezentarea poate fi numai cu titlu gratuit;
d) conventia-model trebuie sa fie semnata atat de catre pacient, cat si de catre reprezentantul conventional;
e) este necesara prezenta unui martor, atestata prin semnarea conventiei-model si de catre acesta; martor nu poate fi o persoana din personalul medical al unitatii psihiatrice;
f) conventia-model trebuie sa cuprinda declaratia expresa a celui reprezentat, referitoare la imputernicirea data reprezentantului conventional de a decide cu privire la aplicarea tratamentului prin electrosocuri.
(5) Reprezentantul conventional are urmatoarele drepturi si obligatii:
a) de a asista pacientul in relatiile cu unitatea medicala, cu institutiile publice sau cu orice alte persoane numai in legatura cu internarea si tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, si numai pentru perioada in care pacientul are dificultati in a aprecia implicatiile unei decizii asupra lui insusi;
b) de a reprezenta interesele pacientului pe langa conducerea spitalului de psihiatrie, precum si in fata organelor judiciare, dupa caz, numai in legatura cu internarea si tratamentul medical, inclusiv cu drepturile acestuia pe durata tratamentului, si numai pentru perioada in care persoana reprezentata are dificultati in a aprecia implicatiile unei decizii asupra ei insesi, potrivit prevederilor art. 11;
c) de a fi informat, la cerere, cu privire la asistenta medicala acordata pacien tului.
(6) Pacientul sau reprezentantul conventional poate denunta oricand, in mod unilateral, conventia de reprezentare . Un nou reprezentant conventional poate fi numit cu respectarea dispozitiilor prezentei legi.
(7) Reprezentantul conventional poate fi inlocuit, dupa cum urmeaza:
a) la instituirea unui reprezentant legal, potrivit legii;
b) la solicitarea pacientului, daca starea sanatatii sale o permite;
c) in cazul prevazut la art. 31;
d) la externarea persoanei, chiar daca aceasta urmeaza tratament medical ambulatoriu.
(8) Existenta unui reprezentant legal sau conventional nu inlatura obligatia serviciului de sanatate mintala de a informa pacientul cu privire la drepturile si obligatiile sale.
(9) In cazul in care persoana internata a fost declarata ca fiind lipsita de capacitate deplina de exercitiu, aceasta va beneficia de sprijinul reprezentantului legal, desemnat potrivit dispozitiilor legale.
(10) In cazul in care pacientul nu are un reprezentant legal ori nu a desemnat un reprezentant conventional din cauza lipsei capacitatii psihice, unitatea sanitara este obligata sa sesizeze, de indata, autoritatea tutelara sau, in cazul minorilor, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului din unitatea administrativ-teritoriala in care pacientul isi are domiciliul sau resedinta ori, in cazul in care acestea nu sunt cunoscute, pe cele in a caror circumscriptie teritoriala se afla unitatea medicala, in vederea instituirii masurilor de ocrotire.

Art. 46