Prima pagină » Legislaţie » Legislatie Penala » Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala

Publicat: 16 Mar 2009 133460 citiri Secţiunea: Legislatie Penala

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
Text actualizat la data de 13.11.2008. Actul include modificarile din urmatoarele acte:
- Legea nr. 224/2006 publicata in MOF nr. 534 din 21/06/2006
- O.U.G. nr. 103/2006 publicata in MOF nr. 1019 din 21/12/2006
- Legea nr. 222/2008 publicata in MOF nr. 758 din 10/11/2008.

Exceptie de la dispozitiile unui act normativ,

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

Art. 1722 Cod civil - drept recunoscut unui creditor, decurgand din calitatea creantei sale de a fi preferat celorlalti creditori, chiar daca acestia sunt ipotecari

Act oficial prin care se confirma (de catre anumite organe de stat)

Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.

Modalitate a actului juridic, obligatie, care consta intr-un eveniment viitor si sigur, care suspenda, pana la indeplinirea lui, punerea in executare a actului sau exigibilitatea obligatiei, termen suspensiv,

Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.

Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

Act oficial prin care se confirma (de catre anumite organe de stat)

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

Pretul la care se vand si se cumpara hartiile de valoare si valuta straina.

Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Legea 10 din 2001. Masuri cu caracter reparator acordate in situatiile in care restituirea in natura nu este posibila, sub forma unor titluri de valoare nominala folosite in procesul de privatizare,

Mijloc procesual care da posibilitatea de a se invoca unele stari de fapt si situatii (lipsa unui martor, a unor acte) pe care instanta trebuie sa le solutioneze imediat.

Ansamblul normelor care reglementeaza relatiile sociale din cadrul unui singur stat.

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

Sunt persoanele complet straine de actul juridic, adica persoanele carora actul juridic nu le poate profita in nici un fel ori nu le poate indatora in nici un fel.

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.

Paguba materiala sau prejudiciul material suferit de o persoana sau adus unei persoane ca urmare a savarsirii unei fapte ilicite.

Una dintre modalitatile de reparare a pagubei pricinuite prin infractiune.

Act adoptat de organele de stat,

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Omul considerat in mod individual, ca membru al societatii, avand calitatea de subiect de drept.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Act adoptat de organele de stat,

(5) Cu toate acestea, prin derogare de la normele in materie de asistenta judiciara mentionate la alin. (4), autoritatea judiciara romana competenta nu poate refuza cererile mentionate la art. 18725 alin. (3) lit. a) invocand absenta dublei incriminari, daca aceste cereri vizeaza infractiunile prevazute la art. 18724 alin. (1), iar pentru aceste infractiuni pedeapsa prevazuta de legea statului emitent este inchisoarea de cel putin 3 ani.

ARTICOLUL 18731

Motive de nerecunoastere sau de neexecutare

(1) In afara cazurilor mentionate la art. 18724 alin. (2) si (3), autoritatile judiciare romane competente nu pot refuza recunoasterea sau executarea ordinului de indisponibilizare decat daca:

a) certificatul prevazut la art. 18722 nu este prezentat, este incomplet sau nu corespunde in mod clar ordinului de indisponibilizare;

b) legislatia romana prevede o imunitate sau un privilegiu care face imposibila executarea ordinului de indisponibilizare;

c) din informatiile furnizate in certificat rezulta imediat ca solutionarea unei cereri de asistenta judiciara avand ca obiect remiterea probelor sau confiscarea pentru infractiunea care face obiectul procesului penal ar contraveni principiului non bis in idem.

(2) In cazul mentionat la alin. (1) lit. a), autoritatea judiciara romana poate:

a) sa fixeze un termen de cel mult 3 zile pentru prezentarea, completarea ori corectarea certificatului;

b) sa accepte un document echivalent; sau

c) daca se considera suficient de edificata, sa nu mai apeleze in aceasta privinta la autoritatea judiciara emitenta.

(3) Orice decizie de a refuza recunoasterea sau executarea este luata si notificata in cel mai scurt timp posibil autoritatilor judiciare competente ale statului emitent prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.

(4) De asemenea, in cazul in care, in practica, executarea ordinului de indisponibilizare este imposibila deoarece bunul sau probele au disparut, au fost distruse, nu pot fi gasite la locul indicat in certificat ori pentru ca locul in care se gasesc bunurile sau probele nu a fost indicat intr-un mod suficient de clar nici dupa consultarea autoritatii judiciare competente a statului emitent, aceasta este informata imediat in aceasta privinta.

ARTICOLUL 18732

Motive de amanare a executarii

(1) Autoritatea judiciara romana competenta poate amana executarea unui ordin de indisponibilizare in cazul in care:

a) executarea acestuia risca sa impiedice sau sa ingreuneze un proces penal aflat in curs de desfasurare. Amanarea se dispune pentru un termen pe care autoritatea judiciara romana de executare il considera ca fiind necesar pentru buna desfasurare a procesului penal;

b) bunurile sau probele in cauza au facut deja obiectul unui ordin de indisponibilizare in cadrul unei proceduri penale, amanarea fiind dispusa pana in momentul in care aceasta masura este revocata;

c) ordinul de indisponibilizare a fost emis in vederea confiscarii ulterioare a unui bun care face deja obiectul unei masuri luate in cadrul unui proces penal in Romania; in acest caz amanarea este dispusa pana in momentul revocarii acestei masuri . Cu toate acestea, acest caz de amanare este incident numai in cazul in care ordinul de indisponibilizare ar avea prioritate fata de masuri ulterioare luate de organele judiciare romane, in cadrul unui proces penal, in conformitate cu dreptul intern.

(2) Un raport privind amanarea executarii ordinului de indisponibilizare, inclusiv motivele care au stat la baza acesteia si, daca este posibil, durata amanarii, este inaintat imediat autoritatii judiciare competente a statului emitent prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.

(3) De indata ce motivul amanarii inceteaza sa mai subziste, autoritatea judiciara romana de executare ia fara intarziere masurile necesare executarii ordinului de indisponibilizare si informeaza autoritatea judiciara emitenta in aceasta privinta prin orice mijloc care permite o inregistrare scrisa.

(4) Autoritatea judiciara romana de executare informeaza autoritatea judiciara emitenta cu privire la oricare alte masuri asiguratorii al caror obiect il poate constitui bunul respectiv.

ARTICOLUL 18733

Rambursare

(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor art. 18728 alin. (3), in cazul in care statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate uneia dintre persoanele interesate, inclusiv tertii de buna-credinta, ca urmare a executarii unui ordin de indisponibilizare transmis spre executare unei autoritati judiciare romane, acesta va solicita statului emitent orice suma platita ca despagubire persoanei in cauza, cu exceptia cazului si in masura in care paguba sau o parte a acesteia se datoreaza in mod exclusiv conduitei autoritatilor romane.

(2) Dispozitiile alin. (1) nu aduc atingere prevederilor legale interne privind actiunile in despagubire formulate de persoanele fizice sau juridice.

SECTIUNEA a 4-a

Dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene

in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din

24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii

reciproce sanctiunilor pecuniare

PARAGRAFUL 1

Dispozitii comune

ARTICOLUL 18734

Definitii

In sensul prezentei sectiuni:

(1) prin hotarare se intelege o hotarare definitiva prin care s-a aplicat o pedeapsa pecuniara ce trebuie executata fata de o persoana fizica sau juridica, daca hotararea a fost luata de:

a) o instanta judecatoreasca din statul emitent, referitor la o infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent;

b) o autoritate a statului emitent, alta decat o instanta, in legatura cu o infractiune prevazuta de legea penala a statului emitent, cu conditia ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanta competenta in materie penala;

c) o autoritate a statului emitent, alta decat o instanta, in ceea ce priveste faptele care se pedepsesc conform dreptului national al statului emitent ca fiind incalcari ale normelor legale, cu conditia ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a solicita judecarea cauzei sale de o instanta competenta in materie penala;

d) o instanta competenta in materie penala, daca hotararea a fost pronuntata in legatura cu o hotarare dintre cele prevazute la lit. c);