Decizia nr. 38/2008, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 38
din 22 septembrie 2008

Dosar nr. 21/2008

Sub presedintia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozitiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicata, fiind prezenti 81 de judecatori din totalul de 115 aflati in functie.

Procurorul general al Parchetului de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa fie admis in sensul de a se stabili ca organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie infractiune de sine statatoare, prevazuta de art. 10 din aceasta lege, iar nu variante agravate ale infractiunilor reglementate in art. 2-9 din aceeasi lege.

SECTIILE UNITE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

Instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 10 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

Astfel, unele instante au considerat ca legiuitorul nu a urmarit sa incrimineze organizarea, conducerea sau finantarea actiunilor prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 ca infractiune distincta, ci ca forme agravate ale fiecareia dintre aceste infractiuni .

Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca prin dispozitiile art. 10 din Legea nr. 143/2000 este stabilit continutul constitutiv al unei infractiuni distincte, iar nu variante agravate ale infractiunilor prevazute la art. 2-9 din aceeasi lege.

Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

In conformitate cu art. 10 din Legea nr. 143/2000, \"organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevazute la art. 2-9 se pedepseste cu pedepsele prevazute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani\".

In aceasta privinta, trebuie avut in vedere ca orice infractiune cunoaste o forma tipica de existenta, denumita si continutul simplu sau de baza al acesteia, in limitele caruia sunt stabilite conditiile minime in care o fapta constituie infractiune .

Dar, este de observat ca, in anumite situatii aceeasi fapta, datorita imprejurarilor in care a fost savarsita, prezinta un grad de pericol social diferit de cel al faptei comise in forma sa de baza .

De aceea, pentru astfel de ipoteze au fost concepute variante ale aceleiasi infractiuni, agravate sau atenuate.

Sub acest aspect, analiza continutului constitutiv al infractiunilor reglementate in art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 releva o pregnanta si esentiala diferenta intre acestea si cele prevazute in art. 10 din aceeasi lege.

In acest sens, se releva ca, in timp ce la art. 2 este incriminata cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea si prepararea, la art. 3 introducerea sau scoaterea din tara, la art. 5 punerea la dispozitie a unui local, la art. 6 primirea drogurilor de mare risc, la art. 7 administrarea drogurilor de mare risc, la art. 8 furnizarea, in vederea consumului, de inhalanti chimici toxici, iar la art. 9 producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vanzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpararea sau detinerea de precursori, echipamente ori materiale, in scopul utilizarii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc, termenii utilizati in art. 10 din Legea nr. 143/2000, organizarea, conducerea sau finantarea actiunilor prevazute la art. 2-9 din aceeasi lege nu pot constitui decat infractiuni distincte, de cele la care se refera, iar nu variante agravate ale acestora.

Sub acest aspect, este de subliniat ca a organiza inseamna a lua, a intreprinde masurile necesare pentru a asigura un cadru coordonat, o desfasurare cat mai adecvata si eficienta a uneia sau mai multor actiuni, a conduce presupune fie desfasurarea unei actiuni de indrumare, de dirijare, fie de luare a unor hotarari sau dispozitii cu privire la o anumita activitate, iar a finanta are semnificatia de a da, a pune la dispozitie bani pentru a sustine o activitate .

Ca atare, chiar daca astfel de actiuni se refera la faptele prevazute la art. 2-9, ele nu pot fi caracterizate ca simple elemente circumstantiale ale continutului specific constitutiv al acestor infractiuni .

Mai mult, caracterul distinct al infractiunii prevazute la art. 10 din Legea nr. 143/2000 reiese si din aceea ca \"organizarea, conducerea sau finantarea faptelor prevazute la art. 2-9\" constituie activitati a caror realizare nu este conditionata de savarsirea in prealabil a faptelor la care se refera aceste din urma texte de lege.

Ca urmare, referirea din art. 10 la faptele prevazute la art. 2-9 din legea mentionata nu exprima decat caracterizarea unui raport intre mijloc si scop, in cadrul caruia existenta mijlocului (a actiunii ce il caracterizeaza) nu este conditionata de realizarea scopului.

Dispozitia de trimitere din art. 10 la sanctiunile prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 nu poate avea alta semnificatie decat aceea specifica unei norme incomplete, care se intregeste prin trimitere; asadar ne aflam in prezenta unei norme de trimitere care imprumuta sanctiunea din cuprinsul altei norme si o intregeste cu un spor, devenind apoi independenta de aceasta. Or, este de principiu, eventuala abrogare sau modificare a normei de la care s-a imprumutat o dispozitie, nu are nicio consecinta asupra normei de trimitere.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, precum si al art. 414² alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, fapta de organizare, conducere sau finantare a actiunilor prevazute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infractiune distincta si nu o forma agravata a infractiunilor prevazute la art. 2-9 din aceeasi lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

D E C I D: