OUG nr. 49/2009, privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania

m) procedurii de inmatriculare a vehiculelor achizitionate in leasing dintr-un alt stat membru;

n) obligatiilor contractuale si extracontractuale, inclusiv forma contractelor, determinate in conformitate cu normele dreptului privat international.

Art. 18. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 16 si doar in cazuri exceptionale, autoritatile competente pot lua masuri cu privire la un prestator stabilit intr-un alt stat membru, pentru a garanta siguranta serviciilor.

(2) Masurile prevazute la alin. (1) pot fi adoptate numai cu respectarea procedurii de asistenta reciproca stabilita la art. 40 si numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a) prevederile nationale in conformitate cu care se adopta masura respectiva nu au facut obiectul armonizarii, la nivel comunitar, in domeniul sigurantei serviciilor;

b) masurile prevad un nivel mai inalt de protectie a beneficiarului decat cel prevazut intr-o masura adoptata de statul membru de stabilire in conformitate cu prevederile sale nationale;

c) statul membru de stabilire nu adopta nicio masura sau adopta masuri insuficiente in comparatie cu cele prevazute la art. 40;

d) masurile sunt proportionale cu obiectivul garantarii sigurantei serviciilor.

SECTIUNEA a 2-a
Drepturile beneficiarilor de servicii

Art. 19. - Utilizarea de catre un beneficiar a unui serviciu oferit de catre un prestator stabilit intr-un alt stat membru nu poate fi restrictionata, in special prin impunerea urmatoarelor cerinte:

a) obligatia de a obtine o autorizatie de la autoritatile competente sau de a face o declaratie catre acestea daca doresc sa apeleze la serviciile unor prestatori stabiliti in alt stat membru;

b) limite discriminatorii in acordarea asistentei financiare pentru folosirea unui anumit serviciu pe motiv ca prestatorul este stabilit intr-un alt stat membru sau din motive referitoare la locul unde se presteaza serviciul.

Art. 20. - (1) Prestatorii nu pot include conditii discriminatorii referitoare la cetatenie sau la nationalitate ori la locul de resedinta sau la sediul beneficiarului in conditiile generale de acces la un serviciu puse la dispozitia publicului.

(2) Prestatorii pot stabili conditii de acces diferite in cazul in care acestea sunt justificate prin criterii obiective.

(3) Clauzele ori declaratiile ce cuprind conditii discriminatorii sunt nule de drept .

Art. 21. - (1) Se desemneaza Centrul European al Consumatorilor din Romania ca organism competent pentru aspectele legate de informarea si asistenta oferite consumatorilor.

(2) Informatiile puse la dispozitia consumatorilor cuprind urmatoarele:

a) informatii generale referitoare la cerintele din domeniul protectiei consumatorilor;

b) informatii generale cu privire la posibilitatile de solutionare a unui litigiu intre un prestator si un consumator, inclusiv caile de atac disponibile in cazul unui litigiu intre un prestator si un consumator;

c) datele de contact ale asociatiilor de la care consumatorii pot obtine asistenta practica.

(3) Informatiile si asistenta se ofera intr-o maniera clara si trebuie sa fie actualizate si usor accesibile de la distanta, inclusiv prin mijloace electronice.

(4) In vederea indeplinirii cerintelor stabilite la alin. (2), atunci cand este sesizat de catre un consumator, Centrul European al Consumatorilor din Romania contacteaza, in cazul in care este necesar, organismul competent al statului membru de stabilire al prestatorului in cauza. Informatiile primite de la organismul competent din statul membru de stabilire al prestatorului in cauza vor fi transmise consumatorului.

(5) Centrul European al Consumatorilor din Romania va raspunde solicitarilor primite de la organismele competente din alte state membre ori din Romania, in cel mai scurt termen, dar nu mai mult de 20 de zile de la primirea solicitarii.

Art. 22. - In vederea aplicarii prevederilor prezentului capitol, autoritatile competente au urmatoarele obligatii:

a) analizeaza legislatia in baza careia autorizeaza prestarea serviciilor aflate in competenta lor si initiaza modificari legislative, acolo unde este cazul, in vederea eliminarii cerintelor care contravin prevederilor art. 16, pana la data de 15 iunie 2009;

b) raporteaza prin intermediul platformei electronice Interactive Policy Making (IPM), pana la data de 30 septembrie 2009, toate cerintele mentinute potrivit prevederilor art. 16 alin. (4).

CAPITOLUL V
Calitatea serviciilor

Art. 23. - (1) Prezenta ordonanta de urgenta nu aduce atingere dreptului autoritatilor competente de a solicita prestatorilor ale caror servicii prezinta un risc direct si specific pentru sanatatea si siguranta beneficiarului sau a unei terte persoane ori pentru securitatea financiara a beneficiarului, incheierea unei asigurari de raspundere profesionala, corespunzatoare naturii si gradului de risc, sau acordarea unei garantii ori incheierea unui acord similar, echivalent sau comparabil in esenta cu aceasta in ceea ce priveste scopul .

(2) Atunci cand un prestator se stabileste in Romania, autoritatile competente nu pot solicita o asigurare de raspundere profesionala sau o garantie in cazul in care acesta este deja acoperit de o garantie echivalenta ori comparabila in esenta in ceea ce priveste scopul si acoperirea pe care o ofera in privinta riscului asigurat, a sumei asigurate sau a plafonului garantiei, precum si eventuale excluderi de la acoperire, intr-un alt stat membru in care prestatorul este deja stabilit. In cazul in care echivalenta este doar partiala, autoritatile competente romane pot solicita o garantie suplimentara pentru a acoperi aspectele care nu sunt deja acoperite.

(3) In cazul in care autoritatile competente romane impun unui prestator stabilit in Romania sa incheie o asigurare de raspundere profesionala sau sa ofere o alta garantie, acestea accepta ca mijloace suficiente de proba dovada acoperirii asigurarii, eliberata de institutiile de credit si de asiguratorii stabiliti in alte state membre.

(4) Dispozitiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere asigurarilor profesionale sau sistemelor de garantii prevazute in acte normative nationale care transpun directive ori care creeaza cadrul juridic necesar aplicarii directe a unui regulament.

(5) In sensul prezentului articol:

a) risc direct si specific inseamna un risc care decurge direct din prestarea serviciului;

b) sanatatea si siguranta inseamna, referitor la un beneficiar sau la o terta persoana, prevenirea decesului ori a unei vatamari corporale grave;

c) securitatea financiara inseamna, referitor la un beneficiar, prevenirea unor pierderi importante in capital sau din valoarea unui bun;

d) asigurare de raspundere profesionala inseamna o asigurare incheiata de un prestator in vederea raspunderii potentiale fata de beneficiari si, dupa caz, fata de terti, pentru prejudicii cauzate prin furnizarea serviciului.

Art. 24. - (1) Prestatorii nu pot fi supusi unor cerinte care ii obliga sa exercite o anumita activitate specifica in mod exclusiv ori care limiteaza exercitarea, in comun sau in parteneriate, de activitati diferite.

(2) Fac exceptie urmatoarele categorii de prestatori:

a) profesiile reglementate, in masura in care este necesar pentru asigurarea concordantei cu regulile de etica si conduita profesionala, in scopul respectarii independentei si a impartialitatii profesiei;

b) prestatorii de servicii de certificare, acreditare, monitorizare tehnica, servicii de testare sau incercare, in masura in care este necesar pentru asigurarea independentei si a impartialitatii.

(3) In cazul in care sunt autorizate activitati multidisciplinare intre prestatorii mentionati la alin. (2) autoritatile competente trebuie sa se asigure ca se indeplinesc urmatoarele conditii:

a) prevenirea conflictelor de interese si a incompatibilitatilor intre activitati;

b) asigurarea independentei si a impartialitatii specifice activitatilor desfasurate;