Materiale juridice despre rolul activ al judecatorului (3)

    Jurisprudenta   Rolul activ al instantei de judecata in litigiile de munca. Constatarea din oficiu a nulitatii deciziei de sanctionare disciplinara pentru lipsa descrierii faptei
  La intrebarea instantei daca mai sunt alte cereri de formulat, reprezentantul paratei-apelante arata ca raportat la continutul incheierii de sedinta din 30 iunie 2017 prin care s-a repus cauza pe rol, instanta a pus in discutia partilor daca s-au respectat dispozitiile art. 252 lit. a din Codul muncii (vezi Codul muncii comentat de avocat Marius-Catalin Predut - www.MCP-Avocati.ro) care prevad descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara sub aspectul localizarii in timp a acestor fapte cand s-a emis decizia de concediere de catre angajator. Pentru aceasta chestiune, reprezentantul paratei-apelante invoca dispozitiilor art. 477 alin. 1, 478 alin. 2 si 481 din Codul de procedura civila, sub urmatoarele aspecte, respectiv arata ca se gaseste in faza procesuala a apelului in care limitele sesizarii instantei de apele sunt date de criticile formulate, prin motivele de apel si apararile formulate de intimat prin intampinare dupa cum se prevede in art. 477 din Codul de procedura civila, ca instanta de apel v-a proceda la judecarea fondului in limitele stabilite in mod expres de catre apelant, iar art. 478 alin. 2 din Codul de procedura civila prevede ca partile nu se vor putea folosi in fata instantei de apel de alte motive si mijloace de proba decat cele invocate la instanta de fond, in cererea de apel sau prin intampinare. Mai invoca in sustin erea incidentului dispozitiile art. 478 alin. 2 teza a Ii-a din Codul de procedura civila care prevad ca instanta de apel poate incuviinta si administra probe ce rezulta din dezbateri, in limita respectarii principiului devolutiunii. Sustine ca incidente in cauza sunt si dispozitiile art. 481 din Codul de procedura civila, care prevad ca in propria cale de atac apelantului nu i se poate produce o situatia mai rea decat aceea din hotararea atacat. In aceste conditii, reprezentantul paratei-apelante apreciaza ca punerea in discutie in apel, in limitele date de motivele de apel de catre apelant, precum si ale apararilor formulate de intimat prin intampinare, aceea chestiune nu poate avea loc, avand in vedere ca se incalca dispozitiile prevazute de art. 477, 478 si 481 din Codul de procedura civila.
   Data aparitiei: 07 Iulie 2021
    Jurisprudenta   Intinderea rolului activ al judecatorului in administrarea probelor in litigiile de munca
  Fiind investita sa solutioneze o cerere de apel prin care s-a criticat, intre altele, ca instanta de fond nu a exercitat rol activ in administrarea probatoriului si ca nu a pus in sarcina intimatului-angajator sa administreze probatoriul necesar sustinerii cererii de chemare in judecata avand ca obiect si scutirea reclamantului de la plata impozitului pe veniturile realizate din activitatea de cercetare stiintifica, prin Decizia civila nr. 3177/04 septembrie 2018 Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a statuat urmatoarele:
   Data aparitiei: 04 Octombrie 2018
    Jurisprudenta   Conditiile de admisibilitate in cazul contestatiei in anulare intemeiata pe dispozitiile art. 318 alin. (1) teza a II-a din VCPC
  Pentru ca o contestatie in anulare sa poata fi admisa in temeiul art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., trebuie indeplinite urmatoarele conditii: instanta de recurs sa fi omis sa cerceteze vreunul din motivele de recurs si aceasta omisiune sa se fi produs din greseala, textul referindu-se la omisiuni esentiale si involuntare in raport cu situatia existenta la dosar in momentul pronuntarii hotararii. Nu este indeplinita aceasta conditie in cazul in care instanta de recurs a inteles sa grupeze, printr-un rationament juridic de sinteza, argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unuia si aceluiasi motiv de recurs, pentru a raspunde printr-un considerent comun, deoarece nu se poate reprosa omisiunea de a cerceta motivul, omisiunea cercetarii unui motiv de modificare neexistand in situatia in care instanta de recurs a analizat grupat toate criticile si sustinerile formulate de recurent. Asa fiind, neexaminarea distincta a fiecarui motiv de recurs nu constituie, prin ea insasi, o omisiune, in sensul dispozitiilor art. 318 C. proc. civ., daca instanta a raspuns la motivele de modificare sau casare printr-un considerent comun.
   Data aparitiei: 20 Noiembrie 2015

---

---