Umplerea de cutii metalice prevazute cu un semn protejat ca marca nu constituie o utilizare a acestui semn care sa poata fi interzisa

Societatea Frisdranken Industrie Winters BV (``Winters``) este o intreprindere olandeza a carei activitate principala consta in ``umplerea`` de cutii metalice cu bauturi produse de ea insasi sau de terti.

Societatea Red Bull GmbH produce si comercializeaza o bautura energizanta sub marca RED BULL. Red Bull a inregistrat aceasta marca la nivel international, inregistrarea producand efecte si in tarile Benelux.

Winters a umplut cutii metalice cu bauturi racoritoare pentru Smart Drinks Ltd, persoana juridica de drept al Insulelor Virgine Britanice si societate concurenta a Red Bull. In acest scop, Smart Drinks a pus la dispozitia Winters cutii metalice goale si capacele aferente, prevazute cu diferite semne, dintre care unele erau similare marcii al carei titular este Red Bull. Smart Drinks a pus la dispozitia Winters si extractul bauturii racoritoare.

Societatea Winters a umplut cutiile cu o anumita cantitate de extract, a adaugat apa si, dupa caz, acid carbonic si a sigilat cutiile, urmand de fiecare data indicatiile si retetele primite de la Smart Drinks. Ulterior, Winters a pus din nou cutiile umplute la dispozitia Smart Drinks, care le-a exportat in state situate in afara teritoriului Benelux. In speta, Winters s-a limitat sa efectueze aceste servicii de umplere pentru Smart Drinks, fara sa expedieze cutiile umplute pentru aceasta din urma. In plus, ea nu a livrat si nici nu a vandut aceste cutii tertilor.

Societatea Red Bull a sesizat instantele olandeze, sustinand ca Winters incalca drepturile asupra marcilor al caror titular este si solicitand sa se dispuna incetarea de catre aceasta din urma a oricarei utilizari a semnelor similare cu marca sa. In acest context, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Suprema, Tarile de Jos) solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca simpla ``umplere`` a ambalajelor prevazute cu un semn similar unei marci protejate trebuie calificata drept ``utilizare a acestui semn`` in cadrul comertului in sensul Directivei cu privire la marci chiar daca aceasta

umplere se desfasoara cu titlu de prestatie de servicii pentru un tert si la cererea acestuia. Curtea aminteste mai intai ca, in temeiul acestei directive, titularul unei marci are dreptul sa interzica utilizarea, fara consimtamantul sau, a unui semn identic sau similar cu marca respectiva, atunci cand aceasta utilizare are loc in cadrul comertului, priveste produse si servicii identice cu cele pentru care este inregistrata marca si, ca urmare a existentei unui risc de confuzie in perceptia publicului, aduce atingere sau poate aduce atingere functiei esentiale a marcii, care consta in a garanta consumatorilor provenienta produselor sau a serviciilor. Curtea analizeaza daca, in speta, un prestator de servicii precum Winters ``utilizeaza`` el insusi semne similare marcilor al caror titular este Red Bull.

In aceasta privinta, Curtea aminteste ca faptul de a crea conditiile tehnice necesare pentru utilizarea unui semn si de a fi remunerat pentru acest serviciu nu inseamna ca acela care furnizeaza serviciul respectiv utilizeaza el insusi semnul.

Se impune constatarea ca un prestator de servicii care se limiteaza sa umple, la comanda si la indicatiile unui tert, cutii metalice prevazute deja cu semne similare unor marci inregistrate nu ``utilizeaza`` el insusi aceste semne in sensul Directivei cu privire la marci. Un asemenea prestator nu face decat sa execute o parte tehnica din procesul de productie a produsului final, fara a avea nici cel mai mic interes cu privire la prezentarea exterioara a cutiilor metalice si in special cu privire la semnele care figureaza pe acestea, si astfel nu face decat sa creeze conditiile tehnice necesare pentru ca tertul sa le poata utiliza astfel.

Pe de alta parte, dupa cum arata Curtea in continuare, la aceasta constatare se adauga faptul ca un prestator in situatia in care se afla Winters nu ar utiliza, in orice caz, semnele ``pentru produse sau servicii`` identice sau similare cu cele pentru care a fost inregistrata marca in sensul Directivei cu privire la marci.

Dupa cum a precizat deja Curtea, aceasta expresie priveste, in principiu, produse sau servicii ale tertului care utilizeaza semnul. Or, in speta, este cert ca serviciul furnizat de Winters consta in umplerea de cutii metalice si ca acest serviciu nu prezinta nicio similitudine cu produsul pentru care au fost inregistrate marcile al caror titular este Red Bull.

Desigur, Curtea a mai hotarat, in cadrul furnizarii de servicii online, ca aceasta expresie mentionata in directiva poate ingloba, in anumite conditii, produse si servicii ale altei persoane in interesul careia actioneaza tertul. Astfel, Curtea a considerat ca o situatie in care prestatorul unui serviciu utilizeaza un semn care corespunde unei marci a altei persoane in vederea promovarii unor produse pe care unul dintre clientii sai le comercializeaza cu ajutorul acestui serviciu intra sub incidenta aceleiasi expresii atunci cand utilizarea se desfasoara astfel incat se stabileste o legatura intre semn si serviciul mentionat al prestatorului

Cu toate acestea, umplerea de cutii metalice prevazute cu semne similare unor marci nu este, prin natura sa, comparabila cu un serviciu care urmareste sa promoveze comercializarea de produse prevazute cu astfel de semne si nu implica in special crearea unei legaturi intre aceste semne si serviciul de umplere. Astfel, intreprinderea care efectueaza umplerea nu este aparenta pentru consumator, ceea ce exclude orice asociere intre serviciile acesteia si semne.

Prin urmare, Curtea raspunde ca Directiva cu privire la marci trebuie interpretata in sensul ca un prestator de servicii care, la comanda si la indicatiile unui tert, umple ambalaje - puse la dispozitia sa de acest tert, care in prealabil a dispus aplicarea pe acestea a unui semn identic sau similar cu un semn protejat ca marca - nu utilizeaza el insusi acest semn intr-un mod care sa poata fi interzis.

Hotararea in cauza C-119/10 Frisdranken Industrie Winters BV/Red Bull GmbH

1 Prima directiva 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislatiilor statelor membre cu privire la marci (JO 1989, L 40, p. 1, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 92).
2 Este vorba in special despre Hotararea Curtii din 12 iulie 2011, La��OrA�al si altii (C-324/09); a se vedea de asemenea CP nr. 69/11.