Cauza Michaud v. France. Datoria de “vigilenta continua” asupra avocatilor

In data de 12 Iulie 2007 Consiliul Baroului National (Conseil national des barreaux) a luat o hotarare adoptand un regulament profesional menit sa asigure punerea in aplicarea a diferitelor obligatii referitoare la avocati, in particular in relatiile pentru combaterea spalarii banilor in conformitate cu Directiva Europeana nr. 2005/60/CE.
Acest regulament profesional impune o datorie de ``vigilenta continua`` asupra avocatilor si necesita proceduri interne care sa fie puse in aplicare in ceea ce priveste, pe langa alte lucruri, pasii ce urmeaza a fi luati atunci cand apare o operatie anume pentru a apela la o ``declaratie de suspiciune``.
``Declaratia de suspiciune`` obliga avocatii, in anumite circumstante, sa anunte ````national financial intelligence unit`` (unitatea nationala de informatii financiare; Cunoscuta sub numele de ``Trafcin``. Este un serviciu de investigatie administrativa al Ministerului de Finante, alcatuit din ofiteri cu puteri speciale) la sumele de bani care cred ca provin din comiterea unei infractiuni cum ar fi spalarea de bani .
In data de 10 Octombrie 2007 reclamantul a solicitat Consiliului de Stat punerea hotararilor deoparte. A declarat, in ceea ce priveste Curtea Europeana a Drepturilor Omului, ca termenul de ``suspiciune`` este vag si astfel se incalca articolul 7 (Nicio pedeapsa fara lege), si a invocat incalcarea secretului profesional si a confidentialitatii avocatului fata de relatiile dintre acesta si client, care in perspectiva sa, au atras protectia articolului 8 (Protectia intimitatii si a vietii familei).
Consiliul de Stat a respins cererea sa printr-o hotarare din data de 23 Iulie 2010.
Reclamantul si-a intemeiat cererea in baza Articolului 6 (Dreptul la o audiere echitabila), 7 (Nicio pedeapsa fara lege) si 8 (Protectia intimitatii si a vietii familiei).
In primul rand, a afirmat ca obligatia avocatilor sa declare ``suspiciunile`` referitoare la posibilele activitati ilegale ale clientilor este incompatibila cu dreptul de a nu se incrimina insisi si cu prezumtia de nevinovatie consacrata de Articolul 6.
In continuare, bazandu-se pe Articolul 7, reclamantul sustine ca lipsa de exactitate a unor anumiti termeni in regulament, cum ar fi ``declaratie de suspiciune``, incalca principiul securitatii juridice.
In ultimul rand, reclamantul considera ca informarea impotriva persoanelor care au venit sa-I ceara sfatul este incompatibila cu principiul protectiei relatiei avocat-client si respectarea pentru o confidentialitate profesionala, protejat de Articolul 8.
Cererea a fost depusa la Curtea Europeana a Drepturilor Omului la 19 Ianuarie 2011.
In data de 8 Decembrie 2011, Curtea a comunicat Guvernului francez si a solicitat ca partile sa isi depuna observatiile in fata Curtii,
Sedinta din 2 Octombrie se va referi atat la admisibilitatea cat si la fondul cauzei.