Organismele de radiodifuziune televizata pot interzice retransmiterea prin internet a emisiunilor lor de catre o alta societate

Dreptul Uniunii¹ urmareste sa instituie un nivel ridicat de protectie in favoarea autorilor operelor, permitandu-le acestora sa obtina o remuneratie adecvata pentru utilizarea operelor lor, in special cu ocazia unei comunicari publice. In acest scop, autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publica a operelor.

TVCatchup Ltd (denumita in continuare ``TVC``) furnizeaza prin internet servicii de difuzare a unor emisiuni televizate. Aceste servicii permit utilizatorilor sa receptioneze ``in direct`` prin internet fluxuri de emisiuni televizate gratuite.

TVC se asigura ca abonatii sai obtin accesul doar la un continut pe care il pot viziona deja in mod legal in Regatul Unit pe baza abonamentului lor TV. Conditiile la care utilizatorii trebuie sa consimta includ detinerea unui abonament TV valabil si restrictionarea utilizarii serviciilor oferite de TVC la Regatul Unit. Site-ul internet al TVC dispune de echipamente care ii permit sa identifice locul in care se afla utilizatorul si sa refuze accesul atunci cand conditiile impuse utilizatorilor nu sunt indeplinite.

Mai multe organisme comerciale britanice de radiodifuziune televizata sunt in litigiu cu TVC cu privire la difuzarea de catre aceasta prin internet si aproape in timp real a emisiunilor lor televizate. Organismele mentionate au formulat o actiune impotriva TVC la High Court of Justice (England & Wales) (Chancery Division) pentru incalcarea drepturilor lor de autor cu privire la emisiunile si la filmele lor, in special pentru motivul unei comunicari publice interzise atat de dreptul national, cat si de Directiva 2001/29.

Instanta nationala solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca un organism precum TVC efectueaza o comunicare publica in sensul Directivei 2001/29 atunci cand difuzeaza prin internet emisiuni radiodifuzate unor membri ai publicului care ar fi avut dreptul sa acceseze semnalul de radiodifuziune initial prin utilizarea propriilor televizoare sau a propriilor calculatoare portabile la locuinta lor.

Intr-o prima etapa, Curtea stabileste continutul notiunii ``comunicare`` si verifica daca, in speta, activitatea TVC intra in domeniul de aplicare al acestei notiuni. Conform Directivei 2001/29, dreptul de comunicare publica acopera orice transmisie sau retransmisie a unei opere catre public care nu este prezent in locul de provenienta a comunicarii, prin cablu sau fara cablu, inclusiv radiodifuziunea. In plus, autorizarea includerii unor opere protejate intr-o comunicare publica nu epuizeaza dreptul de a autoriza sau de a interzice alte comunicari publice ale acestor opere. Prin urmare, potrivit Curtii, in cazul in care o anumita opera face obiectul unor utilizari multiple, fiecare transmisie sau retransmisie a acestei opere care utilizeaza o modalitate tehnica specifica trebuie sa fie autorizata, in principiu, in mod individual de autorul sau. Astfel, dat fiind ca punerea la dispozitie a operelor prin retransmisia prin internet a unui program televizat difuzat pe cale terestra are loc conform unei modalitati tehnice specifice care este diferita de cea a comunicarii initiale, aceasta trebuie considerata drept o ``comunicare`` in sensul directivei. In consecinta, o astfel de retransmisie nu poate fi exceptata de la obtinerea autorizatiei din partea autorilor operelor retransmise atunci cand acestea sunt comunicate publicului.

Intr-o a doua etapa, Curtea verifica daca operele protejate au fost comunicate efectiv unui ``public``. Potrivit jurisprudentei Curtii, notiunea de public priveste un numar nedeterminat de potentiali destinatari si presupune, pe de alta parte, existenta unui numar de persoane destul de important. Curtea precizeaza ca trebuie sa se tina seama de efectul cumulativ care rezulta din punerea la dispozitie a operelor in favoarea potentialilor destinatari si ca, in aceasta privinta, este relevant in special sa se stie cate persoane au acces in paralel si in mod succesiv la aceeasi opera . Curtea constata ca, in speta, retransmisia operelor prin internet priveste ansamblul persoanelor care au resedinta in Regatul Unit, care dispun de o conexiune la internet si care pretind ca detin un abonament TV in acest stat . Aceste persoane pot avea acces in paralel la operele protejate, in cadrul unui ``live streaming`` al emisiunilor televizate prin internet. Astfel, aceasta retransmisie priveste un numar nedeterminat de potentiali destinatari si presupune existenta unui numar important de persoane . Curtea constata, asadar, ca, prin retransmisia in discutie, operele protejate sunt comunicate efectiv unui public in sensul directivei.

In consecinta, Curtea raspunde ca notiunea ``comunicare publica`` in sensul Directivei 2001/29 trebuie interpretata in sensul ca acopera o retransmisie a operelor incluse intr-un program televizat difuzat pe cale terestra efectuata de alt organism decat organismul de radiodifuziune sau de televiziune initial, printr-un flux continuu prin internet pus la dispozitia abonatilor organismului mentionat, care pot receptiona aceasta retransmisie prin conectare la serverul sau, chiar daca acesti abonati se afla in zona de receptie a programului televizat difuzat pe cale terestra mentionat si pot receptiona in mod legal acest program printr-un receptor de televiziune.

Hotararea in cauza C-607/11 ITV Broadcasting Ltd. si altii/TVCatchup Ltd

¹ Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230, rectificare in JO 2008, L 314, p. 16).