Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » Drept Comercial » Aprecieri referitoare la tema “Dreptul la informare al actionarilor este un moft”

Aprecieri referitoare la tema “Dreptul la informare al actionarilor este un moft”

  Publicat: 26 Aug 2015       5086 citiri       Sursa: Dana Dumitrescu        Secţiunea: Drept Comercial  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
La data de 21.08.2015, Petre Piperea si Ramona Andritoiu au publicat pe Juridice.ro o nota critica intitulata “Dreptul la informare al actionarilor este un moft”, in care abordeaza o serie de aspecte cu privire la tema mentionata in titlul notei critice.

Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.
Dispozitie cuprinsa in testament prin care testatorul dispune ca dupa decesul sau ca o anumita persoana sa primeasca intreaga mostenire (legat universal),
Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.
Dispozitie cuprinsa in testament prin care testatorul dispune ca dupa decesul sau ca o anumita persoana sa primeasca intreaga mostenire (legat universal),
Depasire a legalitatii,
Este actul juridic procesual, final si de dispozitie prin care se solutioneaza cauza penala de catre instanta de judecata, punandu-se, astfel, capat judecatii.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Persoana fizica sau juridica imputernicita de adunarea generala a unei societati comerciale care, in limita atributiilor si functiilor acordate, exercita vointa societatii.
Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Sunt instrumentele negociabile emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrieri in cont, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului - drepturi de proprietate sau drepturi de creanta asupra acestuia - conform legii si in conditiile specifice de emisiune a acestora.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Act adoptat de organele de stat,
Mijloc procesual care da posibilitatea de a se invoca unele stari de fapt si situatii (lipsa unui martor, a unor acte) pe care instanta trebuie sa le solutioneze imediat.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Depasire a legalitatii,
Persoana fizica sau juridica proprietara a uneia sau mai multor actiuni emise de o societate comerciala pe actiuni sau in comandita pe actiuni.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Totalitate a actiunilor: primire, pastrare, evidenta, manuire, eliberare, care compun activitatea de administrare,
Act adoptat de organele de stat,
Este parte in procesul penal alaturi de inculpat, partea vatamata si partea responsabila civilmente, care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.
Forma specifica a motivatiei care consta in orientarea activa si durabila a persoanei spre anumite domenii de activitate, fiind cel mai puternic mobil al actiunilor omenesti.
Paguba sau prejudiciu provocata unei persoane,
Presupunere, supozitie cu privire la anumite (legaturi, relatii intre) fenomene; presupunere cu caracter provizoriu, formulata pe baza datelor experimentale existente la un moment dat.
Mijloc procesual care da posibilitatea de a se invoca unele stari de fapt si situatii (lipsa unui martor, a unor acte) pe care instanta trebuie sa le solutioneze imediat.
Infractiune care face parte din categoria infractiunilor contra patrimoniului
Radu Mihnea (n. 1586 — d. 1626), a fost domnitor al Munteniei: septembrie 1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 si al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 si 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626.
1. Atributie exclusiva acordata unei persoane, unei functii sau unui organ.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Operatiune mintala care consta in evaluarea si compararea probelor administrate si formularea concluziilor cu privire la puterea probanta si valoarea lor intr-o cauza penala.
Infractiune care face parte din categoria infractiunilor contra patrimoniului
Infractiune care face parte din categoria infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare,
Orice actiune a autoritatii vamale pentru asigurarea respectarii reglementarilor vamale si,
Radu Mihnea (n. 1586 — d. 1626), a fost domnitor al Munteniei: septembrie 1601 - martie 1602, martie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 si al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 si 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Depasire a legalitatii,
Depasire a legalitatii,
Infractiune care face parte din categoria infractiunilor contra patrimoniului
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Incalcare sau nesocotire intentionata a dispozitiilor legale cu prilejul incheierii sau executarii unui act juridic.
Sunt mijloace de convingere prin care se stabileste existenta unor acte sau fapte juridice si, automat, a unor drepturi si obligatii ce rezulta din acestea.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Incalcare sau nesocotire intentionata a dispozitiilor legale cu prilejul incheierii sau executarii unui act juridic.
A fost promulgat la 11.09.1865
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Clasificare a creditelor pentru determinarea necesarului de provizioane specifice de risc.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Totalitatea bunurilor si creantelor (drepturi de incasare) apartinand subiectului economic;
A fost promulgat la 11.09.1865
Legea pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale
Forma a vinovatiei , reglementata in cap. I , t. II, art. 19, C. pen., partea generala.Legea arata ca fapta este savarsita cu intentie cand infractorul:
Paguba sau prejudiciu provocata unei persoane,
Piata specializata in efectuarea de tranzactii cu active financiare cu scadente pe termene medii si lungi.
Banii folositi pentru a desfasura o afacere. Stoc de valori sau de active care, intrate in circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Sunt instrumentele negociabile emise in forma materiala sau evidentiate prin inscrieri in cont, care confera detinatorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului - drepturi de proprietate sau drepturi de creanta asupra acestuia - conform legii si in conditiile specifice de emisiune a acestora.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
(Acting in concert) Atunci cand doi sau mai multi investitori actioneaza in baza unei intelegeri cu scopul atingerii unui obiectiv comun - de exemplu, obtinerea unei pozitii de control sau majoritare intr-o companie detinuta public prin cumpararea actiunilor companiei respective de pe piata secundara.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Pricipiu general de drept, potrivit caruia autoritatile de stat, institutiile publice si toti cetatenii sunt obligati sa respecte legea,comportamentul lor sa fie conform prevederilor acesteia.
In sens general, cheltuiala in bani ce trebuie suportata pentru a putea beneficia de un bun sau serviciu.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Ceea ce este ingaduit de lege,
Act adoptat de organele de stat,
1. Din punctul de vedere al drepului civil, dreptul de dispozitie este alcatuit din dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispizitie juridica.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Legea pentru modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Persoana fizica sau juridica proprietara a uneia sau mai multor actiuni emise de o societate comerciala pe actiuni sau in comandita pe actiuni.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
In categoria activelor circulante, post ce se refera la creantele salariale, sociale si fiscale determinate
In cadrul grupurilor de societati, consta in impartirea puterii de decizie la o societate exploatata in comun, in virtutea unui acord intre asociati sau actionari.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei,
(Authorized shares) Numarul maxim de actiuni dintr-o anumita clasa pe care o companie il poate emite legal, conform prevederilor din statut.
Efecte induse - Efecte secundare (colaterale) ale unui acord sau ale unei concentrari dintre cel putin doua intreprinderi, care afecteaza concurenta dintre ele, pe o alta piata relevanta decat cea vizata de intelegerea sau de concentrarea in cauza.
Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
(in sensul legii contenciosului administrativ, legea 554/2004) Orice drept fundamental prevazut de Constitutie sau de lege, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrative.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile sociale din domeniul administratiei de stat, activitate indeplinita de organele administrative.
1. Persoana fizica membra a unei societati comerciale care, pe baza unui contract, convine sa contribuie cu bunuri,
Inscris oficial sau particular prin care se atesta recunoasterea unui drept, o obligatie sau un fapt.

Tinand seama de cele sustinute de autori in nota critica, se impun precizarile ce urmeaza:

I. Ce se critica, de fapt: 1. solutia instantei prin raportare la invocarea motivului de nulitate legat de pretinsa incalcare a dreptului la informare sau 2. si solutia instantei prin raportare la invocarea motivului de nulitate legat de pretinsul abuz de majoritate?
Se exemplifica in articol doar prin citarea din hotararea instantei a motivelor referitoare la dreptul la informare (toate pasajele citate, cu exceptia celui de la pct. 3.4, vorbesc doar despre dreptul la informare), iar titlul notei critice face trimitere doar la dreptul la informare.
Din cuprinsul pct. 4 reiese totusi ca se critica solutia instantei si prin prisma solutiei referitoare la abuzul de majoritate.
Daca se critica solutia si sub aspectul al doilea, de ce nu este redata in nota critica motivarea solutiei de respingere pronuntata de instanta din perspectiva abuzului de majoritate despre care reclamantul afirma ca l-ar fi invocat si motivat?
In nota critica este data o legatura (link) unde se poate regasi o parte a hotararii, insa se sare de la pagina 1 la pagina 11, omitandu-se inclusiv redarea starii de fapt retinuta de instanta!
Hotararea e redata incomplet.

II. La pct. 1.14 din nota critica se precizeaza ca interpretarea eronata a Tribunalului Bucuresti contravine dispozitiilor art. 209 din Legea nr. 297/2004 si ca art. 209 din Legea nr. 297/2004, precitat, se aplica tuturor emitentilor de valori mobiliare, indiferent de piata pe care sunt tranzactionate actiunile societatii (piata reglementata, ATS etc.).
Asta ar insemna si ca, in privinta abuzului de majoritate, societatii din speta ii era aplicabil art. 210 din Legea nr. 297/2004.
Cu privire la abuzul de majoritate, art. 210 din Legea nr. 297/2004 dispune: (1) Sunt interzise folosirea in mod abuziv a pozitiei detinute de actionari sau a calitatii de administrator ori de angajat al societatii, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare si a altor instrumente financiare detinute, precum si prejudicierea detinatorilor acestora.
(2) Detinatorii valorilor mobiliare trebuie sa isi exercite drepturile conferite de acestea cu buna-credinta, cu respectarea drepturilor si a intereselor legitime ale celorlalti detinatori si a interesului prioritar al societatii comerciale, in caz contrar fiind raspunzatori pentru daunele provocate.
Exista, asadar, o norma speciala, art. 1386 din noul Cod Civil (la care pct. 4.1 din nota critica face referire) reprezentand o norma generala inaplicabila spetei.
Raspundere pentru daune vs. anulare hotarare AGA!
Or, fiind incident art. 210 din Legea nr. 297/2004, nu este vorba despre posibilitatea instantei de a dispune orice masura adecvata pentru remedierea situatiei (ca in dreptul britanic)!
Doctrina a preciza ca, atunci cand hotararea adunarii generale a fost luata de adunarea generala a unei societati deschise cu incalcarea art. 210 din Legea nr. 297/2004, art. 1361 din Legea nr. 31/1990 nu mai este aplicabil (a se vedea S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 462)!!!
Atunci trimiterile la art. 1361 din Legea nr. 31/1990, la art. 15 NCC si la art. 1386 din noul Cod Civil, de la pct. 4.1 din nota critica nu justifica anularea AGEA pentru abuz de majoritate, chiar dovedit fiind acesta, putand fi vorba doar despre repararea daunelor provocate.
Deci, hotararea AGEA nu se putea anula chiar daca se retinea abuzul de majoritate invocat si indicat in preambulul articolului si la pct. 4 din nota critica.

III. a) Abuzul de majoritate:
Drepturile si interesele celorlalti actionari minoritari pretins incalcate sunt legitime in masura in care sunt subsumate lui affectio societatis. Chiar daca un actionar are motive sa considere ca interesele sale legitime au fost incalcate prin modul in care ceilalti actionari si-au exercitat drepturile societare, el nu va putea invoca art. 1361 din Legea nr. 31/1990 atata timp cat interesele legitime ale societatii nu au fost incalcate (S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 460).
Abuzul nu poate fi constatat de fiecare data cand o decizie a majoritatii provoaca nemultumirea minoritatilor. Elementul intentional al actionarilor majoritari (reaua-credinta), adica unicul scop al favorizarii actionarilor majoritari, este singurul care permite distinctia dintre exercitarea abuziva a dreptului de vot de catre actionarii majoritari si eroarea de gestiune. O hotarare nu poate fi considerata abuziva prin simplul fapt ca aplicarea ei dezavantajeaza societatea sau chiar ameninta prosperitatea intreprinderii. Trebuie evitat a se deturna controlul judiciar al hotararii actionarilor de la constatarea abuzului de drept, la verificarea oportunitatii hotararii actionarilor sau conformitatii acesteia cu situatia societatii. In lipsa dovedirii intentiei de violare a interesului comun din partea actionarilor majoritari sau minoritari, s-ar ajunge la inlocuirea guvernarii societatii prin organele statutare, cu o guvernare judecatoreasca, la
initiativa oricaruia dintre actionarii al caror interes s-ar considera lezat prin decizia organului statutar. Intentia de a dauna celorlalti actionari, ca orice element subiectiv, implica dificultati in ceea ce priveste probatiunea. (Radu Catana, Dreptul societatilor comerciale, Sfera Juridica, 2007, p. 120).
Este deci vorba despre aspecte ce tin de administrarea si aprecierea probatoriului.

b) La pct. 4.2 din nota critica, vorbindu-se despre filializarea activa (hotararea - p. 11 alin. ultim - nu vorbeste de filiala), ca ipoteza de manifestare a abuzului de majoritate, se indica (drept criteriu ce permite a se cerceta daca este sau nu incident abuzul de majoritate) faptul ca ``legitimitatea unor astfel de operatiuni care greveaza patrimoniul societatii-mama sau, dupa caz, al filialei si interesul comun al asociatilor acesteia este dat de existenta unei contrapartide rezonabile din partea celeilalte societati, verificare care nu se face in mod izolat, ci prin luarea in considerare a ansamblului si a succesiunii transferurilor de fonduri si a relatiilor comerciale dintre cele doua societati``.
Aceasta verificare se poate face prin administrarea unui probatoriu adecvat, fiind o chestiune ce tine de aprecierea acestuia (trebuie dovedit ca filializarea societatii aduce actionarilor majoritari avantaje in detrimentul actionarilor minoritari si ca filializarea este lezionara pentru societate, careia nu ii aduce niciun avantaj, fiind lipsita de orice justificare economica; a se vedea Radu Catana, Dreptul societatilor comerciale, Sfera Juridica, 2007, p. 141).

c) Abuzul de minoritate: actionarul minoritar se opune la luarea unei decizii esentiale pentru viata societatii, deturnand prerogativa de vigilenta acordata de lege de la scopul pentru care a fost acordata (interesul social, comun tuturor asociatilor)
Problema tine, de asemenea, de administrarea si aprecierea probatoriului, fiind vizata importanta si finalitatea deciziei blocate de actionarul minoritar.
In doctrina se face distinctie intre, pe de o parte, abuzul de vot propriu-zis, exprimat prin impotrivirea la vot fata de hotararile sociale proiectate sau prin absenta nejustificata la adoptarea deciziilor si, pe de alta parte, abuzul de control si supraveghere (abuzul pozitiv), exprimat prin hartuirea sistematica si nejustificata a puterii societare, utilizarea art. 132 din Legea nr. 31/1990 fiind una dintre formele de manifestare a abuzului pozitiv. Hartuirea judiciara destabilizeaza managementul, dauneaza imaginii societatii si poate provoca atat seisme bursiere, cat, mai ales suparatoare consecinte in termeni de politica generala si de forta de munca (a se vedea Radu Catana, Dreptul societatilor comerciale, Sfera Juridica, 2007, p. 147-148 si 153-154 si ICCJ, s. com., dec. nr. 4199/2010 si nr. 868/2011).

d) Asadar, sustinerile referitoare la abuzul de majoritate ori de minoritate trebuiesc probate si nu doar afirmate.
Sustinerile referitoare la cauza ilicita nu pot fi disociate de sustinerile referitoare la abuzul de majoritate, ale carui conditii trebuie probate (cele de la litera a), dupa cum lipsa informarii, luata in mod izolat, nu constituie un caz de abuz de majoritate, neputand fi sanctionata ca abuz de majoritate, ci conform celor rezultate din art. 1172 alin. 2 si 3 din Legea nr. 31/1990.
Avand in vedere cele de mai sus referitoare la abuzul de majoritate, ar trebui reprodusa si interpretata probatiunea administrata in speta pentru a se putea face aprecieri cu privire la corectitudinea solutiei pronuntate de instanta sub aspectul inexistentei abuzului de majoritate (si aceasta chiar daca nu ar fi incidenta sanctiunea prevazuta de art. 210 din Legea nr. 297/2004, text care exclude aplicarea solutiei de la art. 1361 din Legea nr. 31/1990).

e) Hotararea arata expres urmatoarele:
``In afara de sustinerea de ordin speculativ potrivit careia prin hotararile adoptate s-a realizat o preluare ostila a societatii de catre un grup de interese, reclamanta nu a indicat modalitatea in care adoptarea hotararilor in cauza a constituit un mijloc pentru eludarea unor norme legale imperative, nerezultand din probele administrate nici imprejurarea ca adoptarea hotararilor a avut drept unic scop eludarea unor asemenea norme`` - p. 13;
``In realitate societatea reclamanta este nemultumita de deciziile luate in cadrul adunarii, fara a proba insa...`` - p. 14;
``Atat existenta unei cauze valabile a actului juridic, cat si buna-credinta, se prezuma conform art. 1239 alin. 2 si art. 14 alin. 2 din Codul civil, simpla sustinere in sens contrar nefiind suficienta pentru rasturnarea celor doua prezumtii. Instanta mai retine, din perspectiva abuzului de majoritate, ca reclamanta nu a aratat modalitatea in care hotararile adoptate in adunarea generala afecteaza exclusiv pe actionarii minoritari. Dimpotriva, instanta constata ca masurile adoptate, in raport de obiectul lor, ii vizeaza pe toti actionarii, indiferent de participarea detibuta de acestia la capitalul social, fara a favoriza direct sau indirect anumite categorii de actionari `` - p. 14;
``Reclamanta nu a probat ca ... sunt vatamate exclusiv interesele sale, nu si ale celorlalti actionari, pentru a se considera ca hotararea luata cu votul actionarilor majoritari are ca scop lezarea drepturilor sale, conform art. 1361 din Legea nr. 31/1990`` - p. 14;
`` Instanta retine totodata ca majorarile de capital, instrainarea de active si constituirea unei alte societati, desi pot constitui manifestari ale abuzului de majoritate, simpla efectuare a acestor operatiuni nu este suficienta, fiind necesara si indeplinirea cerintelor prevazute de art. 15 din Codul civil, inclusiv prin incalcarea obligatiilor impuse actionarilor de catre art. 1361 din Legea nr. 31/1990`` - p. 14-15;
``Referitor la vadita intentie a actionarilor majoritari de a obtine avantaje in dauna actionarilor minoritari, prin controlul managerial al societatii nou constituite, aceasta se reduce la simpla afirmatie a reclamantei, fara a se invedera care ar fi metodele concrete prin care lichiditatile firmei ar fi scoase din patrimoniul acesteia, pentru a fi folosite in interesul exclusiv al actionarilor majoritari`` - p. 15;
``Nici invocarea dispozitiilor art. 210 din Legea nr. 297/2010 privind piata de capital nu sunt incidente in cauza, cat timp din probatoriul administrat nu rezulta ca actionarii ce si-au exercitat dreptul de vot in adunarea generala s-au folosit in mod abuziv de pozitia detinuta prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare si a altor instrumente financiare detinute, precum si prejudicierea detinatorilor acestora: - p. 15.
Citind in continuarea hotararea, se vede clar ca instanta face repetat trimitere la ``lipsa de suport probator`` ori ``neprobarea`` unor alte aspecte.
Sustinerile actionarilor privind pretinse drepturi incalcate sunt mofturi daca nu sunt probate, ci doar afirmate.

IV. Daca se are in vedere opinia din nota critica referitoare la fundamentare ca o componenta a dreptului la informare, inseamna ca, in legatura cu orice problema ce figureaza in convocator si este supusa ulterior dezbaterii in adunarea generala, se poate invoca intr-o actiune in anulare imprejurarea ca, desi exista o informare realizata, ea nu a fost suficient de bine documentata si fundamentata.
Dupa ce criterii s-ar realiza o astfel de apreciere?
Una este prezentarea unor materiale succinte si alta este neprezentarea unor note de fundamentare (care presupun o detaliere de amanuntita).
Nu se pune semnul egal intre informarea succinta si informarea pentru care nu s-a intocmit nota de fundamentare.
Prezentarea unor materiale succinte poate fi apreciata ca insuficienta (nerespectand cerinta de informare), dar nu inseamna automat ca ar exista obligatia de a fi prezentate materiale ce cuprind detalii amanuntite si ca o altfel de prezentare trebuie considerata incompleta, conducand in mod necesar la anularea hotararii AGA pentru nerespectarea dreptului la informare.
O astfel de interpretare nu ar face altceva decat sa ``garanteze`` actionarilor minoritari animati de intentii mai putin oneste posibilitatea de a ataca si anula discretionar hotarari AGA in detrimentul societatii/celorlalti actionari.
Deci trebuie prezentate doar aspectele esentiale (a se vedea Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, Decizia civila nr. 1292/2014 citata in nota critica), informatii complete, relevante, clare, corecte ce au condus la includerea propunerii pe ordinea de zi a AGA si nu intocmita obligatoriu o nota de fundamentare care sa includa informatii amanuntite, care, de cele mai multe ori, sunt tehnice.
Dupa ce criterii se apreciaza daca anumite materiale sunt sau nu suficiente? Caci administratorii le considera mereu suficiente iar cei ce urmaresc si doresc anularea AGA le vor considera intotdeauna insuficiente si incomplete.
Ar trebui apreciat daca dreptul la informare a fost sau nu respectat in functie de verificarea si aprecierea de catre instanta a operatiei concrete ce a fost ulterior adoptata in AGA?
Nu este, in acest fel, extrem de fluctuanta si nesigura limita dintre controlul de legalitate si controlul de oportunitate nepermis instantei? Nu devine, astfel, acest aspect unul care tine de oportunitate?
Este motivul pentru care, reglementand dreptul la informare al actionarilor, art. 1172 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 indica in mod expres materialele esentiale ce este obligatoriu a fi puse la dispozitia actionarilor la sediul societatii, de la data convocarii AGA si dupa care, la cerere, actionarilor li se vor elibera copii contra cost.
Textul nu vorbeste despre obligatia de a pune la dispozitia actionarilor materiale care ``vizeaza insasi existenta cauzei sau caracterul licit al actului juridic propus spre adoptare``.
Este motivul pentru care in hotarare s-a retinut ca ``pentru a se invoca cu succes incalcarea dreptului la informare, actionarul lezat trebuie sa-si motiveze sustinerea pe una dintre dispozitiile legale care reglementeaza modalitatile de exercitare a acestui drept, cu privire la - fara ca enumerarea sa fie exhaustiva - cerintele de publicare a convocatorului cuprinzand ordinea de zi (art. 117), lipsa punerii la dispozitie a situatiilor financiare, a raportului anual al consiliului de administratie (art. 1172), a raportului cenzorilor sau al auditorilor financiari (art. 184), respectiv a documentelor prevazute in mod expres de lege ca intrand in continutul dreptului la informare``.
Argumentatia instantei este in acord cu precizarile din doctrina referitoare la art. 1172 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, unde se arata ca, in privinta oricaror altfel de informatii de tip diferit fata de cele indicate la alin. 1 al art. 1172 (care sunt situatiile financiare anuale, raportul anual al consiliului de administratie, respectiv raportul directoratului si cel al consiliului de supraveghere, precum si propunerea cu privire la distribuirea de dividende), daca actionarii nu primesc raspunsuri sau nu sunt multumiti cu raspunsurile primite, ei se pot abtine de la vot sau chiar pot vota impotriva la punctele respective de pe ordinea de zi, neputand exista o sanctiune sub forma dreptului actionarilor de a ataca hotararea adunarii generale daca ei nu primesc raspunsuri la intrebarile lor, chiar daca au repetat aceste intrebari in timpul sedintei adunarii (a se vedea S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 394
si C. Dutescu, Drepturile sctionarilor, p. 249).

V. Art. 1918 alin. 2 din NCC si nu din NCPC: Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si situatiile financiare ale societatii, de a lua cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice document al societatii, fara a stanjeni operatiunile societatii si a afecta drepturile celorlalti asociati.
Doctrina a aratat ca la art. 1918 alin. 2 teza a II-a din NCC sunt vizate operatiunile si documentele care au stat sau ar trebui sa stea la baza inregistrarilor in registrele financiare (a se vedea S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 263).
S-a aratat ca, aparent nu exista nicio reglementare in Legea nr. 31/1990 care sa interzica sau sa permita accesul actionarilor la registrele financiare, ceea ce ar putea duce la concluzia ca in acest caz se aplica dreptul comun si fiecare actionar neadministrator are acces la asemenea documente oricand, cu observarea restrictiilor din art. 1918 alin. 2 NCC. O asemenea interpretare nu este corecta. In realitate, dreptul la informare al actionarilor in legatura cu alte documente decat situatiile financiare este reglementat de art. 136 si 1641 din Legea nr. 31/1990. Ambele articole reflecta o regula de baza in ce priveste functionarea sociatatilor pe actiuni, respectiv controlul activitatii acestora se face de catre un organ specializat - cenzorii sau auditorii financiari - care raporteaza rezultatele controlului adunarii generale a actionarilor. Actionarii pot doar sa sesizeze acestui organ faptele si operatiunile societatii asupra carora au un dubiu
(in cazul prevazut la art. 136 legea impune un numar minim de actionari), nu pot insa avea acces direct la registrele societatii. Pentru identitate de ratiune, aceasta solutie se aplica ori de cate ori societatea este obligata, conform legii, sa numeasca un organ de control sub forma cenzorilor sau auditorilor financiari, respectiv in cazul societatilor pe actiuni . A interpreta art. 1918 Cod civil ca aplicandu-se si acestor societati ar insemna sa lipsim de efecte institutia controlului societatii printr-un organ specializat. Considerentele in legatura cu limitarea accesului actionarului la informatiile societatii atunci cand legea impune existenta unui organ de control societar sunt aplicabile si cazului de la teza a II-a a art. 1918 alin. 2 NCC, referitor la dreptul de a lua cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice document al societatii. In limitele aratate mai sus pentru sfera de aplicare a dreptului la informare,
prevederile art. 1918 alin. 2 NCC sunt imperative (a se vedea S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 263-264).
Avand in vedere prevederile art. 1918 alin. 2 si 3 NCC, ca drept comun pentru toate societatile, dreptul la informare directa a asociatilor a cunoscut o extindere spectaculoasa a continutului si intinderii sale pentru societatile care nu au obligatia legala de a avea un organ de control, autorul facand trimitere la comentariile indicate mai sus cu privire la societatile pe actiuni si limitele aplicarii art. 1918 alin. 2 NCC (a se vedea S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 391).
Nu exista o sanctiune pentru nerespectarea dreptului la informare ca atare, exista insa sanctiuni pentru nerespectarea unor componente ale sale, dupa cum se arata in cuprinsul acestei lucrari (a se vedea S. David in Legea societatilor, Editia a 5-a, Editura C. H. Beck, 2014, p. 391). Este vorba despre sanctiunile specifice care intervin in cazul nerespectarii dispozitiilor art. 1172 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Art. 1918 alin. 2 din NCC, care prevede inclusiv dreptul oricarui asociat de a lua cunostinta de operatiunile societatii si de a consulta orice document al societatii, nu infirma dispozitiile art. 1172 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 si nici nu impune in mod expres sanctiunea nulitatii AGA in caz de nerespectare, ci pot fi avute in vedere eventual trimiterile de mai sus referitoare la aspectele esentiale ce trebuiesc prezentate si la distinctia dintre prezentarea de informatii succinte si prezentarea unor note de fundamentare.




Citeşte mai multe despre:   



Comentează: Aprecieri referitoare la tema “Dreptul la informare al actionarilor este un moft”
Jurisprudenţă

Decizia ICCJ 5/2017. Medicul sef de sectie din cadrul unui spital public are calitatea de functionar public in sensul legii penale
Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie

Decizia ICCJ nr. 1/2017, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori. Credite in Franci elvetieni. Informare
Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie

Respectarea de catre angajator a salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata si a prevederilor contractuale aplicabile
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a pentru cauze privind Conflicte de munca si asigurari sociale, Decizie nr. 3269 din 16.05.2016



Ştiri Juridice

Monitorul Oficial din data de 11 aprilie 2017
11 Apr 2017 | 752

Legislaţie

Legea 50/2017 privind modificarea Legii-cadru salarizarii unitare a personalului platit din fonduri publice
Legea nr. 50/2017 privind modificarea Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a persona ...

Legea 24/2017 privind emitentii de instrumente financiare si operatiuni de piata
Legea nr. 24/2017 privind emitentii de instrumente financiare si operatiuni de piata Publicata in ...

Legea 34/2017 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi
Legea nr. 34/2017 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi Publicata Mo ...