Insa, legiuitorul nu a reglementat sanctiunea aplicabila/cauza de ineficacitate si nici efectele ``anularii`` de catre instanta a deciziei angajatorului privind constatarea incetarii de drept a contractului individual de munca .
Problema de drept identificata este generata de situatia de fapt in care angajatorul emite, in temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) dinCodul_muncii, o decizie prin care constata incetarea de drept a contractului individual de munca, avand la baza decizia Casei de Pensii privind admiterea cererii de pensionare (pensie anticipata partiala, pensie anticipata sau pensie pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare), astfel cum i-a fost comunicata de catre salariat . Ulterior, Casa de Pensii emite o noua decizie privind respingerea pensiei salariatului, de modificare a deciziei initiale privind admiterea cererii de pensionare in baza careia angajatorul a emis decizia de constatare a incetarii de drept a contractului de munca .
Astfel, fostul salariat il cheama in judecata pe angajator, solicitand instantei de judecata constatarea nulitatii deciziei angajatorului, reintegrarea pe postul detinut anterior si obligarea angajatorului la plata de despagubiri egale cu toate drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate de la data comunicarii catre angajator a deciziei Casei de Pensii de modificare a deciziei initiale si pana la data reintegrarii efective.
Nulitate sau caducitate?
Este evident ca decizia angajatorului de incetare de drept a contractului individual de munca devine nelegala ca urmare a disparitiei cauzei care a stat la baza emiterii ei (respectiv decizia initiala a Casei de Pensii privind admiterea cererii de pensionare a salariatului), insa care este sanctiunea de drept civil/cauza de ineficacitate aplicabila acesteia?
Nulitatea este sanctiunea de drept civil ce intervine in cazul in care, la incheierea actului juridic civil, nu se respecta dispozitiile legale referitoare la conditiile de validitate a actului juridic.
Momentul cu care se apreciaza conformitatea actului juridic cu legea este acela al incheierii actului juridic, asadar cauzele de nulitate trebuie sa fie anterioare sau cel mult concomitente incheierii/emiterii actului juridic.
Caducitatea este acea cauza de ineficacitate ce consta lipsirea actului juridic civil valabil incheiat de orice efecte datorita intervenirii unei imprejurari ulterioare incheierii sale si care este independenta de vointa autorului actului juridic.
Spre deosebire de nulitate, caducitatea este o cauza de ineficacitate a actului juridic, ci nu o sanctiune de drept civil; presupune un act juridic valabil incheiat; produce efecte numai pentru viitor; presupune o cauza ulterioara incheierii actului juridic, care este, intodeauna, straina de vointa autorului actului juridic[1].
Prin urmare, analizand regimul nulitatii si cel al caducitatii, decizia prin care angajatorul a constatat incetarea de drept a contractului individual de munca devine caduca, ci nu lovita de nulitate.
Decizia angajatorului privind constatarea incetarii de drept a contractului individual de munca a fost emisa in mod legal in baza deciziei initiale a Casei de Pensii privind acordarea pensiei. Faptul ca ulterior a fost emisa de Casa de Pensii decizia de revizuire a deciziei initiale, in sensul respingerii cererii de pensionare, este o cauza ulterioara emiterii deciziei angajatorului, straina de vointa acestuia.
Cu alte cuvinte, fundamentul legal, care a stat la baza emiterii deciziei angajatorului, a disparut ulterior incheierii actului juridic, ci nu anterior sau concomitent cu incheierea/emiterea acestuia.
Salariatul are dreptul la reintegrare si la despagubiri?
Odata stabilita caducitatea deciziei angajatorului privind constatarea incetarii de drept a contractului individual de munca, se ridica intrebarea daca salariatul are dreptul la reintegrarea pe postul detinut anterior si la despagubiri egale cu drepturile salariale.
Intr-un prim punct de vedere[2], se poate sustine ca, desi dispozitiile art. 80 dinCodul_munciinu pot fi aplicate prin analogie ipotezei incetarii de drept a contractului de munca, consecintele acestei prevederi legale nu pot fi ignorate pentru salariat, intrucat sunt identice atat in ipoteza concedierii, cat si in cea a incetarii de drept a contractului individual de munca .
Astfel, salariatul va fi repus in situatia anterioara acestei decizii, dar nu prin aplicarea extensiva a art. 80 alin. (1) din Codul muncii, ci prin aplicarea principiului de drept comun privind repunerea partilor in situatia anterioara.
Aditional, salariatul va avea dreptul si la despagubiri, in temeiul art. 253 alin. (1) din Codul muncii: ``Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul``.
Intr-un alt punct de vedere, se poate afirma ca nu opereaza principiul repunerii partilor in situatia anterioara si nici nu se poate pune problema acordarii despagubirilor pe temeiul art. 253 alin. (1) din Codul muncii, intrucat nu se poate retine o culpa a angajatorului.
Textul art. 253 alin. (1) din Codul muncii reglementeaza raspunderea angajatorului in situatia in care din culpa sa produce o paguba salariatului. Prejudiciul este urmarea unei fapte ilicite a angajatorului care poate consta in executarea necorespunzatoare sau in neexecutarea unei obligatii ori in incalcarea unui drept al salariatului.
Or, nu exista nicio culpa in sarcina angajatorului, avand in vedere ca acesta a emis deciza de incetare de drept a contractului de munca in baza unei decizii initiale a Casei de Pensii (privind acordarea pensiei) care beneficia de prezumtia de legalitate.
Intr-adevar, nici salariatului nu i se poate reprosa aparitia celei de-a doua decizii de modificare a Casei de Pensii, in sensul respingerii pensiei acordate initial, insa nu poate fi ignorat faptul ca decizia de pensionare initiala a fost emisa la cererea si cu acceptul salariatului, iar acesta are posibilitatea de a contesta la instanta de judecata cea de-a doua decizie emisa de Casa de Pensii, solicitand anularea acesteia.
Mai mult decat atat, art. 80 din Codul muncii este de stricta interpretare si aplicare, constituind o aplicatie doar pentru ipoteza concedierii nelegale si/sau netemeinice. Legiuitorul a stabilit expres si limitativ cazurile cand angajatorul are obligatia de a-l reintegra pe salariat si de a-i plati acestuia despagubiri, respectiv in situatia in care acesta a fost concediat nelegal.
Spre deosebire de concediere, incetarea de drept contractului individual de munca intervine nu ca umare a unei manifestari de vointa a angajatorului sau a salariatului, ci a producerii unui eveniment prevazut limitativ la art. 56 din Codul muncii.
Angajatorul doar constata printr-o decizie evenimentul prevazut de lege care determina incetarea de drept a contractului individual de munca . Aceasta decizie a angajatorului, prevazuta si de art. 56 alin. (2) din Codul muncii, este impropriu denumita decizie, intrucat acest act nu este expresia unei manifestari de vointa, ci constituie numai o baza formala a realizarii inregistarilor in registrul de evidenta a salariatilor[3].
In plus, daca s-ar admite repunerea partilor in situatia anterioara, atunci ar fi afectat principiul stabilitatii raporturilor juridice de munca, in conditiile in care fostul angajator, cu buna-credinta, pentru buna derulare a activitatii, a fost nevoit sa-si reorganizeze activitatea si sa redistribuie sarcinile fostului salariat al carui contract individual de munca incetase de drept .
Asadar, lipsa de temei legal a reintegrarii salariatului si a dreptului la despagubiri pentru situatia de fapt dedusa prezentului articol, precum si inexistenta vreunei culpe a angajatorului, nu poate determina obligarea acestuia la plata de despagubiri si reintegrarea fostului salariat al carui contract individual de munca a incetat de drept in baza unei decizii emise de Casa de Pensii care se bucura prezumtia de legalitate.
In ceea ce ne priveste, consideram ca trebuie adoptata o solutie de mijloc intre cele doua puncte de vedere redate, simplu spus, o interpretare in spiritul legii.
Primul punct de vedere prezentat pleaca de la premisa potrivit careia sanctiunea aplicabila deciziei angajatorului este nulitatea si, ca efect al nulitatii, ar trebui sa se aplice principiul restabilirii situatiei anterioare stabilit de art. 1254 alin. (3) din Codul civil.
Or, asa cum s-a aratat, decizia angajatorului privind incetarea de drept a contractului individual de muna nu poate fi lovita de nulitate in situatia de fapt prezentata, intrucat imprejurarea care a determinat lipsa de fundament legal a deciziei angajatorului (emiterea de catre Casa de Pensii a deciziei privind respingerea pensiei salariatului, de modificare a deciziei initiale privind admiterea cererii de pensionare) nu este anterioara sau concomitenta cu emiterea ei, ci ulterioara, fiind indeplinite astfel trasaturile caducitatii.
Totusi, indiferent de sanctiunea/cauza de ineficacitate aplicabila (nulitate sau caducitate), apreciem ca salariatul trebuie reintegrat, tocmai pentru ca nu mai exista niciun temei legal pentru incetarea de drept contractului individual de munca (incetare pe care angajatorul are obligatia legala de a o inregistra in Revisal) ca urmare a disparitiei fundamentului care a stat la baza deciziei angajatorului (decizia initiala a Casei de Pensii privind admiterea cererii de pensionare).
In plus, salariatul nu are nicio culpa in situatia de fapt data, iar daca instanta de judecata nu ar dispune reintegrarea acestuia, ar fi foarte dificil pentru aceasta sa se mai incadreze la un alt angajator, astfel incat sa realizeze, in vederea pensionarii, indeplinirea cumulativa a conditiilor privind varsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare prevazute de lege.
Pe de alta parte, nu se poate pune problema acordarii despagubirilor, intrucat nu se poate retine nici culpa angajatorului.
Asadar, fata de dispozitiile legale in vigoare si argumentele prezentate, consideram ca solutia optima in situatia de fapt prezentata este caducitatea deciziei angajatorului de constatare a incetarii de drept a contractului individual de munca si reintegrarea salariatului fara acordarea de despagubiri .
De lege ferenda, propunem consacrarea unui temei legal in Codul_muncii, care sa prevada caducitatea deciziei angajatorului privind constatarea incetarii de drept a contractului individual de munca in contextul in care Casa de Pensii emite o noua decizie privind respingerea pensiei salariatului, de modificare a deciziei initiale privind admiterea cererii de pensionare.
Ca efect al acestei cauze de ineficacitate a deciziei angajatorului, pentru argumentele prezentate mai sus, se impune reglementarea reintegrarii salariatului si constituirea de catre legiuitor a unui fond suportat din bugetul statului din care sa se achite despagubiri salariatului de la data constatarii incetarii de drept a contractului individual de munca si pana la data reintegrarii efective.
Autor avocat Gales Iulian, MCP Cabinet avocati - specializat in relatii de munca si comerciale.
[1] Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generala, ed. a 2-a, Editura Hamangiu, 2012, Bucuresti, p. 241.
[2] Raluca Dimitru, Elena Luminita-Dima, Nadia Simona Taran, Minuta - Intalnirea presedintilor sectiilor pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale ai Curtilor de Apel, Bucuresti, 15.06.2018, p. 3-4., www.inm-lex.ro
[3] Idem.
Revizuire decizie de pensionare. Neivocarea propriei culpe a Casei Judetene de Pensii Pronuntaţă de: Curtea de Apel Ploiesti - DECIZIA NR.36 din data de 14 ianuarie 2010