Intr-un astfel de caz, dreptul national poate prevedea ca o asociatie are dreptul de a actiona in justitie pentru a obtine repararea prejudiciilor, chiar daca nu poate fi identificata nicio persoana lezata
In Hotararea Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI (C-507/18), pronuntata la 23 aprilie 2020, Curtea a statuat ca declaratiile facute de o persoana in cadrul unei emisiuni audiovizuale, potrivit carora ea nu ar recruta niciodata si nici nu ar recurge in intreprinderea sa la o colaborare cu persoane de o anumita orientare sexuala, intra in domeniul de aplicare material al Directivei 2000/781 (denumita in continuare ``Directiva antidiscriminare`` si mai precis al notiunii ``conditiile de acces la incadrare in munca [...] sau la munca`` in sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din aceasta directiva, chiar daca nicio procedura de recrutare nu era in curs sau programata atunci cand aceste declaratii au fost facute, cu conditia totusi ca legatura dintre declaratiile mentionate si conditiile de acces la incadrarea in munca sau la munca in cadrul intreprinderii sa nu fie ipotetica.
In speta, un avocat declarase, cu ocazia unui interviu realizat in cadrul unei emisiuni radiofonice, ca nu intentiona sa recruteze si nici sa recurga la o colaborare in cabinetul sau cu persoane homosexuale. Considerand ca acesta a facut afirmatii care constituiau o discriminare pe motive de orientare sexuala a lucratorilor, o asociatie de avocati care apara in justitie drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transsexuale sau intersexuale (LGBTI) l-a actionat in justitie in vederea obtinerii unei reparatii. Intrucat actiunea a fost admisa in prima instanta, iar hotararea a fost confirmata in apel, avocatul a declarat recurs impotriva hotararii pronuntate in apel la Corte suprema di cassazione (Curtea de Casatie, Italia). In aceste conditii, aceasta din urma a adresat Curtii o cerere de decizie preliminara privind, in special, interpretarea notiunii ``conditiile de acces la incadrare in munca [...] sau la munca``, in sensul Directivei ``antidiscriminare``.
Dupa ce a amintit ca aceasta notiune necesita o interpretare autonoma si uniforma si nu poate face obiectul unei interpretari restrictive, Curtea a interpretat notiunea mentionata facand trimitere la Hotararea sa Asociatia Accept2 . Astfel, Curtea a subliniat printre altele ca declaratiile care sugereaza existenta unei politici de recrutare homofobe intra in sfera notiunii ``conditiile de acces la incadrare in munca [...] sau la munca``, chiar daca acestea provin de la o persoana care nu este capabila din punct de vedere juridic sa incadreze in munca, cu conditia sa existe o legatura neipotetica intre aceste declaratii si politica de recrutare a angajatorului. Existenta unei astfel de legaturi trebuie apreciata de instantele nationale pe baza tuturor circumstantelor ce caracterizeaza declaratiile mentionate. Sunt in special relevante in aceasta privinta statutul autorului declaratiilor si calitatea in care acesta s-a exprimat, care trebuie sa dovedeasca faptul ca acesta are sau poate fi perceput ca avand o influenta determinanta asupra politicii de recrutare a angajatorului. Instantele nationale trebuie de asemenea sa tina seama de natura si de continutul declaratiilor respective, precum si de contextul in care au fost efectuate aceste declaratii, in special caracterul lor public sau privat.
Potrivit Curtii, faptul ca aceasta interpretare a notiunii ``conditiile de acces la incadrare in munca [...] sau la munca`` poate determina o eventuala restrangere a exercitarii libertatii de exprimare nu repune in discutie aceasta interpretare. Curtea a amintit, in aceasta privinta, ca libertatea de exprimare nu este un drept absolut si ca exercitarea sa poate presupune restrangeri, cu conditia ca acestea sa fie prevazute de lege si sa respecte substanta acestui drept, precum si principiul proportionalitatii. Acest principiu implica sa se verifice daca aceste restrangeri sunt necesare si daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti.
In speta, aceste conditii sunt indeplinite, dat fiind ca restrangerile rezulta in mod direct din Directiva ``antidiscriminare`` si se aplica numai pentru atingerea obiectivelor acesteia, si anume garantarea principiului egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca si realizarea unui nivel ridicat de incadrare in munca si de protectie sociala. In plus, ingerinta in exercitarea libertatii de exprimare nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor directivei mentionate, fiind interzise numai declaratiile care constituie o discriminare in ceea ce priveste incadrarea in munca sau ocuparea fortei de munca .
In plus, restrangerile care decurg din Directiva ``antidiscriminare`` sunt necesare pentru garantarea drepturilor in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca de care dispun persoanele vizate de aceasta directiva. Astfel, esenta insasi a protectiei acordate de directiva mentionata in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca ar putea deveni iluzorie daca declaratii care intra in sfera notiunii ``conditiile de acces la incadrare in munca [...] sau la munca``, in sensul aceleiasi directive, nu ar intra in domeniul de aplicare al acesteia pentru motivul ca au fost facute in cadrul unei emisiuni audiovizuale de divertisment sau ca acestea constituie expresia unei opinii personale a autorului lor.
In sfarsit, Curtea a statuat ca Directiva ``antidiscriminare`` nu se opune reglementarii italiene care recunoaste in mod automat calitatea procesuala activa pentru obtinerea respectarii obligatiilor care decurg din directiva si, daca este cazul, pentru obtinerea unei reparatii, unei asociatii de avocati al carei obiect statutar consta in apararea in justitie a persoanelor care au o anumita orientare sexuala si in promovarea culturii si a respectarii drepturilor acestei categorii de persoane, ca urmare a acestui obiect si independent de eventualul sau scop lucrativ, atunci cand au loc fapte care pot constitui o discriminare, in sensul directivei mentionate, impotriva acelei categorii de persoane si nu poate fi identificata o persoana lezata.
Curtea a precizat in aceasta privinta, ca, chiar daca directiva ``antidiscriminare`` nu impune recunoasterea unei asemenea calitati unei asociatii precum cea in discutie in litigiul principal atunci cand nu poate fi identificata nicio persoana lezata, aceasta prevede posibilitatea ca statele membre sa adopte sau sa mentina dispozitii mai favorabile protectiei principiului egalitatii de tratament decat cele pe care aceasta le contine. Prin urmare, revine statelor membre care au efectuat aceasta alegere sarcina de a decide in ce conditii o asociatie poate initia o procedura jurisdictionala avand ca obiect constatarea existentei unei discriminari si sanctionarea acesteia. Statelor membre le revine in special sarcina de a stabili daca scopul lucrativ sau nelucrativ al asociatiei trebuie sa exercite o influenta asupra aprecierii calitatii sale procesuale active in acest sens si sa precizeze intinderea unei astfel de actiuni, in special sanctiunile care pot fi pronuntate la finalul acesteia din urma, astfel de sanctiuni trebuind, conform articolului 17 din Directiva ``antidiscriminare``, sa fie efective, proportionale si disuasive, inclusiv atunci cand nu exista o persoana lezata identificabila.
Hotararea in cauza C-507/18 NH/Associazione Avvocatura per i diritti LGBTI - Rete Lenford
1 Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO 2000, L 303, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7). Aceasta directiva concretizeaza, in domeniul pe care il acopera, principiul general al nediscriminarii consacrat in prezent la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
2 Hotararea Curtii din 25 aprilie 2013, Asociatia Accept (C-81/12, comunicatul de presa nr. 52/13).
Tratamentul inegal aplicat salariatilor. Discriminare. Solutii jurisprudentiale Sursa: avocat Andreea-Cristina Deaconu