Operatorii de platforme online nu fac in principiu ei insisi o comunicare publica a continuturilor protejate de dreptul de autor pe care utilizatorii lor le incarca in mod nelegal

In litigiul aflat la originea primei cauze (C-682/18), Frank Peterson, un producator de muzica, introduce o actiune in fata instantelor germane impotriva YouTube si a reprezentantei sale legale Google cu privire la incarcarea, pe YouTube, in anul 2008, a mai multor fonograme asupra carora pretinde ca detine diferite drepturi . Aceasta incarcare a fost efectuata de utilizatori ai acestei platforme fara autorizatia sa. Este vorba despre titluri ale albumului A Winter Symphony al artistei Sarah Brightman, precum si despre inregistrari audio private realizate cu ocazia concertelor din cadrul turneului sau ``Symphony Tour``.

In litigiul aflat la originea celei de a doua cauze (C-683/18), editura Elsevier introduce o actiune in fata instantelor germane impotriva Cyando cu privire la incarcarea, pe platforma sa de stocare-hosting si de partajare de fisiere ``Uploaded``, in anul 2013, a diferitor opere asupra carora Elsevier detine drepturile exclusive. Aceasta incarcare a fost efectuata de utilizatori ai acestei platforme fara autorizatia sa. Este vorba despre operele Graya€™s Anatomy for Students, Atlas of Human Anatomy si Campbell-Walsh Urology, care puteau fi consultate pe Uploaded prin colectiile de linkuri: rehabgate.com, avaxhome.ws si bookarchive.ws.

Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie, Germania), sesizata cu aceste doua litigii, a prezentat Curtii mai multe intrebari, pentru ca aceasta sa stabileasca, printre altele, raspunderea operatorilor de platforme online in ceea ce priveste operele protejate de dreptul de autor care sunt incarcate, in mod ilicit, pe aceste platforme de utilizatorii lor.

Aceasta raspundere este examinata de Curte in temeiul regimului aplicabil la data faptelor care rezulta din Directiva 2001/29 privind dreptul de autor1 , din Directiva 2000/31 privind comertul electronic2 , precum si din Directiva 2004/48 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala3 . Intrebarile preliminare adresate nu privesc regimul, intrat in vigoare ulterior datei faptelor, instituit prin Directiva 2019/790 privind dreptul de autor si drepturile conexe pe piata unica digitala4 .

In hotararea sa, pronuntata in Marea Camera, Curtea statueaza in special ca, in stadiul actual al dreptului Uniunii, operatorii de platforme online nu fac ei insisi o comunicare publica a continuturilor protejate de dreptul de autor pe care utilizatorii lor le incarca in mod nelegal, cu exceptia cazului in care acesti operatori contribuie, dincolo de simpla punere la dispozitie a platformelor, la acordarea accesului publicului la astfel de continuturi cu incalcarea dreptului de autor. Pe de alta parte, Curtea statueaza ca acesti operatori pot beneficia de exonerarea de raspundere, in sensul Directivei 2000/31, cu conditia ca ei sa nu aiba un rol activ de natura sa le confere o cunoastere si un control al continuturilor descarcate pe platforma lor.

Aprecierea Curtii

In primul rand, Curtea examineaza aspectul daca operatorul unei platforme de partajare de materiale video sau al unei platforme de stocare-hosting si de partajare de fisiere, pe care utilizatorii pot pune in mod nelegal la dispozitia publicului continuturi protejate, efectueaza el insusi, in conditii precum cele in discutie in prezentele cauze, o ``comunicare publica`` a acestor continuturi, in sensul Directivei 2001/295

Mai intai, Curtea aminteste obiectivele si definitia notiunii ``comunicare publica``, precum si criteriile complementare ce trebuie luate in considerare in cadrul aprecierii individualizate pe care o implica aceasta notiune.

Astfel, Curtea subliniaza, printre aceste criterii, rolul indispensabil al operatorului platformei si caracterul intentionat al interventiei sale. Intr-adevar, acesta efectueaza un ``act de comunicare`` atunci cand intervine, pe deplin constient de consecintele comportamentului sau, pentru a oferi clientilor sai accesul la o opera protejata, si aceasta in special atunci cand, in lipsa acestei interventii, clientii respectivi nu ar putea, in principiu, sa beneficieze de opera difuzata. In acest context, Curtea statueaza ca operatorul unei platforme de partajare de materiale video sau al unei platforme de stocare-hosting si de partajare de fisiere, pe care utilizatorii pot pune in mod nelegal la dispozitia publicului continuturi protejate, nu efectueaza o ``comunicare publica`` a acestora, in sensul Directivei 2001/29, cu exceptia cazului in care aceasta contribuie, dincolo de simpla punere la dispozitie a platformei, la acordarea accesului publicului la astfel de continuturi cu incalcarea dreptului de autor.

Aceasta este situatia in special atunci cand operatorul respectiv are cunostinta in mod concret despre punerea la dispozitie ilicita a unui continut protejat pe platforma sa si nu il sterge sau nu blocheaza prompt accesul ori atunci cand operatorul respectiv, desi stie sau ar trebui sa stie ca, in general, continuturi protejate sunt puse la dispozitia publicului in mod nelegal prin intermediul platformei sale de utilizatorii acesteia, se abtine sa puna in aplicare masurile tehnice adecvate care sunt de asteptat din partea unui operator obisnuit de diligent in situatia sa pentru a contracara in mod credibil si eficient incalcarile dreptului de autor pe platforma sa sau atunci cand participa la selectarea de continuturi protejate comunicate public in mod nelegal, furnizeaza pe platforma sa instrumente destinate in mod specific partajarii ilicite a unor asemenea continuturi ori promoveaza cu buna stiinta astfel de partajari, ceea ce poate fi confirmat de imprejurarea ca operatorul a adoptat un model economic care incurajeaza utilizatorii platformei sale sa realizeze in mod nelegal comunicarea publica a unor continuturi protejate pe aceasta.

In al doilea rand, Curtea examineaza aspectul daca un operator de platforme online poate beneficia de exonerarea de raspundere, prevazuta de Directiva 2000/31 privind comertul electronic6 , pentru continuturile protejate pe care utilizatorii le comunica in mod nelegal publicului prin intermediul platformei sale. In acesta context, Curtea examineaza daca rolul exercitat de acest operator este neutru, cu alte cuvinte, daca comportamentul sau este pur tehnic, automat si pasiv, presupunand lipsa cunoasterii ori a controlului continuturilor pe care le stocheaza, sau daca, dimpotriva, operatorul mentionat joaca un rol activ de natura sa ii confere o cunoastere sau un control al acestor continuturi. In aceasta privinta, Curtea statueaza ca acest operator poate beneficia de exonerarea de raspundere, cu conditia sa nu joace un rol activ de natura sa ii confere o cunoastere si un control al continuturilor descarcate pe platforma sa. Curtea precizeaza cu privire la acest aspect ca, pentru a fi exclus de la beneficiul exonerarii de raspundere prevazute de aceasta directiva, un astfel de operator trebuie sa aiba cunostinta despre actele ilicite concrete ale utilizatorilor sai aferente unor continuturi protejate care au fost descarcate pe platforma sa.

In al treilea rand, Curtea precizeaza conditiile in care titularii drepturilor, in temeiul Directivei 2001/297 , pot obtine ordine judecatoresti impotriva operatorilor de platforme online. Astfel, instanta de trimitere considera ca aceasta directiva nu se opune ca, in temeiul dreptului national, titularul unui drept de autor sau al unui drept conex sa poata obtine o ordonanta presedintiala impotriva operatorului al carui serviciu a fost utilizat de un tert pentru a incalca dreptul sau, fara ca acest operator sa fi avut cunostinta despre aceasta in sensul Directivei 2000/318 decat cu conditia ca, inainte de deschiderea procedurii judiciare, aceasta incalcare sa fi fost notificata in prealabil operatorului respectiv, iar acesta nu a intervenit prompt pentru a elimina continutul in discutie sau pentru a bloca accesul la acesta si pentru a se asigura ca nu se produc din nou astfel de incalcari. Revine totusi instantelor nationale sarcina de a se asigura, in aplicarea unei astfel de conditii, ca aceasta nu conduce la intarzierea incetarii efective a atingerii astfel incat sa cauzeze prejudicii disproportionate pentru respectivul titular.

Hotararea in cauzele conexate C-682/18 Youtube C-683/18 Cyando

1 Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor si drepturilor conexe in societatea informationala (JO 2001, L 167, p. 10, Editie speciala, 17/vol. 1, p. 230).

2 Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (directiva privind comertul electronic) (JO 2000, L 178, p. 1, Editie speciala, 13/vol. 29, p. 257).

3 Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuala (JO 2004, L 157, p. 45, Editie speciala, 17/vol. 2, p. 56, rectificare in JO 2004, L 195, p. 16).

4 Directiva (UE) 2019/790 a Parlamentului European si a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor si drepturile conexe pe piata unica digitala si de modificare a Directivelor 96/9/CE si 2001/29/CE (JO 2019, L 130, p. 92). Aceasta directiva instituie pentru operatorii de platforme online un nou regim de raspundere specific pentru operele incarcate in mod nelegal de utilizatorii acestor platforme. Directiva mentionata, care trebuie transpusa de fiecare stat membru in dreptul sau national cel tarziu la 7 iunie 2021, impune printre altele acestor operatori sa obtina o autorizare din partea titularilor de drepturi, de exemplu prin incheierea unui acord de licenta, pentru operele incarcate de utilizatorii platformei lor.

5 Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29. In temeiul acestei dispozitii, statele membre prevad dreptul exclusiv al [autorilor] de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publica a operelor lor, prin cablu sau fara cablu, inclusiv punerea la dispozitia publicului a operelor lor, astfel incat oricine sa poata avea acces la acestea din orice loc si in orice moment.

6 Articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31. Potrivit acestei dispozitii, Statele membre vegheaza ca atunci cand un serviciu al societatii informationale consta in stocarea informatiilor furnizate de un destinatar al serviciului, furnizorul acelui serviciu sa nu fie responsabil pentru informatiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului, cu conditia ca furnizorul sa nu aiba cunostinta despre activitatea sau informatia ilicita, iar in ceea ce priveste actiunile in daune, sa nu aiba cunostinta de fapte sau circumstante din care sa rezulte ca activitatea sau informatia este vadit ilicita sau furnizorul, din momentul in care ia la cunostinta despre acestea, actioneaza prompt pentru a elimina informatiile sau pentru a bloca accesul la acestea.

7 Articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2001/29. Potrivit acestei dispozitii, statele membre trebuie sa asigure ca titularii de drepturi pot solicita ca o ordonanta presedintiala sa fie pronuntata impotriva intermediarilor ale caror servicii sunt folosite de catre terti pentru a contraface dreptul de autor sau un drept conex.

8 Articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/31.