Avocatul general Bot considera ca produsele originare din teritoriile ocupate nu pot beneficia de regimul vamal preferential din Acordul CEE-Israel

Presa si informare

In cadrul parteneriatului euro-mediteraneean au fost incheiate acorduri bilaterale intre Comunitate si statele membre ale acesteia, pe de o parte, si cea mai mare parte a tarilor din bazinul mediteraneean, pe de alta parte . Aceste acorduri prevad, printre altele, ca produsele originare din tarile mediteraneene respective pot fi importate in Uniunea Europeana cu scutirea de taxe vamale si ca autoritatile competente ale partilor coopereaza in vederea determinarii originii exacte a produselor care beneficiaza de regimul preferential.

Comunitatea si statele membre ale acesteia au incheiat un astfel de acord atat cu Israelul¹ (Acord CEE-Israel), cat si cu Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OLP)² (Acord CEE-OLP), aceasta din urma actionand in numele Autoritatii Palestiniene din Cisiordania si Fasia Gaza.

Brita este o societate germana care importa impregnatoare pentru producerea apei carbogazoase, precum si accesorii si siropuri fabricate de societatea Soda-Club instalata in Mishor Adumin in Cisiordania, la est de Ierusalim.

Brita voia sa importe in Germania marfuri furnizate de Soda-Club. Societatea a comunicat autoritatilor vamale germane ca marfurile erau originare din Israel si a dorit asadar sa beneficieze de regimul preferential al Acordului CEE-Israel. Suspectand ca produsele erau originare din teritoriile ocupate, autoritatile germane au solicitat autoritatilor vamale israeliene sa confirme ca respectivele produse nu au fost fabricate in aceste teritorii.

Desi au confirmat ca marfurile in cauza erau originare dintr-o zona aflata sub responsabilitatea lor, autoritatile israeliene nu au raspuns totusi la intrebarea daca marfurile au fost fabricate in teritorii ocupate. Pentru acest motiv, autoritatile germane au refuzat in final sa acorde societatii Brita beneficiul regimului preferential, pentru motivul ca nu se putea verifica cu certitudine ca marfurile importate intrau in domeniul de aplicare al Acordului CEE-Israel.

Brita a atacat in justitie aceasta decizie, iar Finanzgericht Hamburg (Tribunalul fiscal din Hamburg, Germania) a solicitat Curtii de Justitie sa stabileasca daca marfurile fabricate in teritoriile palestiniene ocupate si a caror origine israeliana este confirmata de autoritatile israeliene pot beneficia de regimul preferential instituit prin Acordul CEE-Israel.

In concluziile prezentate astazi, avocatul general Bot aminteste ca mecanismul de cooperare administrativa instituit prin Acordul CEE-Israel se bazeaza pe o incredere reciproca intre autoritatile vamale ale statelor parti si pe o recunoastere reciproca a actelor pe care acestea le emit.

In aceasta privinta, avocatul general mentioneaza ca exista o prezumtie potrivit careia autoritatile vamale ale statului de export se afla in pozitia cea mai potrivita pentru a verifica in mod direct faptele ce conditioneaza originea produsului. Asadar, rezultatul controlului a posteriori efectuat de autoritatile vamale ale statului de export este obligatoriu, in principiu, pentru autoritatile vamale ale statului de import.

Cu toate acestea, avocatul general apreciaza ca, in speta, intrucat originea produselor importate este cunoscuta si necontestata, disputa priveste, in realitate, aspectul daca locul de productie situat in teritoriile palestiniene intra in domeniul de aplicare al Acordului CEE-Israel.

Astfel, prezumtia care exista in ceea ce priveste autenticitatea verificarii exactitatii faptelor de catre autoritatile vamale ale statului de export nu poate actiona in speta, intrucat niciuna dintre partile la acest acord nu se afla in acest caz in pozitia cea mai potrivita pentru a oferi o interpretare unilaterala a domeniului de aplicare al acestuia.

In consecinta, rezultatul controlului a posteriori efectuat de autoritatile vamale israeliene nu ar fi obligatoriu pentru autoritatile vamale germane.

Avocatul general respinge de asemenea argumentul potrivit caruia beneficiul regimului preferential ar trebui sa fie, in orice caz, acordat producatorilor instalati in teritoriile ocupate, fie in temeiul Acordului CEE-Israel, fie in temeiul Acordului CEE-OLP.

Pe de o parte, acesta constata ca beneficiul regimului preferential este direct legat de originea marfii si ca verificarea acestei origini constituie un element necesar al sistemului. Certificatul eliberat de autoritatile vamale ale statului de export trebuie asadar sa poata confirma fara ambiguitate ca produsul in cauza provine dintr-un anumit stat, astfel incat regimul preferential care se raporteaza la acest stat sa fie aplicat acestui produs.

In acest context, avocatul general aminteste ca frontierele Israelului au fost delimitate prin Planul de impartire a Palestinei³, aprobat la 29 noiembrie 1947 de Organizatia Natiunilor Unite. Or, potrivit acestui plan, teritoriile din Cisiordania si din Fasia Gaza nu

fac parte din teritoriul Israelului. In plus, in temeiul Acordului israeliano-palestinian⁴, atat Israelul, cat si OLP considera Cisiordania si Fasia Gaza ca o unitate teritoriala unica.

Pe de alta parte, Comunitatea a incheiat Acordul CEE-OLP pentru a dezvolta fluxurile comerciale din si catre Cisiordania si Fasia Gaza si pentru a rectifica o anomalie, si anume, ca aceste teritorii erau singurele din regiune ai caror producatori nu beneficiau de un regim preferential. Comunitatea a instituit asadar un astfel de regim pentru teritoriile palestiniene tocmai deoarece considera ca produsele care provin din aceste teritorii nu puteau beneficia de un tratament preferential in temeiul Acordului CEE-Israel.

In consecinta, regimul preferential in temeiul Acordului CEE-Israel nu poate fi aplicat unui produs originar din Cisiordania si, mai general, din teritoriile ocupate.

In sfarsit, avocatul general Bot concluzioneaza ca beneficiul unei preferinte tarifare in temeiul Acordului CEE-OLP poate fi acordat produselor fabricate in teritoriile ocupate numai in cazul in care autoritatile palestiniene furnizeaza certificatele de origine necesare, in conformitate cu acest acord .

MENTIUNE: Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza. Hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.

MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului comunitar sau la validitatea unui act comunitar. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema identica.

¹ Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri intre Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de o parte, si statul Israel, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 20 noiembrie 1995.

² Acord de asociere euro-mediteraneean interimar privind schimburile comerciale si cooperarea dintre Comunitatea Europeana, pe de o parte, si Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OLP), care actioneaza in numele Autoritatii Palestiniene din Cisiordania si Fasia Gaza, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 24 februarie 1997.

³ Acest plan a fost elaborat de Comitetul Special pentru Palestina al Natiunilor Unite. Compus din unsprezece state, acest comitet, infiintat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite in 1947, a fost insarcinat sa gaseasca o solutie pentru conflictul din Palestina, in special prin elaborarea unui plan de impartire.

⁴ Acordul interimar israeliano-palestinian privind Cisiordania si Fasia Gaza, semnat la Washington la 28 septembrie 1995.

europa .eu/jurisp/cgi-bin/form.pl?lang=RO&Submit=rechercher&numaff=C-386/08" target="_blank">Textul oficial al hotararii