Decizia CCR nr. 255/2019 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, art. 80 alin. (2) lit. d) si ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, exceptie ridicata, din oficiu, de Judecatoria Iasi - Sectia penala, in Dosarul nr. 24.833/245/2016. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 2.138D/2017.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal indeplinita.
3. Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicita respingerea, ca inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 alin. (2) lit. d) si art. 83 alin. (2) din Codul penal, deoarece neconstitutionalitatea acestora este dedusa din compararea acestor texte de lege cu dispozitiile art. 318 din Codul de procedura penala. Or, Curtea a constatat in jurisprudenta sa, pe de-o parte, ca situatiile juridice sunt diferite, iar, pe de alta parte, ca neconstitutionalitatea nu poate fi dedusa din compararea unor texte de lege.
4. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca aceasta este neintemeiata. Arata ca instanta de contencios constitutional a mai analizat constitutionalitatea dispozitiilor contestate, din perspectiva unor critici identice, constatand ca interpretarea data notiunii de "contrabanda" prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala corespunde exigentelor constitutionale. In acest sens invoca Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017. In ceea ce priveste instituirea unui prag valoric, arata ca, atata vreme cat infractiunea asimilata, reglementata de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, este o infractiune de pericol, iar notiunea de "contrabanda" nu trebuie raportata la alineatele precedente, nu se justifica nici existenta unui prag valoric.

C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
5. Prin Incheierea din 23 iunie 2017, pronuntata in Dosarul nr. 24.833/245/2016, Judecatoria Iasi - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei si ale art. 80 alin. (2) lit. d) si art. 83 alin. (2) din Codul penal, exceptie ridicata de instanta judecatoreasca, din oficiu, cu ocazia solutionarii unei cauze penale.
6. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, instanta judecatoreasca apreciaza ca acestea sunt neconstitutionale in masura in care sintagma "cunoscand ca acestea provin din contrabanda" este interpretata altfel decat in sensul "cunoscand ca acestea provin din savarsirea infractiunii de contrabanda prevazute de art. 270 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 86/2006". Invedereaza ca nu este o problema de interpretare a legii ce revine spre solutionare instantelor de drept comun, in conditiile in care Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a pronuntat Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 prin care a stabilit ca notiunea de "contrabanda" utilizata de legiuitor in dispozitiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, in sintagma "cunoscand ca acestea provin din contrabanda", priveste contrabanda constand in introducerea in tara a bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea in tara a acestor bunuri sau marfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
7. Sustine ca, din moment ce in cazul celorlalte infractiuni in al caror continut se regaseste o notiune ce reprezinta numele unei dispozitii legale ("nomen juris"), semnificatia acelei notiuni este cea din textul legal ce o expliciteaza. De exemplu, prin notiunea de "furt" din cuprinsul art. 233 din Codul penal ce incrimineaza infractiunea de talharie se intelege infractiunea de furt, asa cum aceasta este definita in art. 228 alin. (1) din Codul penal. Interpretarea obligatorie data de Inalta Curte de Casatie si Justitie contravine si dispozitiilor art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, conform carora "in limbajul normativ, aceleasi notiuni se exprima numai prin aceiasi termeni", consecinta prin reciprocitate fiind aceea ca atunci cand se foloseste acelasi termen, in cazul de fata termenul de "contrabanda", acesta nu poate avea semnificatii diferite. Atat timp cat in Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal ori in alt act normativ nu este data o alta definitie termenului "contrabanda", folosirea aceleiasi notiuni in cadrul aceluiasi articol cu intelesuri diferite apare ca fiind contrara principiului legalitatii incriminarii si normelor enuntate privind tehnica legislativa. Daca s-ar accepta imprejurarea ca in cadrul definitiei infractiunii asimilate celei de contrabanda notiunii de "contrabanda" i se atribuie un alt inteles decat cel legal si consacrat expres in primele doua alineate, s-ar ajunge la acceptarea unei reglementari neprevizibile si la generarea unui climat de insecuritate juridica. Apreciaza ca textul, in interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie, este lipsit de predictibilitate si de claritate, subiectii carora le este destinata norma juridica nefiind in masura sa isi adapteze conduita restrictiilor impuse de legiuitor. Pe de alta parte, interpretarea obligatorie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie contravine principiului potrivit caruia legea penala nu trebuie interpretata si aplicata extensiv in defavoarea acuzatului.
8. In continuare, instanta judecatoreasca apreciaza ca dispozitiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei sunt neconstitutionale in masura in care nu se prevede un prag valoric ori de alta natura de la care faptele constituie infractiune . Astfel, in reglementarea actuala, norma de incriminare nu indeplineste conditiile de claritate sau de predictibilitate necesare unei norme de incriminare a unei infractiuni si nici cerinta ca legea penala sa respecte principiul de "ultima ratio" consacrat in jurisprudenta mai recenta a Curtii Constitutionale. Apreciaza ca analiza acestui motiv urmeaza a fi facuta de catre Curtea Constitutionala doar in situatia in care nu va gasi intemeiate argumentele expuse anterior, caci, in masura in care instanta de contencios constitutional este si ea de opinia ca notiunea de "contrabanda" din cuprinsul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 trebuie interpretata in sensul ca se refera la infractiunea de contrabanda incriminata de art. 270 alin. (1) si (2) din Legea nr. 86/2006, analiza nu mai are sens, intrucat la alin. (2) sunt prevazute anumite praguri valorice de la care fapta constituie infractiune . Facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la principiul "ultima ratio", apreciaza ca in cazul infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 acest principiu trebuie raportat la regimul sanctionator instituit, si anume inchisoarea de la 2 la 7 ani, ce nu permite instantelor judecatoresti sa aplice alte modalitati de individualizare judiciara a pedepselor, instantele fiind obligate sa dispuna condamnarea persoanelor ce au savarsit fapte ce realizeaza din punct de vedere formal continutul acestei infractiuni, indiferent cat de putin grave ar fi acestea. In cazul infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, maximul special fiind de 7 ani inchisoare, nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei si, cu atat mai putin, renuntarea la judecata . Arata ca, in cauza de fata, inculpatul (care nu are antecedente penale) a fost trimis in judecata pentru faptul ca ar fi cumparat dintr-o piata un numar de 47 de pachete de tigari pe care urma sa le dea muncitorilor angajati cu ziua in gospodaria agricola a inculpatului, prejudiciul total calculat de organele fiscale fiind de doar 561 lei. Or, fapte de genul celor anterior mentionate nu pot fi considerate ca avand gradul de intensitate, de gravitate, care sa justifice sanctiunea penala a condamnarii la pedeapsa de cel putin 2 ani inchisoare (pentru aceasta infractiune neputandu-se dispune amanarea aplicarii pedepsei ori renuntarea la judecata).
9. Pe de alta parte, este de neinteles ca detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal provenite din contrabanda sunt sanctionate numai penal (in interpretarea obligatorie pentru instante a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), in timp ce fapta mai grava constand in chiar introducerea in tara a acestor bunuri prin sustragerea de la controlul vamal este sanctionata, dupa caz, contraventional sau penal.
10. Lipsa unui prag valoric in functie de care fapta constituie sau nu infractiune incalca si principiul constitutional al egalitatii persoanelor in fata legii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat eludarea regimului vamal prin sustragerea bunurilor de la controlul vamal, ce presupune in mod implicit si detinerea bunurilor de catre persoana care le sustrage controlului vamal, este contraventie, daca valoarea lor este mai mica de 20.000, respectiv, 40.000 lei, in timp ce detinerea ulterioara a unor asemenea bunuri constituie intotdeauna infractiune, indiferent cat de mica este valoarea acestora.
11. In ceea ce priveste dispozitiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, instanta judecatoreasca apreciaza ca exista o discrepanta intre prerogativele mai mari acordate procurorului in procesul de apreciere a sanctiunii ce se impune faptei si persoanei ce fac obiectul procesului penal si posibilitatile mai reduse acordate instantei de judecata ce este sesizata cu o fapta similara. Altfel spus, in cazul infractiunilor al caror maxim special al inchisorii este cuprins intre 5 ani si o zi si 7 ani inchisoare, procurorul poate dispune renuntarea la urmarirea penala, in timp ce instanta nu poate face acelasi lucru. Totodata, aceasta situatie in care instanta este impiedicata (in situatii- premisa identice) sa faca aprecieri ce ii sunt permise procurorului constituie o incalcare a dispozitiilor art. 126 alin. (1) din Constitutie conform carora justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege. Aceasta anomalie legislativa constituie in acelasi timp o rasturnare a ierarhiei organelor judiciare in fruntea careia se afla instantele judecatoresti, ierarhie ce se deduce din redactarea capitolului VI din Constitutie referitor la autoritatea judecatoreasca. In continuare, face referire la Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016. Modul in care sunt reglementate dispozitiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal, care nu permit instantei sa dispuna renuntarea la judecata in cazul infractiunilor al caror maxim special este cuprins intre 5 ani si o zi si 7 ani, desi pentru aceeasi situatie juridica procurorul poate dispune renuntarea la urmarirea penala, constituie o incalcare a dispozitiilor art. 126 alin. (1) din Constitutie conform carora justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
12. In ceea ce priveste dispozitiile art. 83 alin. (2) din Codul penal, instanta judecatoreasca arata ca, in cazul in care maximul special al pedepsei este de 7 ani, procurorul poate dispune renuntarea la urmarirea penala, in timp ce instanta nu poate dispune nici macar amanarea aplicarii pedepsei, fiind obligata sa dispuna doar o solutie de condamnare. Instanta apreciaza ca in acest caz situatia este chiar mai grava decat cea prezentata in cazul institutiei renuntarii la judecata . Apreciaza ca toate argumentele de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal sunt aplicabile mutatis mutandis si in cazul art. 93 alin. (2) din acelasi act normativ.
13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
14. Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens invoca Decizia nr. 138 din 10 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, si Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999.
15. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
16. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
17. In ceea ce priveste obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea observa ca instanta judecatoreasca a sesizat-o cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei si ale art. 80 alin. (2) lit. d) si art. 83 alin. (2) din Codul penal. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, iar alineatul (3) al art. 270 a fost introdus prin art. IX pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. Tinand seama de dispozitiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, precum si de critica formulata de instanta judecatoreasca, Curtea constata ca aceasta este nemultumita de dispozitiile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala nr. 32 din 11 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016. Asa fiind, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, in interpretarea data prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, art. 80 alin. (2) lit. d) si art. 83 alin. (2) din Codul penal. Dispozitiile criticate au urmatorul continut:
- Art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006: "Sunt asimilate infractiunii de contrabanda si se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea si vanzarea bunurilor sau a marfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia.";
- Art. 80 alin. (2) lit. d) din Codul penal: "Nu se poate dispune renuntarea la aplicarea pedepsei daca: [...] d) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este inchisoarea mai mare de 5 ani.";
- Art. 83 alin. (2) din Codul penal: "Nu se poate dispune amanarea aplicarii pedepsei daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este de 7 ani sau mai mare sau daca infractorul s-a sustras de la urmarire penala ori judecata sau a incercat zadarnicirea aflarii adevarului ori a identificarii si tragerii la raspundere penala a autorului sau a participantilor."
18. Instanta de judecata sustine ca textele criticate contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16 referitor la egalitatea in drepturi .
19. Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, in interpretarea data prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii acestor dispozitii, dintr-o perspectiva identica, prin Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, respingand exceptia ca neintemeiata. Cu acel prilej, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 reglementeaza cu privire la infractiunea de contrabanda si vizeaza bunuri introduse sau scoase din tara "prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal", bunuri de o anumita valoare introduse sau scoase din tara "prin locurile stabilite pentru controlul vamal" si bunuri colectate, detinute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfacute ori vandute "care trebuie plasate sub regim vamal", cunoscand ca provin din "contrabanda" sau sunt destinate savarsirii acesteia.
20. In ceea ce priveste critica referitoare la notiunea de "contrabanda", astfel cum a fost interpretata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Curtea a constatat ca legiuitorul a incriminat infractiunea de contrabanda prevazuta de art. 270 din Codul vamal, in vederea prevenirii si combaterii concurentei neloiale fata de producatorii Uniunii Europene, dar si in vederea preintampinarii pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun in pericol atat resursele statelor membre, cat si pe cele proprii ale Uniunii Europene. In acest sens, in alin. (1) al textului mai sus mentionat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din tara, prin orice mijloace, a bunurilor sau a marfurilor, prin alte locuri decat cele stabilite pentru control vamal . Totodata, in alin. (2) legiuitorul a prevazut o limita valorica de la care fapta savarsita pentru prima data in decursul unui an este infractiune . Ceea ce se situeaza sub nivelul valoric prevazut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementarii prevazute in art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 707/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare. In cazul in care fapta de sustragere de la controlul vamal se savarseste de doua ori in decursul unui an, corespunzator incriminarii din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal, faptuitorul nu mai beneficiaza de un prag valoric de la care fapta sa fie infractiune, astfel ca, prin vointa legiuitorului, fapta este infractiune indiferent de valoarea in vama a bunurilor sau marfurilor, aceasta incriminare neavand corespondent in reglementarea contraventionala. In acelasi mod, fapta de "instrainare sub orice forma a marfurilor aflate in tranzit vamal", reglementata in alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infractiune indiferent de valoarea bunurilor sau a marfurilor instrainate, intrucat nici aceasta incriminare nu are corespondent in reglementarea contraventionala.
21. Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, paragrafele 29 si 30, si Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragrafele 20 si 21, Curtea Constitutionala a statuat ca, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimileaza infractiunii de contrabanda o serie de actiuni/operatiuni, enumerate in mod limitativ (colectarea, detinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea si vanzarea), ce au ca obiect material bunuri sau marfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, conditionat de cunoasterea de catre autor a faptului ca respectivele bunuri/marfuri provin din contrabanda ori sunt destinate savarsirii contrabandei. Asadar, din continutul incriminarii rezulta ca aceasta infractiune, prin vointa legiuitorului, este "asimilata" infractiunii de contrabanda, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i intregi continutul, facand, in acest sens, trimitere la pedeapsa prevazuta la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. In acest context, Curtea a observat ca, stabilind o pedeapsa corespunzatoare incriminarii din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiasi articol acelasi pericol social generic, desi aceasta din urma infractiune este doar "asimilata", derivata, corelativa.
22. In ipoteza infractiunii de contrabanda, in forma asimilata, legiuitorul a apreciat ca este necesara o sanctionare ferma a acesteia, avand in vedere actualitatea aspectelor retinute in preambulul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizari a operatorilor economici care desfasoara operatiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool si bauturi alcoolice si tutun prelucrat, accelerarea incasarii accizelor la bugetul de stat si a diminuarii evaziunii fiscale in domeniu, intarirea supravegherii si controlului vamal al activitatii de introducere si comercializare a marfurilor in regim duty-free si instituirea unor parghii care sa conduca la cresterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea si mentinerea in fondul legislativ activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat in interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate avand natura unei norme de incriminare speciale care creeaza un regim sanctionator specific.
23. Asa fiind, Curtea a constatat ca dispozitiile legale ale art. 270 alin. (3) din Codul vamal, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala nr. 32 din 11 decembrie 2015, sunt constitutionale, nefiind contrare dispozitiilor constitutionale invocate.
24. Astfel, ca si in cazul infractiunii de contrabanda in variantele normative prevazute de art. 270 alin. (1) si art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, continutul normativ al infractiunii asimilate prevazute de art. 270 alin. (3) din aceeasi lege se refera la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscand ca bunurile sau marfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia. Asa fiind, obiectul material al infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de marfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscand ca acestea provin din contrabanda sau sunt destinate savarsirii acesteia. Aceasta, intrucat in jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in Hotararea din 2 aprilie 2009, pronuntata in Cauza C-459/07 Veli Elshani impotriva Hauptzollamt Linz, paragrafele 31, 32, notiunea de "contrabanda" este legata de introducerea neregulamentara a marfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observandu-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste marfuri sa fie, in final, integrate in circuitul economic al statelor membre, iar, pe de alta parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunitatii. De asemenea, prin Hotararea din 29 aprilie 2010, pronuntata in Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik impotriva Skatteminsterie, paragraful 48, s-a statuat ca notiunea de "contrabanda" este legata de introducerea ilegala a marfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterandu-se ca aceasta se produce din momentul trecerii marfurilor de primul birou vamal situat in interiorul teritoriului mentionat, fara ca acestea sa fie prezentate la biroul vamal respectiv.
25. Urmarea imediata a infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 consta intr-o stare de pericol pentru regimul vamal legal si pentru increderea in marfurile ce sunt introduse in circuitul comercial, infractiunea asimilata in discutie fiind o infractiune de pericol, si nu de rezultat. Asadar, se considera ca infractiunea asimilata prevazuta de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este conditionata de existenta infractiunii de contrabanda incriminate in art. 270 alin. (1) si de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, dupa caz, ca bunurile sau marfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie sa provina din contrabanda, in sensul ca au fost introduse in tara prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse in tara prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea in vama a acestora, fie sa fie destinate savarsirii contrabandei, in sensul ca sunt menite sa fie scoase din tara prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea in vama a acestora.
26. Curtea a retinut ca de esenta infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al Romaniei este imprejurarea ca faptuitorul a stiut ca bunurile/marfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse in tara sau sunt menite a fi scoase din tara in mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adica a cunoscut ca bunurile/marfurile provin din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, indiferent daca, in raport cu autorul acestei fapte prevazute de legea penala, aceasta are sau nu caracter penal.
27. In concluzie, Curtea a constatat ca intelesul notiunii de "contrabanda", astfel cum a fost interpretata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este clar si neechivoc, mai exact ca aceasta vizeaza orice introducere sau scoatere ilicita din tara a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de valoarea acestora, adica indiferent ca provin din savarsirea unei contraventii sau a unei infractiuni .
28. Totodata, Curtea a observat ca, potrivit art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea marfurilor in regim duty-free, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, cantitatile destinate uzului personal reprezinta cantitatile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial ori pentru cadouri, fara a fi utilizate in scopul revanzarii, sens in care, pentru produsele din tutun, cantitatile destinate uzului personal pentru o persoana intr-un interval de 24 de ore sunt limitate la doua pachete de tigarete/calator/zi.
29. De asemenea, Curtea a mai retinut ca produsele din tutun prelucrat sunt asimilate, potrivit art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, produselor accizabile si au un regim fiscal diferit, fiind supuse, in acord cu art. 338 lit. b) din acelasi cod, regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, potrivit art. 612 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al Romaniei, "Persoanele fizice pot introduce sau scoate din tara marfuri fara caracter comercial, in limitele si in conditiile prevazute de lege."
30. Asa fiind, faptele de colectare, detinere, producere, transport, preluare, depozitare, desfacere si vanzare a unor cantitati care depasesc limitele mai sus aratate intra in sfera ilicitului penal, fiind reglementate prin norme fara echivoc, care nu sunt de natura a afecta principiul legalitatii pedepsei, intrucat pedeapsa pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este stabilita in acord cu exigentele constitutionale ale art. 23 alin. (12) "in conditiile si in temeiul legii", respectiv in conditiile art. 270 alin. (1) din acelasi act normativ, iar intelesul statuat prin Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala nr. 32 din 11 decembrie 2015 este clar si deplin justificat in considerentele acesteia.
31. Neintervenind elemente noi, de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutia deciziei mentionate, precum si considerentele pe care aceasta se sprijina isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
32. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 alin. (2) lit. d) si art. 83 alin. (2) din Codul penal, Curtea retine ca a mai fost sesizata anterior cu o atare critica ce vizeaza faptul ca legiuitorul a conditionat posibilitatea instantei de judecata de a dispune renuntarea la aplicarea pedepsei de limita pedepsei cu inchisoarea de cel mult 5 ani, comparativ cu prerogativa procurorului de a dispune renuntarea la urmarirea penala, pentru infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani.
33. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, din perspectiva criticii mentionate, identica cu cea exprimata in prezenta cauza, Curtea Constitutionala a apreciat ca autoarea exceptiei realizeaza o comparatie intre institutia renuntarii la aplicarea pedepsei si institutia renuntarii la urmarirea penala. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 527 din 11 iulie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 814 din 15 octombrie 2017, si Decizia nr. 774 din 28 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018, a respins, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 alin. (2) lit. d) si art. 83 alin. (2) din Codul penal, solutie care se impune si in prezenta cauza.
34. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:

1. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata, din oficiu, de Judecatoria Iasi - Sectia penala, in Dosarul nr. 24.833/245/2016 si constata ca dispozitiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al Romaniei, in interpretarea data prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
2. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 80 alin. (2) lit. d) si ale art. 83 alin. (2) din Codul penal, exceptie ridicata de instanta judecatoreasca, din oficiu, in acelasi dosar al aceleiasi instante.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta din data de 23 aprilie 2019