Recrutarea pana la varsta maxima de 30 de ani a anumitor pompieri si stabilirea la 68 de ani a varstei de incetare a activitatii dentistilor aflati in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate sunt admisibile

Aceste limite de varsta nu constituie discriminari pe motive de varsta interzise atunci cand este vorba despre pompieri care participa in mod direct la combaterea incendiilor si, in cazul dentistilor, numai daca aceasta limitare raspunde in mod corespunzator si coerent unui obiectiv de protectie a sanatatii sau de politica a ocuparii fortei de munca

Directiva 2000/781 interzice, in domeniul incadrarii in munca si al muncii, in special discriminarile pe motive de varsta. Cu toate acestea, directiva nu se opune unor masuri nationale necesare protectiei sanatatii. Aceasta permite de asemenea legiuitorului national sa prevada ca, in anumite cazuri, un tratament diferentiat, desi intemeiat pe varsta sau pe o caracteristica legata de varsta, nu constituie o discriminare si, prin urmare, nu este interzis.
Astfel, este admisibil un tratament diferentiat bazat pe o caracteristica legata de varsta atunci cand, avand in vedere natura unei activitati profesionale sau conditiile de exercitare a acesteia, caracteristica in cauza constituie o cerinta profesionala esentiala si determinanta. Un tratament diferentiat pe motive de varsta poate fi admis de asemenea atunci cand este necesar in scopul protectiei sanatatii sau cand este justificat de un obiectiv legitim, in special de politica a ocuparii fortei de munca, a pietei muncii sau a formarii profesionale.
Landul Hessen (Germania) stabileste la 30 de ani varsta maxima de recrutare a pompierilor in cadrul serviciului tehnic intermediar care, printre altele, combat incendiile. Aceasta limita de varsta urmareste asigurarea caracterului operational si a bunei functionari a corpului pompierilor profesionisti.
Colin Wolf si-a depus candidatura in orasul Frankfurt pentru o recrutare in cadrul serviciului tehnic intermediar al pompierilor. Candidatura sa nu a fost luata in considerare deoarece acesta depasea limita de varsta de 30 de ani. La data depunerii candidaturii, domnul Wolf avea 29 de ani, insa la data urmatoarei recrutari ar fi avut 31 de ani. Tribunalul Administrativ din Frankfurt am Main, in fata caruia domnul Wolf a chemat in judecata orasul Frankfurt pentru acordarea de daune interese, a solicitat Curtii de Justitie sa se pronunte cu privire la marja de apreciere de care dispune legiuitorul national pentru a prevedea ca tratamentele diferentiate pe motive de varsta nu constituie discriminari interzise de dreptul comunitar.
In hotararea pronuntata in cauza Wolf, Curtea constata ca directiva nu se opune acestei limite de varsta, astfel cum a fost prevazuta de Landul Hessen pentru recrutarea pompierilor serviciului tehnic intermediar.
Intr-adevar, tratamentul diferentiat in functie de varsta determinat de aceasta limita de varsta indeplineste toate conditiile prevazute de directiva pentru a fi justificat. Astfel, preocuparea de a asigura caracterul operational si buna functionare a serviciului pompierilor profesionisti constituie un obiectiv legitim. In plus, faptul de a dispune de capacitati fizice deosebite poate fi considerat o cerinta profesionala esentiala si determinanta pentru exercitarea profesiei de pompier din serviciul tehnic intermediar, ai carui membri participa in special la combaterea incendiilor si la acordarea de prim ajutor persoanelor. Necesitatea de a dispune de capacitatea fizica deplina de a exercita aceasta activitate este legata de varsta membrilor acestui serviciu dat fiind ca, potrivit datelor stiintifice prezentate de guvernul german, foarte putini functionari in varsta de peste 45 de ani au capacitati fizice suficiente pentru a-si exercita activitatea in domeniul combaterii incendiilor. De altfel, se poate considera ca limita de varsta, pe de o parte, este corespunzatoare obiectivului care consta in asigurarea caracterului operational si a bunei functionari a serviciului pompierilor profesionisti si, pe de alta parte, nu depaseste ceea ce este necesar realizarii acestui obiectiv.

In ceea ce priveste cauza Petersen, Codul securitatii sociale german, in versiunea aplicabila acestei cauze, prevedea ca autorizatia de a exercita, in cadrul sistemului obligatoriu german de asigurari de sanatate, activitatea de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate expira la sfarsitul trimestrului in cursul caruia medicul aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate implineste varsta de 68 de ani. In afara acestui sistem de relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate, dentistii isi pot exercita profesia indiferent de varsta. In Germania, 90 % dintre pacienti sunt asigurati prin sistemul obligatoriu de asigurari de sanatate.
Domnica Petersen era autorizata, din 1974, sa acorde ingrijiri dentare in cadrul relatiilor contractuale cu casa de asigurari de sanatate. In aprilie 2007, aceasta a implinit varsta de 68 de ani. In fata Tribunalului pentru Litigii de Munca din Dortmund (Germania), doamna Petersen contesta decizia comisiei competente de autorizare a dentistilor potrivit careia autorizatia sa de a exercita activitatea de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate expira la sfarsitul lunii iunie 2007. Aceasta instanta adreseaza Curtii de Justitie mai multe intrebari privind compatibilitatea acestei limite de varsta cu Directiva 2000/78. Instanta de trimitere arata in special ca, potrivit Curtii Constitutionale federale, aceasta limita de varsta ar fi justificata de necesitatea protejarii pacientilor si ca, potrivit Tribunalului federal pentru Litigii de Munca, aceasta ar fi justificata de obiectivul prin care se urmareste mentinerea posibilitatilor de incadrare in munca a tinerilor dentisti aflati in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate.
In Hotararea Petersen, Curtea constata ca un stat membru poate stabili in mod legitim o limita de varsta pentru exercitarea unei profesii medicale, precum cea de dentist, in scopul protejarii sanatatii pacientilor.
Cu toate acestea, directiva se opune unei masuri nationale care stabileste o limita de varsta maxima pentru exercitarea profesiei de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate, in speta 68 de ani, atunci cand aceasta masura are ca unic obiectiv protectia sanatatii pacientilor impotriva scaderii performantelor acestor dentisti dupa implinirea varstei mentionate, din moment ce aceeasi limita de varsta nu este aplicabila dentistilor care nu se afla in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate. Intr-adevar, o astfel de masura este incoerenta si, asadar, nu poate fi considerata necesara protectiei sanatatii.
In schimb, directiva nu se opune unei astfel de limite de varsta atunci cand aceasta are ca obiectiv repartizarea intre generatii a posibilitatilor de incadrare in munca in calitate de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate daca, tinand seama de situatia de pe piata muncii in cauza, aceasta masura este corespunzatoare si necesara pentru atingerea obiectivului respectiv. Varsta de 68 de ani pare suficient de avansata pentru a servi drept termen limita pentru autorizatia de a exercita activitatea de dentist aflat in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate.

Ii revine instantei nationale sarcina de a identifica obiectivul urmarit de limita de varsta pentru dentistii aflati in relatii contractuale cu casa de asigurari de sanatate. In cazul in care aceasta limita de varsta ar fi, tinand seama de obiectivul pe care il urmareste, contrara directivei, ar reveni instantei nationale sesizate cu solutionarea unui litigiu intre un particular si un organism administrativ, precum Comisia de autorizare a dentistilor, sarcina de a o lasa neaplicata chiar daca este anterioara directivei, iar dreptul national nu prevede inlaturarea sa.

IMPORTANT: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara.