Tariful de impunere (cota de impunere) a impozitelor

Tariful de impunere, denumit si cota de impunere, reprezinta cuantumul unitar al impozitului in raport cu baza sa de calcul. Cota impozitului se poate stabili sub diferite forme, si anume ca procent, ca o suma fixa sau ca un ansamblu de procente si sume fixe.

Cu ajutorul acestora se calculeaza cuantumul banesc al fiecarui impozit .
Cea mai raspandita cota de impunere este cota procentuala, folosita in cazurile cand obiectul impozitului il constituie valoarea obiectului detinut sau venitul realizat de debitor, care la randul ei este de trei feluri, si anume proportionala, progresiva si regresiva.

Cota procentuala proportionala se caracterizeaza prin accea ca ea ramane tot timpul neschimbata, indiferent de modificarile intervenite in baza de calcul . Ea cuprinde un singur procent, de exemplu 8%, cu ajutorul caruia se calculeaza impozitul, aplicandu-se acel procent unic legal prestabilit, la valoarea bunului impozabil, la venitul lunar ori anual impozabil etc. fara sa se tina cont de marimea in concret a acestor valori. Cu toate ca procentul tarifului proportional de impunere este unic, cuantumul banesc al impozitlui creste proportional cu valoarea obiectului impozabil.

Cota procentuala progresiva se caracterizeaza prin aceea ca ea creste odata cu cresterea bazei de calcul, care de cele mai multe ori este un anumit venit realizat de catre contribuabil.
Tariful progresiv este alcatuit din mai multe procente, oranduite in crestere progresiva pe transe de valori sau de venit impozabile, astfel incat impozitul calculat cu ajutorul acestui tarif creste si el progresiv, in functie de valoarea bunului impozabil sau de marimea venitului impozabil. Pentru aplicarea acestui tarif sunt stabilite mai intai transele valorice in crestere succesiva pentru veniturile si celelalte obiecte impozabile. Apoi se prevad procentele de calcul al impozitului pentru fiecare transa. Un tarif de acest fel este progresiv simplu, iar daca pentru fiecare transa valorica se prevad sume fixe si procente, acesta devine tarif progresiv compus .

Cota procentuala regresiva se caracterizeaza prin accea ca pe masura ce baza de calcul creste, cota scade. In cazul acestui tarif procentele de calcul al impozitului descresc pe transe valorice, ori numai de la anumite limite valorice. Un asemenea mod de determinare a cuantumului impozitului nu este prevazut in actuala reglementare a veniturilor bugetare din tara noastra.

Cota fixa ca modalitate de exprimare a cuantumului venitului se foloseste atunci cand baza de calcul o formeaza anumite obiecte, fapte sau acte juridice: suprafata de teren, capacitatea cilindrica a autovehiculului, obtinerea unei autorizatii, eliberarea unui act, etc.
In statele moderne capacitatea sau facultatea contributiva a cetatenilor se apreciaza in functie de marimea venitului sau profitului net al oricarui patrimoniu. De aici se deduce ca aceasta capacitate creste odata cu marimea venitului sau profitului net. Cu toate acestea, in doctrina finantelor publice s-au exprimt preferinte si aprecieri contradictorii pentru impozitul progresiv in comparatie cu cel proportional.
Unii autori considera ca justitia fiscala presupune un efort si sacrificii egale ale cetatenilor pentru acoperirea cheltuielilor publice, iar aceasta s-ar putea realiza numai prin intermediul unor impozite proportionale. Acesti autori considera ca impozitele progresive ar reprezenta un “pericol al confiscarii averilor” si ca aceste impozite secatuiesc materia impozabila, incetand prin a fi neproductive, asa cum afirma si francezul E. Allix in opera sa “Traite elementaire de science des finances et de legislation financiere francaise “.
Spre deosebire de acestia, alti autori printre care si L. Trotabas, in opera “Precis de science et legeslation financieres” afirmau chiar contrariul, cum ca impozitul progresiv ar fi mai “productiv” decat cel proportional, si pe langa aceasta, “in numele justitiei fiscale”, “formula impozitului progresiv sporeste sarcinile fiscale in raport cu facultatea contributiva”. Aceasta conceptie, pe langa elementul rational, corespunde si interesului statelor moderene de a-si spori veniturile publice.
Tariful de impunere, exprima si el orientarea politicii fiscale a fiecarui stat, prin marimea sau forma in care este aplicat, iar cu ajutorul tarifelor de impunere in vigoare se calculeaza si coeficientul fiscalitatii din fiecare stat .