Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Vezi Donatie deghizata, Simulatie.
Contract de interpunere de persoane.
Alaturi de persoanele fizice, persoanele juridice apar in circuitul civil ca subiecte de drepturi si obligatii. In aceasta calitate, ele au aptitudinea generala si abstracta de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii si, in virtutea acesteia, pot dobandi drepturi si isi pot asuma obligatii.
In
functie de scopul concret al actului aparent si de relatia in care acesta se gaseste cu actul secret, simulatia poate fi realizata prin trei procedee, respectiv: prin fictivitate, prin
deghizare (partiala sau totala) si prin
interpunere de persoane .
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Dovada pe care o poate face cel chemat sa raspunda pentru insulta sau calomnie, in scopul de a stabili adevarul afirmatiei sau imputarii facute si a inlatura astfel caracterul penal al faptei.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Legea 10 din 2001. Este orice titlu de valoare nominala emis de Ministerul Finantelor Publice pâna la data prezentei legi, neutilizat de catre detinator sau dobânditorul subsecvent
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Desfiintarea retroactiva a unui act juridic.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
Sustinerile si punctele de vedere ale partilor si procurorului exprimate in cursul procesului penal cu privire la solutionarea cauzei deduse judecatii.
Sanctiune care consta in lipsirea actului juridic civil de efectele sale firesti intrucat acesta a fost incheiat cu nerespectarea dispozitiilor legale imperative sau cu incalcarea conditiilor de validitate ale actului respectiv.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Acord liber consimtit intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice, rezultat al unor negocieri.
Operatiune prin care o persoana numita imprumutator acorda spre folosinta unei alte persoane, numita imprumutat
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Persoana fizica sau juridica care se imprumuta de la o alta persoana fizica sau juridica numita imprumutator.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Contract prin care este asigurata plata de catre debitor/garantul/garantii sai a obligatiilor sale fata de creditorul sau.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane, fizice sau juridice, supus sau susceptibil de a fi supus spre rezolvare unui organ de jurisdictie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Termen folosit in t. VIII, art. 145, C. pen., partea generala, prin el intelegandu-se tot ce priveste autoritatile publice,
Este procesul psihic care se manifesta prin actiuni constiente indreptate spre realizarea unor scopuri stabilite.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Reprezinta orice scriere care materializeaza pe hartie un act juridic, precum si orice obiect material care incorporeaza un asemenea act.
Convingere intima a unei persoane ca ceea ce face este bine,
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.
Este persoana fizica sau juridica titulara in exclusivitate sau in indiviziune a dreptului real asupra corpului de proprietate supus inscrierii.
In primul caz, scopul urmarit de parti prin incheierea fictiva a contractului public il reprezinta totala disimulare a realitatii, fiind creata astfel numai aparent existenta unui contract care in realitate nu a fost incheiat.
Ca atare, desi buna-credinta a partilor la incheierea actelor juridice este prezumata, dovada relei-credinte a dobanditorului subsecvent al bunului poate fi facuta prin orice mijloc de proba .
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Timisoara sub nr. 14567/1994, reclamantul S.M.-L. A actionat in instanta pe paratii L.V.-D. si L.I. pentru a obtine evacuarea lor din imobilul detinut fara titlu .
Prima instanta a admis actiunea, insa prin decizia civila nr. 1475/1995, Tribunalul Timis a desfiintat hotararea si a trimis cauza spre rejudecare, intrucat instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii reconventionale prin care paratii au solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parti.
Prin actiunea inregistrata sub nr. 5177/1996 la Judecatoria Timisoara, la randul lor paratii L.V.-D. si L.I. au actionat in judecata pe S.M.-L. si K.S., pentru a se dispune anularea contractului de vanzare-cumparare a apartamentului in litigiu si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara, cele doua cauze fiind conexate de instanta.
In consecinta, prin sentinta civila nr. 7917/1998, Judecatoria Timisoara a respins actiunea intentata de reclamantul S.M.-L. impotriva paratilor L.V.-D. si L.I., a admis cererea reconventionala si actiunea conexata formulata de parati, constatand nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat de acestia cu reclamantul S.M.-L., cat si a contractului de vanzare-cumparare incheiat ulterior intre reclamant si paratul K.S.
Solutia instantei de fond a fost mentinuta in apel de Tribunalul Timis insa, in recurs, Curtea de Apel Timisoara a casat ambele hotarari si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare, intrucat instantele au purces la solutionarea fondului pricinii fara a pune in discutia partilor modificarea cererii reconventionale efectuate de parati prin concluziile scrise.
In rejudecare, paratii L.V.-D. si L.I. au precizat cererea reconventionala, solicitand sa se constate ca actiunea principala a ramas fara obiect si ca actul autentic de vanzare-cumparare incheiat cu reclamantul este lovit de nulitate absoluta ca urmare a existentei simulatiei, intrucat vointa reala a partilor s-a manifestat in sensul incheierii unui contract de imprumut - materializat prin intocmirea unui inscris sub semnatura privata - si al constituirii de garantii imobiliare, concretizata prin incheierea contractului autentic de vanzare-cumparare.
In raport de obiectul cererilor formulate de parti, in cauza a fost administrat un probatoriu vast, din a carui examinare rezulta ca la 24 noiembrie 1993, paratii L.V.-D. si L.I. au imprumutat de la reclamant suma de 7200 DM, termenul de restituire fiind stabilit la 1 februarie 1994, conventia fiind materializata printr-un inscris sub semnatura privata, aflat la fila 6 din dosarul nr. 18036/1995 al Judecatoriei Timisoara.
In acelasi act a fost prevazuta si o conventie accesorie de garantie a imprumutului, imprumutatii asumandu-si obligatia de a vinde reclamantului apartamentul proprietatea lor, urmand ca dupa restituirea imprumutului, acesta sa se prezinte la notariat si sa le revanda imobilul.
Pentru a da eficienta acestei clauze, partile au inserat in inscrisul sub semnatura privata si o alta clauza, in conformitate cu care nerestituirea imprumutului la termenul stabilit va avea ca efect ramanerea dreptului de proprietate asupra imobilului in patrimoniul reclamantului.
Dorind sa ascunda natura juridica a acestui act, partile s-au prezentat la notariat si, disimuland total realitatea, au incheiat actul public, respectiv contractul de vanzare-cumparare al apartamentului in litigiu.
In raport de aceasta stare de fapt, in mod gresit instanta de apel a considerat ca in cauza nu a intervenit simulatia, ca o operatiune juridica unitara ce se realizeaza in doi timpi: incheierea, mai intai, a actului secret, dar real si apoi a actului aparent menit sa-l mascheze in tot sau in parte pe primul, ca o continuare a operatiei proiectata initial, in ansamblul ei.
In principiu, simulatia presupune incheierea a doua contracte, prin care in primul - real si secret - este reflectata vointa reala a partilor, iar in cel de-al doilea - aparent si public - este creata o situatie diferita de cea adevarata, insa actul secret trebuie privit ca "negotium iuris" si nu ca "instrumentum".
Ca atare, este esential ca intre parti sa se fi realizat anterior acordul de vointa cu privire la realitatea operatiei juridice ce inteleg sa fie secreta si mascata prin intermediul actului public, fiind astfel lipsit de relevanta ca inscrisul real nu intruneste cerintele de valabilitate prevazute de art. 948 C. civ.
De altfel, in cazul contractului de imprumut, cerinta formei scrise este numai ad probationem, nicidecum ad validitatem.
In consecinta, in cazul de fata se impune a se da prioritate vointei reale a partilor, conform art. 1175 C. civ., concretizata printr-un inscris sub semnatura privata, proba simulatiei fiind facuta cu respectarea cerintelor art. 1191 C. civ.
In raport de aceste considerente, ce vizeaza validitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat de paratii L.V.-D. si L.I. cu reclamantul, urmeaza a fi analizata validitatea contractului de vanzare-cumparare incheiat de reclamant cu paratul K.S., intrucat este cunoscut principiul "quod nullum est, nullum producit efectum".
De necontestat ca buna credinta a partilor la incheierea actelor juridice este prezumata, insa, din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca paratul nu a depus diligentele minime pentru a se putea trage o astfel de concluzie.
Astfel, anterior perfectarii actului de vanzare-cumparare, paratul nu s-a dus sa vada apartamentul ce urma sa-l achizitioneze si, potrivit sustinerilor din interogatoriu, a avut cunostinta ca imobilul este ocupat de sotii L., ca intre acestia si reclamant au existat "niste afaceri", aspecte de natura sa evidentieze ca a avut cunostinta de faptul ca nu reclamantul este proprietarul lucrului vandut.
Ca atare, buna-credinta a dobanditorului subsecvent nu poate fi retinuta, pentru considerentele enuntate anterior, cu atat mai mult cu cat pretul vanzarii, potrivit propriilor sustineri, a fost "convenabil".
Interesant
