Puterea doveditoare in tara a actelor de stare civila ale cetatenilor romani (cu sau fara mentiuni), intocmite de autoritatile straine

Transcrierea actelor de stare civila si inscrierea mentiunilor primite din strainatate se efectueaza cu aprobarea Ministerului Administratiei si Internelor. Cetateanul roman este obligat ca, in termen de 6 luni de la intoarcerea in tara sau de la primirea din strainatate a certificatului sau a extrasului de stare civila, sa ceara transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor in a carui raza administrativ-teritoriala are domiciliul, in conformitate cu disp. art. 43 alin. 3 din Legea nr. 119/1996.

Recunoasterea de paternitate nu este un scop in sine, trebuie facuta in formele prescrise de lege, iar nu printr-o eventuala intelegere intre cei doi parinti sau care sa rezulte din conduita mamei in alt cadru procesual, astfel ca trebuie urmata procedura prevazuta de lege, pentru ca recunoasterea sa-si produce efectele specifice, din perspectiva drepturilor copilului fata de care se stabileste in acest mod filiatia fata de tata, prin facerea mentiunilor pe marginea actului si/sau transcrierea acesteia, dupa caz.

Prin Sentinta civila nr. 4937/2007 Judecatoria Slatina a respins cererea formulata de reclamantul S.C. impotriva paratei M.C., ca fiind introdusa de o persoana fara calitatea procesuala activa, retinand ca filiatia minorei M.B.S. fata de tata nu a fost stabilita in conformitate dispozitiile art. 43 din Legea nr. 119/1996.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul, considerand-o netemeinica si nelegala, intrucat potrivit dispozitiilor art. 56 din Codul Familiei filiatia fata de tata se stabileste prin recunoastere, reclamantul recunoscand astfel paternitatea minorei, aspect necontestat de mama sa, impunandu-se astfel admiterea actiunii.

Prin Decizia nr. 14/23 ian. 2008 Tribunalul Olt a admis apelul civil declarat de apelantul reclamant, a schimbat in tot sentinta si pe fond a admis in parte actiunea precizata, a incuviintat ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora, la domiciliul mamei parate, in prima si a treia saptamana din fiecare luna, in cursul zilei de sambata intre orele 10-14.

Pentru a se pronunta astfel tribunalul a retinut ca paternitatea minorei a fost recunoscuta la 26 aprilie 2006 de catre reclamant, care a solicitat initial instantei incredintarea minorei spre crestere si educare, pentru ca ulterior sa precizeze actiunea in sensul ca solicita numai incuviintarea legaturii personale cu minora.

Din intampinarea depusa de parata a rezultat ca aceasta nu contesta paternitatea minorei, iar din continutul anchetelor sociale intocmite de Primaria Orasului Piatra Olt si Primaria Municipiului Craiova a rezultat ca reclamantul este cunoscut ca fiind tatal copilului.

Tribunalul a apreciat ca actiunea este justificata, chiar daca actul de stare civila al minorei nu a fost transcris in registrele de stare civila asa cum prevad dispozitiile art. 43 din Legea nr. 119/1996, intrucat prin aceasta actiune se urmareste numai posibilitatea reclamantului de a pastra legaturi personale cu copilul recunoscut, aceasta solutie nefiind contrara intereselor acestuia.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, criticand-o pentru gresita aplicare a legii privind actele de stare civila, in sensul ca s-a admis o actiune a intimatului reclamant in calitate de parinte, desi acesta nu a facut dovada ca este tatal minorei, in conditiile in care in certificatul de nastere al acesteia la rubrica "tata" nu este mentionat intimatul.

Recursul a fost admis, instanta retinand ca prin actiunea precizata, reclamantul a solicitat instantei incuviintarea legaturii personale cu minora M.B.S., nascuta la data de 27 septembrie 2004.

In fapt, a aratat ca este tatal minorei ce a rezultat din convietuirea sa cu parata - fara a fi casatoriti, ca a recunoscut paternitatea acesteia in fata Primariei Saint-Denis, Franta la data de 3 mai 2006, in fata aceleiasi autoritati care inregistrase si nasterea minorei si ca, avand in vedere varsta frageda a acesteia, intelege sa fie crescuta si ingrijita in continuare de mama si sa aiba doar legaturi personale cu copilul sau, in conditiile in care parata nu a contestat niciodata ca el ar fi tatal minorei.

In drept, precizarea la actiune nu este motivata, dar in cererea introductiva de instanta, reclamantul a invocat disp. art. 42-44, art. 100, art. 107, art. 96 si art. 94 din Codul Familiei, temeiuri legale ce nu mai raman aplicabile in totalitate dupa precizarea formulata, aceasta impunandu-se a fi solutionata in raport cu disp. art. 63, art. 65 si art. 43 alin. 2 din Codul Familiei si art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, referitoare la interesul superior al copilului ce trebuie sa prevaleze intr-o procedura judiciara.

In cauza, minora s-a nascut in strainatate, iar nasterea a fost inregistrata in Franta, in fata autoritatii locale competente, fiind stabilita numai filiatia fata de mama. Aceasta a urmat procedura transcrierii actului de stare civila intocmit in strainatate, fiind eliberat in Romania in urma transcrierii, certificatul de nastere al acesteia.

La momentul inregistrarii nasterii in Franta, reclamantul nu a facut declaratie in fata autoritatii competente locale, privind paternitatea minorei, aceasta declaratie fiind facuta ulterior, tot in fata autoritatii straine, acest moment plasandu-se in timp, ulterior transcrierii in Romania a actului de nastere intocmit in Franta.

Aceasta ultima mentiune nu a fost transcrisa in Romania si nu exista, potrivit dovezilor din dosarul cauzei, nici declaratie facuta in fata ofiterului de stare civila roman cu atributii de stare civila, nici o declaratie autentificata data in fata notarului sau o hotarare judecatoreasca de stabilire a paternitatii, pe baza carora sa se fi facut mentiunea corespunzatoare vizand stabilirea filiatiei minorei fata de tata.

Actul de nastere al unei persoane este un act de stare civila.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/1996, actele de stare civila sunt inscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, casatoria sau decesul unei persoane . Acestea se intocmesc in interesul statului si al persoanei si servesc la cunoasterea numarului si structurii populatiei, a situatiei demografice, la apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.

Actele de stare civila se intocmesc de catre ofiteri de stare civila care au atributii in acest sens.

Starea civila se dovedeste cu actele intocmite in registrele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora.

Starea civila se poate dovedi prin orice mijloace de proba in fata instantei judecatoresti, numai in cazul prevazut la art. 10 din lege, cand ofiterul de stare civila refuza sa intocmeasca un act sau sa inscrie o mentiune ce intra in atributiile sale, iar persoana nemultumita poate sesiza judecatoria in raza careia domiciliaza.

Au obligatia de a face declaratia de nastere oricare dintre parinti, potrivit art. 19 din lege.

Daca declaratia priveste pe un copil din afara casatoriei, iar recunoasterea paternitatii are loc in momentul declararii nasterii, datele privind pe tatal copilului se inscriu in rubricile corespunzatoare din cuprinsul actului de nastere ce se intocmeste, conform art. 17 alin. 2 din lege.

Daca recunoasterea de paternitate are loc ulterior, in actul de nastere se inscriu mentiuni cu privire la modificarile intervenite in starea civila a persoanei, in cazul prev. de 44 lit. a din Legea nr. 119/1996, cand a avut loc stabilirea filiatiei prin recunoastere, in conditiile art. 57 alin. 2 Cod Familie .

Inscrierea mentiunii de stabilire a filiatiei pe actul de nastere se face din oficiu (dupa caz) sau la cererea celui interesat, pe baza actului de recunoastere intocmit potrivit legii sau a hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, potrivit art. 45 din acelasi act normativ.

Intocmirea actelor de stare civila privind pe cetatenii romani aflati in strainatate se face la misiunile diplomatice, la oficiile consulare de cariera ale Romaniei sau la autoritatile locale competente, potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 119/1996.

Actele de stare civila ale cetatenilor romani, (cu sau fara mentiuni), intocmite la autoritatile straine, au putere doveditoare in tara numai daca sunt inscrise sau transcrise in registrele de stare civila romane. Transcrierea actelor de stare civila si inscrierea mentiunilor primite din strainatate se efectueaza cu aprobarea Ministerului Administratiei si Internelor. Cetateanul roman este obligat ca, in termen de 6 luni de la intoarcerea in tara sau de la primirea din strainatate a certificatului sau a extrasului de stare civila, sa ceara transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenta persoanelor in a carui raza administrativ-teritoriala are domiciliul, in conformitate cu disp. art. 43 alin. 3 din lege.

In concluzie, recunoasterea de paternitate nu este un scop in sine, trebuie facuta in formele prescrise de lege, iar nu printr-o eventuala intelegere intre cei doi parinti sau care sa rezulte din conduita mamei in alt cadru procesual, astfel ca trebuie urmata procedura prevazuta de lege, pentru ca recunoasterea sa-si produce efectele specifice, din perspectiva drepturilor copilului fata de care se stabileste in acest mod filiatia fata de tata, prin facerea mentiunilor pe marginea actului si/sau transcrierea acesteia, dupa caz.

In cauza, reclamantul nu trebuie sa dovedeasca propria stare civila, de asemenea nu este suficient pentru a se legitima procesual activ, sa faca dovada unei recunoasteri de paternitate facuta in fata unei autoritati straine, in conditiile in care nu s-a transcris - potrivit legii romane, mentiunea cu privire la filiatia fata de tata facuta pe marginea actului de nastere intocmit de autoritatea straina, fiind necesar sa demonstreze starea civila a copilului fata de care solicita legatura personala in calitate de parinte.

In sprijinul acestui punct de vedere poate fi adus si un argument de text, respectiv disp. art. 65 din Cod Familie potrivit carora, daca filiatia copilului din afara casatoriei este stabilita fata de ambii parinti, sunt aplicabile disp. art. 42-44 inclusiv, care se aplica prin asemanare, in ceea ce priveste realizarea ocrotirii parintesti, scindarea acesteia si modalitatile de exercitare a drepturilor si de indeplinire a indatoririlor parintesti, deci inclusiv modul de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul in calitate de parinte.

Nu in ultimul rand, se impune a se sublinia drepturile copilului la stabilirea si pastrarea identitatii sale, la inregistrarea imediata a nasterii, dreptul de a-si cunoaste ambii parinti, potrivit art. 8 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Corelativ acestor drepturi exista obligatia parintilor, casatoriti sau necasatoriti, de a proceda potrivit legii si in formele prescrise de lege, in situatia nasterii propriului lor copil, in scopul stabilirii tuturor elementelor constitutive ale identitatii acestuia, deci implicit a filiatiei fata de tata.

Deci, filiatia fata de tata se dovedeste direct cu actul de stare civila al nasterii, iar nu incidental - prin actul recunoasterii, acesta din urma fiind necesar la stabilirea paternitatii, in fata autoritatii competente administrative sau judiciare, dupa caz, intr-un alt cadru procesual.

Ulterior, in baza paternitatii astfel asumate, persoana respectiva este in masura sa solicite si sa exercite in interesul copilului, drepturile parintesti, inclusiv dreptul de a avea legaturi personale si contacte directe cu minorul care nu locuieste impreuna cu acesta.

In speta, reclamantul si-a sustinut legitimarea procesual activa raportat numai la calitatea sa de parinte, cercetarea judiciara desfasurandu-se intre aceste limite, iar nu si din perspectiva calitatii de persoana fata de care copilul ar dezvoltat legaturi de atasament in perioada in care reclamantul a convietuit cu mama sa, sau alaturi de care s-a bucurat de viata de familie, pentru ca cererea sa fi fost analizata pe fond si din perspectiva disp. art. 14 din Legea nr. 272/2004 si art. 8 din C.E.D.O.

Prin urmare, nici Curtea nu este tinuta sa examineze cererea din acest punct de vedere.

Pentru toate aceste motive, recursul a fost admis, fiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila si in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod Procedura Civila si art. 296 Cod Procedura Civila, a fost modificata in tot decizia, in sensul respingerii apelului ca nefondat, mentinandu-se ca legala sentinta primei instante.