Dreptul de a avea legaturi personale cu minorul. Interesul superior al minorului

Parintelui i se va recunoaste dreptul de a pastra legaturi personale cu copilul sau, in considerarea acelorasi ratiuni legate de afectiunea parentala, doar in cazul in care exercitiul acestui drept este supus aplicarii principiului interesului superior al minorului.
Respectarea pe deplin a principiului enuntat prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 implica raportarea la valentele lui in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice, dar si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti a�� inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului.

Prin decizia civila nr. 145/21.10.2009 a Tribunalului Tulcea a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant P.G. impotriva sentintei nr. 376/16.06.2009 a Judecatoriei Macin, fiind schimbata in parte hotararea atacata, in sensul incuviintarii legaturilor personale ale reclamantului cu minorul P.M.C., nascut la data de 23.10.2004, in urmatorul mod: o data pe luna, la sfarsitul ultimei saptamani din luna, de sambata ora 11,00 pana duminica ora 11,00, la domiciliul reclamantului; 3 zile in vacanta de primavara, 1 saptamana in vacanta de vara si cate o zi in timpul sarbatorilor de Craciun si de Pasti.
Reformarea solutiei instantei de fond s-a fundamentat pe dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, recunoscut in considerarea interesului exclusiv al copilului. Astfel, nu numai parintele este indreptatit la a avea legaturi personale cu copilul in conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr.272/2004, ci si copilului ii este recunoscut dreptul de a mentine legaturi cu ambii parinti, cu rudele si persoanele fata de care a dezvoltat relatii apropiate, atat timp cat astfel de legaturi nu sunt contrare interesului sau.
In speta, a conchis tribunalul, minorul in varsta de 5 ani are nevoie de prezenta tatalui sau, iar interzicerea legaturilor personale sau stabilirea programului de vizite doar la domiciliul paratei - in conditiile in care intre parintii minorului exista relatii conflictuale - ar constitui o incalcare a dispozitiilor art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Prin aceste dispozitii se are in vedere protectia vietii private, intime si de familie, fiind necesara dezvoltarea unor legaturi firesti de afectiune intre tata si fiu, nestanjenite de prezenta mamei, astfel incat minorul sa poata dezvolta o adevarata viata de familie, de natura sa-i asigure o dezvoltare fizica si psihica corespunzatoare.
S-a apreciat, din acest punct de vedere, ca solutia Judecatoriei Macin, in sensul ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minorul doar la domiciliul paratei, in ultima zi de duminica a fiecarei luni din an intre orele 10-1300, contravine dispozitiilor art. 43 alin.3 art. 97 si 98 alin.2 din Codul familiei si art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs, in termen legal, parata D.M., care a criticat solutia Tribunalului Tulcea, solicitand mentinerea ca legala si temeinica a sentintei pronuntate in prima instanta. Recurenta parata a aratat ca acordarea posibilitatii intimatului reclamant de a lua minorul la domiciliul sau contravine interesului superior al copilului, caruia ii este teama de tatal sau, datorita comportamentului violent al acestuia si al rudelor sale, minorul fiind chinuit si tinut flamand cu ocazia luarii lui de catre tata.
Recurenta a sustinut ca intimatul reclamant vine baut si recalcitrant la domiciliul ei, iar in aceasta situatie copilul este temator, simtindu-se in siguranta doar in prezenta mamei.
Recursul este fondat, pentru considerentele care urmeaza:
In mod corect instanta de apel a facut trimitere la dispozitiile art. 14 din Legea nr.272/2004, cat si la cele ale art. 43 alin.3, art. 97 si 98 alin.2 din Codul familiei, statuand in sensul ca relatiile personale dintre copii si parintii lor au o confirmare legala, mentinerea lor fiind apreciata a fi un drept fundamental al copilului care rezulta firesc din afectiunea si nevoia de ocrotire resimtita in mod natural de copil fata de parintele sau.
In mod corect s-a aratat ca si parintelui i se recunoaste dreptul de a pastra legaturi personale cu copilul sau, in considerarea acelorasi ratiuni legate de afectiunea parentala, dar ca exercitiul acestui drept este supus aplicarii principiului interesului superior al minorului.
Cu toate ca aceste premise de ordin teoretic au fost corect relevate, instanta de apel nu le-a aplicat argumentat la speta, in sensul ca nu a stabilit, pe baza probatoriului administrat, daca este in interesul copilului in varsta de 5 ani sa fie luat de tatal sau de langa mama, daca exista implicatii de ordin psihologic asupra minorului prin prisma vizitelor anterioare la familia tatalui si daca, in domiciliul unde urmeaza a fi dus copilul, exista afectiune si preocupare fata de acesta si, in general, conditiile unei bune dezvoltari fizice si psihice.
Conchizand in sensul ca masura dispusa in apel este justificata de simplul fapt ca minorul are nevoie de prezenta tatalui, Tribunalul a nesocotit in esenta principiul prevalentei interesului copilului, acordand dreptului tatalui de a pastra legaturi personale cu minorul un rol superior acestui principiu, fara a face o minima trimitere la probele administrate si fara a inlatura motivat apararile paratei privitoare la comportamentul agresiv si lipsit de preocupare pentru soarta copilului, manifestat de tata, la conditiile in care urmeaza a fi tinut pe perioada luarii lui de catre reclamant, la mediul social in care este dus minorul si la impactul psihologic generat de aceasta masura .
Cum respectarea pe deplin a acestui principiu enuntat prin art. 2 al. 1 din Legea nr. 272/2004 implica raportarea la valentele lui in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice, dar si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti a�� inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului a�� instanta de apel era obligata sa verifice stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii in prima instanta, dand prevalenta acestui principiu.
Avand in vedere ca raportarea la principiul enuntat atrage incidenta art. 304 pct. 9 cod proc. civila si, intrucat aspectul interesului copilului in adoptarea masurii cerute de unul din parinti nu a fost pe deplin lamurit, fiind necesara administrarea de noi probe, in raport de disp. art. 312 al. 1 cod proc. civila se va admite recursul si se va casa decizia atacata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Tulcea.
Cu ocazia reluarii judecatii, instanta va completa probele in privinta conditiilor oferite minorului de domiciliul si mediul social in care urmeaza a fi adus de tata, a persoanelor cu care este in legatura directa la locuinta reclamantului, solicitand efectuarea unei anchete sociale cuprinzatoare in acest sens si va verifica daca se confirma aspectele legate de comportamentul agresiv al tatalui, prin emiterea unor adrese catre postul de politie din localitate ori prin administrarea oricaror probe apreciate ca fiind utile in acest context.
In egala masura, se va analiza daca este utila efectuarea unei evaluari psihologice prin directia pentru protectia copilului, pentru a se clarifica daca valorificarea in aceasta modalitate a dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorul afecteaza sau nu psihicul copilului, daca exista o influenta a mamei in acest sens si daca, in esenta, copilul este pregatit din toate punctele de vedere sa raspunda cerintelor parintelui sau de a pastra relatii firesti cu acesta si in afara domiciliului mamei.