Exceptiile de necompetenta a instantei si de conexitate a plangerii impotriva solutiei procurorului de scoatere de sub urmarire penala

S-a admis plangerea formulata de invinuitul T. I. C .impotriva dispozitiei de la pct. IV din rechizitoriul nr. 341/P/2009 al procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt si in baza art. 2781 alin. 8 C.p.p. s-a desfiintat in parte aceasta dispozitie in sensul ca a fost schimbat temeiul de drept al acesteia din art. 10 alin.1 lit. b1 C.p.p. rap. la art. 181 C.p.p. si art. 91 C.p. in art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. cu privire la acest invinuit.

S-a inlaturat sanctiunea amenzii administrative in suma de 1.000 de lei aplicata acestui invinuit.

Pentru a se pronunta aceasta sentinta au fost avute in vedere cele de mai jos.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt la nr. 4360/104/2012 invinuitul T. I .C. a formulat plangere impotriva dispozitiei la pct. IV din rechizitoriul nr. 341/P/2009 din data de 10.05.2012 al procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Olt prin care acesta a fost scos de sub urmarire penala in baza art. 10 alin.1 lit. b1 C.p.p. rap. la art. 181 C.p. cu aplicarea amenzii administrative in cuantum de 1.000 lei pentru fapta de instigare neurmata de executare la marturie mincinoasa prevazuta de art. 29 rap. la art. 260 C.p solicitand desfiintarea acesteia.

In motivarea acestei plangeri se arata ca motivarea procurorului in sensul ca acesta a facut demersuri impreuna cu invinuitul C T pentru a determina martorii oculari audiati in cauza sa-si schimbe depozitiile in sensul declararii unor fapte necorespunzatoare adevarului nu corespunde realitatii .Aceasta din urma se sustine ca este aceea ca nu a recurs la aceste demersuri in scopul exonerarii de raspundere penala a inculpatilor C D.M. si C. V. A. ci asa cum rezulta din inregistrari pentru ca martorii sa spuna adevarul dupa cum in mod expres le-a cerut-o invinuitul mai justifica plangerea de fata si prin conduita oscilanta a martorilor ,dintre care unul arata ca un lucrator de politie i-a dictat declaratia dupa care acestia au avut o atitudine oscilanta cu privire la participarea sa in conflict . Mai mult, arata ca partea vatamata urmareste in contradictie cu realitatea sa il implice penal pe invinuit pentru a obtine sume de bani de la acesta in conditiile in care a aflat ca detine de astfel de resurse . Cu privire la situatia de fapt invinuitul mai face referire la atitudinea de asemenea oscilanta nu doar a martorilor ci si a partii vatamate care in declaratia data la urmarirea penala arata ca a fost lovit dupa inculpati si de catre invinuit dupa care la confruntarea consemnata in procesul verbal din data de 27.03.2012 mentioneaza ca ,,personal nu l-am vazut pe invinuitul T. I.C.sa ma loveascaa��``.In continuare invinuitul face referire la buna sa reputatie data de lipsa antecedentelor penale dar si de faptul ca este absolvent al Facultatii de Drept .

In vederea solutionarii plangerii s-a atasat dosarul de urmarire penala iar invinuitul a atasat copia rezolutiei din 27.06.2012 cu nr. 517/II/2/2012 a primului procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Olt.

Pe baza actelor si lucrarilor dosarului de urmrire penala si a inscrisurilor prezentate s-a retinut ca este fondata plangerea invinuitului si ca este nefondata exceptia de necompetenta materiala invocata de procuror.

Pentru aceasta concluzie se retin argumentele de mai jos.

In primul rand , cu privire la exceptia mentionata se constata ca Tribunalul Olt este pe deplin competent din punct de vedere material si teritorial pentru a solutiona aceasta plangere. In acest sens s-a retinut ca in speta isi gasesc aplicare prevederile art. 2781 alin. 1 C.p.p. care stabileste ca revine competenta mentionata judecatorului de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta. De aceea , s-au avut in vedere in privinta judecatii pe fond in prima instanta a cauzei nu doar normele de la art. 25 alin. 1 C.p.p. care instituie competenta materiala generala a judecatoriei inclusiv pentru fapta de instigare neurmata de executare la infractiunea de marturie mincinoasa dar si cele ale art. 27 pct. 1 lit. a C.p.p. care cu titlu de exceptie stabileste ca revine Tribunalului competenta materiala de a judeca infractiunea de omor calificat in forma tentativei prevazuta de art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 si 2 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i si alin. 2 C.p. Normele de competenta mentionate sunt incidente deoarece prin rechizitoriul mentionat mai sus s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor cauzei pentru fapta de tentativa de omor calificat iar in privinta faptei invinuitului opereaza cazul de conexitate prev. de art. 34 lit. d C.p.p. prin legatura intre obiectul faptelor penale. Aceasta face ca pe fondul cauzei in cazul in care se dispunea trimiterea in judecata si pentru fapta invinuitului sa se ajunga la reunirea faptelor penale si a inculpatilor,deci a cauzelor penale, nu numai in cadrul aceluiasi rechizitoriu ci si in cursul judecatii. Intrucat in raport de cele mentionate competenta de a judeca in prima instanta cauza ce ar fi privit pe inculpat revine Tribunalului, rezulta pe baza art. 2781 alin. 1 C.p.p. ca va reveni competenta de a solutiona plangerea de fata aceleiasi instante.

Dar chiar si exceptia de conexitate a dosarului de fata care are ca obiect prezenta plangere cu dosarul penal format pe rolul Tribunalului Olt care are ca obiect judecata in prima instanta a infractiunilor sesizate de procuror prin rechizitoriul nr. 341/P/2009,cu efecte de reunire a acestor dosare, desi nu s-a invocat de participantii la solutionarea plangerii se constata ca nefondata.In acest sens sunt argumente concludente care rezulta din ipoteza normelor de la art. 34 lit. d C.p.p. si art. 35 alin. 1 C.p.p. privind conditiile conexitatii, prima, si competenta in caz de conexitate, cea de doua, dar si din alte norme procedurale aplicate la speta de fata. Astfel , este de retinut ca aceste norme se refera ca premisa, atunci cand prima dispune in mod onerativ-imperativ ca exista conexitate si cea de a doua stabileste in acelasi fel instanta competenta, la existenta a doua sau mai multe infractiuni dar si la judecata faptelor sesizate de cei competenti(de regula procurorul) ca infractiuni . Ori, in cazul nostru aceasta conditie nu este indeplinita deoarece in mod evident in cazul dosarului format pentru solutionarea plangeri de fata nu suntem in situatia unei infractiuni care sa fie judecata in fond in prima instanta ci a unei proceduri a plangerii exercitata impotriva unei dispozitii a procurorului de scoatere de sub urmarire penala deci de netrimitere in judecata tocmai pe baza constatarii ca fapta nu constituie infractiune, in conditiile art. 181 C.p. Este evident ca exceptia de conexitate, si implicit reunirea acestor dosare penale, s-ar impune la modul imperativ in cazul in care fie procurorul prin rechizitoriu, fie prin exceptie instanta in conditiile prevazute de art. 2781 alin. 8 lit. c C.p.p., dispuneau punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a invinuitului care dobandea, astfel, calitatea de inculpat. Mai mult, se retin in acelasi sens si argumente ce se refera la termenul de procedura de 30 de zile prevazut de art. 2781 alin. 12 C.p.p. de solutionare a plangerii de fata dar si la caracterul definitiv al sentintei pronutata in cazul plangerii de fata conform art. 2781 alin. 8 si 10 C.p.p., dispozitii care nu se regasesc in cazul procedurilor privind judecata in prima instanta a cauzei penale privind infractiunea de tentativa de omor calificat.

In al doilea rand , s-a constatat ca nu se pune problema inadmisibilitatii plangerii de fata adresata instantei deoarece invinuitul a parcurs procedura prevazuta de art. 278 C.p.p. prin plangerea adresata primului procuror al Parchetului de pe langa Trib. Olt impotriva dispozitiei mentionate iar solutia data de acesta a fost de respingere a acestei plangeri ca nefondata.

In al treilea rand , s-a constatat ca dispozitia mentionata impotriva careia s-a formulat plangerea de fata este netemeinica. In acest sens se retine ca prin rechizitoriul mentionat s-a retinut in contradictie cu situatia de fapt dovedita pe baza de probe ca invinuitul ar fi facut demersuri pentru a determina pe martorii oculari ai cauzei sa-si schimbe depozitiile in sensul declararii unor fapte necorespunzatoare adevarului. Argumentul este acela ca probele mentionate desi atesta demersuri verbale ale invinuitului prin convorbirile avute cu martorii oculari ai cauzei mai arata si ca acestea au avut ca scop asigurarea concordantei dintre adevarul obiectiv si cel judiciar si nu denaturarea acestuia din urma spre a nu mai corespunde realitatii. In acest sens cu valoare de probe concludente mentionam pe cele din convorbirea telefonica avuta de invinuit cu martorul D. I. consemnate in procesul verbal din 16.03.2012 privind inregistrarile efectuate in datele de 10.04.2012 si 13.04.2012 caruia i-a spus ca fata de pretentia procurorului de a se duce sa vorbeasca cu persoana vatamata si de a se impaca a raspuns ,,Da , cum sa ma duc, daca tu nu ai nici o treaba!`` dar si ca la pretentia procurorului de a lua unul din cei prezenti fapta asupra sa in sensul de a accepta sa raspunda penal a raspuns ,,Ba nene,sa ia fapta cine a facut-o`` si pe cele din convorbirea telefonica din data de 27.06.2012 consemnata in procesul verbal din 16.03.2012 in care arata ca ,, Da eua��.,nevinovat, iti dai seama``. Pe de alta parte, se constata ca demersurile invinuitului apar ca legitime atata timp cat sunt justificate de scopul mentionat anterior in conditiile atitudinii oscilante nu doar a partii vatamate care in declaratia data la urmarirea penala il incrimineaza pe invinuit ca autor al unei lovituri cu pumnul, pentru ca ulterior la confruntarea consemnata in procesul verbal din 20.03.2012 sa arate dimpotriva ca ,, a��eu personal nu l-am vazut pe Tomescu Ionut Claudiu sa ma loveasca `` ci si a martorilor.Mai mult , se retine ca aceste constatari s-au concretizat in solutia data prin rechizitoriu in care in privinta invinuitului s-a dat solutia de scoatere de sub urmarire penale pentru fapta de tentativa de omor calificat prev. de art. 20 alin. 1 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 si 2 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i si alin. 2 C.p. si ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea grava a linistii si ordinii publice prevazuta de art. 321 alin. 2 C.p.

Fata de cele mentionate mai sus s-a constatat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de participatie sub forma instigarii neurmata de executare prev. de art. 29 C.p. la infractiunea de marturie mincinoasa prevazuta de art. 260 C.p. Sub acest aspect se retine ca desi in privinta laturii obiective trebuie constatate demersurile de mai sus ale invinuitului aceste acte materiale nu se constituie intr-o actiune caracterizata prin scopul de determina afirmatii mincinoase deoarece nu au urmarit denaturarea adevarului ci, dimpotriva, au avut ca scop sa fie relevata realitatea in actul de justitie care evident are la baza probe inclusiv cele cuprinse in declaratiile de parte vatamata si ale martorilor.De asemenea ,sub aspectul laturii subiective se constata ca nu sunt intrunite elementele constitutive sub aspectul intentiei directe ori indirecte de a altera actul de justitie,in raport de conduita de mai sus a invinuitului.

In consecinta, s-a respins exceptia de necompetenta materiala invocata de procuror ca nefondata .De asemenea , in baza art. 2781 alin. 8 C.p.p. rap. la mentiunile din decizia data pentru solutionarea recursului in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.C.J. nr. 44/2008 publicata in M.Of. nr. 423 din 22 iunie 2009 al Sectiilor unite ale I.C.C.J. cu privire la admisibilitatea plangerii formulata, pe temeiul art. 2781 C.p.p., de persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata daca aceasta solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispusa prin rechizitoriu care arata ca instanta poate dispune aceasta schimbare in conditiile art. 2781 alin. 8 lit. b C.p.p. s-a admis plangerea invinuitului s-a desfintat in parte dispozitia din rechizitoriu in sensul schimbarii temeiului de drept al solutiei in art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. .De asemenea , ca urmare a acestei dispozitii instanta a inlaturat sanctiunea amenzii administrative aplicata invinuitului.