Inadmisibilitatea recursului impotriva hotararii pronuntate in cazul plangerii impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale

Prin decizia penala nr. 357 din 05 aprilie 2011, Curtea de Apel Iasi, sectia penala si pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibil recursul formulat de petenta R.M. impotriva sentintei penale nr. 68 din data de 28 februarie 2011, pronuntata de Judecatoria Pascani, hotarare pe care a mentinut-o.
A obligat recurenta sa plateasca statului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea de apel a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 68 din 28 februarie 2011, Judecatoria Pascani a respins ca neintemeiata plangerea petentei R.M. impotriva rezolutiei procurorului din 20 mai 2010 data in dosarul penal nr. 1389/P/2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani, mentinuta prin rezolutia prim-procurorului adjunct din 23 noiembrie 2010, solutii pe care le-a mentinut.
Petenta R.M. a fost obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat .
Instanta de fond a retinut ca prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 5328/866/2010 la data de 14 decembrie 2010, petenta R.M. a contestat rezolutia din data de 20 mai 2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani, mentinuta prin rezolutia din data de 23 noiembrie 2010 a prim procurorului adjunct de la Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani, motivand ca este persecutata de catre procuror, faptele au fost falsificate, anchetatorii au furat dovezile oferite lor, inclusiv declaratia petentei din dosar, cei de la electricitate nu aveau motiv legal sa vina la usa ei.
S-a retinut ca prin rezolutia din data de 20 mai 2010, Parchetul de pe langa Judecatoria Pascani a dispus, in baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neinceperea urmaririi penale fata de numitii C.L. si I.I., sub aspectul savarsirii infractiunii de ``furt calificat`` prev. si ped. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen., intrucat fapta nu exista si neinceperea urmaririi penale fata de R.A.P. sub aspectul savarsirii infractiunii de ``lovire sau alte violente`` prev. si ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., intrucat fapta nu exista.
In motivarea rezolutiei s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:
La data de 06 aprilie 2010, numita R.M. s-a adresat cu o plangere la organele de cercetare penala, prin care a adus la cunostinta ca in ziua de 04 martie 2010, persoane necunoscute au agresat-o fizic si i-au sustras din locuinta mai multe bunuri, iar una dintre acestea i-ar fi relatat ca a venit sa-i ia contorul din locuinta si, totodata, aratand ca a fost agresata de un vecin.
Din actele premergatoare efectuate in cauza a rezultat ca in data de 04 martie 2010, numitii C.L. si I.I., salariati in cadrul SC A.U. SRL Bucuresti, sectia Pascani, s-au deplasat la blocul situat in mun. Pascani, cu scopul de a schimba contoarele de energie electrica de la consumatorii casnici. In momentul in care i-au solicitat numitei R.M. acceptul de a intra in locuinta pentru a-i schimba contorul, aceasta a refuzat, incepand sa tipe si sa injure din interior.
Cu ocazia cercetarii la fata locului, realizata de catre organele de cercetare penala in data de 04 martie 2010, s-a constatat ca usa de acces in locuinta petentei nu prezinta urme de fortare si distrugere si nici cele doua yale, iar in interior nu s-au constatat urme de ravasire a bunurilor.
A fost identificat si locatarul de la apartamentul vecin in persoana numitului R.A., care a declarat ca in ziua respectiva nu a agresat-o pe R.M. intrucat se afla la serviciu .
Numita R.M. a refuzat sa lamureasca organele de cercetare penala cu privire la cele sustinute in plangere . Aceasta a declarat doar ca tot ce a avut de reclamat a prezentat in respectiva plangere .
S-a concluzionat ca din actele premergatoare nu au rezultat indicii ca s-ar fi comis vreo fapta prevazuta de legea penala, plangerea numitei R.M. nefiind sustinuta de alte elemente de fapt in prezenta cauza.
In termen legal, petenta R.M. a formulat plangere, insa la instanta de judecata, respectiv Judecatoria Pascani, care, prin sentinta penala nr. 222 din 13 iulie 2010 data in Dosarul nr. 2481/866/2010, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 674 din 06 septembrie 2010 a Tribunalului Iasi, in baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a inaintat plangerea impotriva rezolutiei din data de 20 mai 2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani.
Prin rezolutia din data de 23 septembrie 2010, prim procurorul adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Pascani a dispus, in conformitate cu art. 275-278 C. proc. pen., respingerea plangerii lui R.M., ca fiind neintemeiata. S-a retinut ca petenta si-a motivat plangerea intr-un stil confuz si prin exercitarea abuziva a acestui drept procesual, rezultand in esenta ca cercetarea penala a fost incompleta, iar persoana sa a fost afectata, suferind importante vatamari de natura materiala si morala. Examinandu-se actele premergatoare administrate in cauza, s-a retinut ca in cauza nu poate fi antrenata raspunderea penala, acuzarea nefiind sustinuta cu probe, iar petenta nici prin plangerea impotriva solutiei nu propune mijloace de proba concludente si utile cauzei.
Impotriva acestei solutii a formulat plangere petitionara R.M.
Prin sentinta penala nr. 68 din data de 28 februarie 2011, Judecatoria Pascani a respins plangerea ca neintemeiata, petitionara fiind obligata la plata cheltuielilor judiciare catre stat .
S-a retinut ca, imediat dupa comiterea asa-ziselor fapte penale reclamate de catre petenta R.M., s-au administrat probe, respectiv s-a efectuat o cercetare la fata locului, nefiind constatate urme ale comiterii vreunei infractiuni . In acelasi timp, au fost identificate persoanele reclamate de catre persoana vatamata R.M., constatandu-se ca numitii C.L. si I.I. sunt salariati in cadrul SC A.U. SRL Bucuresti, sectia Pascani, si s-au deplasat la domiciliul petentei in interes de serviciu . De asemenea, a fost audiat si numitul R.A., vecinul petentei, precum si sotia acestuia, constatandu-se ca acesta nu se afla la domiciliu la ora la care reclamanta pretinde ca ar fi fost agresata.
S-a mai retinut ca plangerea formulata de catre numita R.M. este redactata intr-un stil confuz, aduce acuzatii grave mai multor persoane impotriva carora nu a formulat plangeri, contine cuvinte injurioase la adresa procurorilor si a altor persoane . Indica faptul ca ar fi fost sustrase mai multe probe de la dosar, dar aceste probe nu reies ca ar fi fost ridicate de catre organele de cercetare penala cu ocazia cercetarii la fata locului si nici nu ar fi fost predate de catre reclamanta acestora.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs petenta R.M., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
Prin decizia penala nr. 357 din data de 05 aprilie 2011, Curtea de Apel Iasi a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta R.M.
S-a retinut ca, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., hotararea judecatorului pronuntata potrivit alin. (8) este definitiva, modificarea fiind introdusa prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, care a intrat in vigoare la 25 noiembrie 2010.
Impotriva acestei hotarari, a declarat recurs petitionara R.M.
Recursul este inadmisibil.
Examinand hotararea recurata, astfel cum impun dispozitiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Inalta Curte, in temeiul art. 38515 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constata ca recursul formulat de recurenta-petitionara este inadmisibil, avand in vedere ca decizia pronuntata de Curtea de Apel Iasi e definitiva.
Inalta Curte retine ca inadmisibilitatea reprezinta o sanctiune procedurala care intervine atunci cand partile implicate in proces efectueaza un act pe care legea nu il prevede sau il exclude, precum si in situatia cand se incearca exercitarea unui drept epuizat pe o alta cale procesuala, ori chiar printr-un act neprocesual.
Dispozitiile art. 3851 C. proc. pen., enumera hotararile care pot fi atacate o singura data cu recurs, respectiv:
a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege;
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
c) sentintele pronuntate de Curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie;
d1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de Tribunale, Tribunale militare teritoriale, Curti de apel si Curtea Militara de Apel;
f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitare``.
De asemenea, potrivit art. 417C. proc. pen., ``hotararea instantei de recurs ramane definitiva la data pronuntarii acesteia cand:
a) recursul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de recurs, fara rejudecare;
b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs, dupa admiterea recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul respingerii recursului.``
Avand in vedere dispozitiile mai sus aratate, care arata in mod limitativ care sunt hotararile ce pot fi atacate cu recurs, vazand ca hotararea atacata nu face parte dintre aceste hotarari, Inalta Curte urmeaza sa respinga ca inadmisibil recursul declarat de petitionara R.M. impotriva sentintei penale nr. 357 din 05 aprilie 2011 a Curtii de Apel Iasi, sectia penala si pentru cauze cu minori, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., obligandu-o pe recurenta la plata cheltuielilor judiciare catre stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petitionara R.M. impotriva sentintei penale nr. 357 din 05 aprilie 2011 a Curtii de Apel Iasi, sectia penala si pentru cauze cu minori.
Obliga recurenta-petitionara la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 10 septembrie 2012.