Plangere in fata judecatorului impotriva rezolutiilor procurorului de neincepere a urmaririi penale

In consecinta, plangerea impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, intemeiata pe dispozitiile art. 2781 C. proc. pen., formulata de persoana care are calitatea de denuntator si care nu a invocat si nici nu a dovedit ca prin solutia de neincepere a urmaririi penale au fost vatamate interesele sale legitime, este inadmisibila.

Prin cererea inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, la data de 19 ianuarie 2011, petentul S.D., in calitate de parinte al inculpatului S.V., a formulat plangere impotriva magistratilor M.C. si S.P., solicitand inceperea urmaririi penale fata de cei doi procurori pentru infractiunile prevazute in art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 si art. 291 C. pen., intrucat pana la data formularii prezentei actiuni nu a primit niciun raspuns la plangerea formulata impotriva rezolutiei nr. 856/P/2010.

In fapt, se arata ca s-a adresat Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu plangere impotriva magistratilor M.C. - procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 si art. 291 C. pen. si S.P. - procuror la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara pentru savarsirea infractiunilor prevazute in art. 246 si art. 291 C. pen.

In urma actelor premergatoare efectuate, prin rezolutia nr. 856/P/2010 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de cei doi magistrati.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand plangerea petentului, constata urmatoarele:

La data de 5 august 2010 a fost inregistrat la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie denuntul formulat de petentul S.D., prin care sesiza savarsirea infractiunilor prevazute in art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 si art. 291 C. pen., de catre magistratii M.C. si S.P., procurori in cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Timisoara, cu ocazia instrumentarii dosarului nr. 21/D/P/2010, in care este cercetat fiul sau, S.V.

Prin rezolutia nr. 856/P/2010 din 10 noiembrie 2010, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a dispus neinceperea urmaririi penale fata de magistratii M.C. si S.P. pentru infractiunile prevazute in art. 246, art. 247, art. 266, art. 289 si art. 291 C. pen., intrucat faptele nu exista.

Impotriva acestei rezolutii petentul a formulat plangere la procurorul sef al Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, prin rezolutia din 7 ianuarie 2011, data in dosarul nr. 10699/4685/II-2/2010, a respins plangerea ca neintemeiata si a dispus comunicarea solutiei, apreciind ca fiind legala si temeinica solutia de neincepere a urmaririi penale.

Nemultumit de modul in care a fost solutionata plangerea, petentul a formulat, in baza art. 2781 C. proc. pen., plangere adresata instantei de judecata, respectiv Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La termenul de judecata din 16 iunie 2011, instanta, din oficiu, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale a petentului.

In raport cu aceasta exceptie, instanta constata ca plangerea petentului este inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:

In conformitate cu dispozitiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., dupa respingerea plangerii facute conform art. 275-278 C. proc. pen., persoana vatamata, precum si orice persoana ale carei interese legitime sunt vatamate pot face plangere (...) la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Din examinarea acestor prevederi legale rezulta ca titularul plangerii este persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 275 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la ``dreptul de a face plangere``, potrivit carora ``orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.``

Rezulta, neindoielnic, ca o conditie necesara care justifica calitatea procesuala de petent intr-o astfel de cauza este aceea ca exclusiv autorului plangerii sa-i fi fost adusa o vatamare intereselor sale legitime.

In cauza, aceasta calitate procesuala o poate avea doar fiul petentului, numitul S.V., persoana majora careia i s-a adus o presupusa vatamare intereselor legitime prin actele efectuate de cei doi magistrati intimati, care l-au vizat in mod direct.

Petentul S.D. are calitatea de denuntator, conform art. 223 alin. (1) C. proc. pen., nu este parte vatamata, in sensul art. 24 din acelasi cod, nu a invocat si nici nu a dovedit ca prin solutia procurorului de neincepere a urmaririi penale fata de persoanele mentionate in denunt i-ar fi fost vatamate interesele legitime private, personale.

Imprejurarea ca dupa efectuarea actelor premergatoare procurorul a ajuns la concluzia inexistentei faptelor denuntate nu constituie, pentru denuntator, o vatamare a intereselor sale legitime, in sensul textului evocat, care sa-i confere accesul la procedura atacarii in justitie a rezolutiei de neincepere a urmaririi penale, cu atat mai mult cu cat cele reclamate nu-l vizau pe petent, ci pe fiul acestuia, care este major si care niciun moment nu si-a exprimat dorinta de a formula plangere penala impotriva celor doi intimati.

Constatand ca petentul nu a justificat un interes legitim in a formula plangere in temeiul dispozitiilor art. 2781 C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca inadmisibila, plangerea formulata de petentul S.D. impotriva rezolutiei nr. 856/P/2010 din 10 noiembrie 2010 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica.