Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (3), ale art. 159 alin. (13) si ale art. 348 din Codul de procedura penala

Decizia nr. 402 din 7 octombrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (3), ale art. 159 alin. (13) si ale art. 348 din Codul de procedura penala publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1166 din 9 decembrie 2004

[...]
Prin Incheierea din 8 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 5.005/2003, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. (3), ale art. 159 alin. (13) si ale art. 348 din Codul de procedura penala.

Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. (3) din Codul de procedura penala a fost ridicata de inculpatul Ioan Monu, iar exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 159 alin. (13) si ale art. 348 din Codul de procedura penala a fost ridicata de inculpatul Ioan Simoiu in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva unei decizii penale pronuntate de Tribunalul Hunedoara.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. (3) din Codul de procedura penala, autorul acesteia sustine ca se face o diferentiere de tratament nejustificata intre acuzatul aflat in faza de urmarire penala si acuzatul aflat in faza de judecata, sub aspectul garantiilor privind dreptul la aparare pe tot parcursul procesului penal. Dreptul la asistenta judiciara gratuita, atunci cand interesele justitiei o cer, nu constituie o alternativa la dreptul de a se apara singur, ci un drept independent cu privire la care se aplica norme obiective. Daca o cauza ridica probleme juridice care necesita un anumit nivel de cunostinte profesionale, statul nu trebuie sa il lase pe cel acuzat sa raspunda singur acestora.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin. (13) din Codul de procedura penala a sustinut ca acestea incalca prevederile art. 24 din Constitutie, precum si pe cele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privitoare la dreptul oricarei persoane arestate sau detinute de a fi judecata intr-un termen rezonabil. De asemenea, exceptia ar trebui admisa, intrucat, in opinia sa, judecatorul care a dispus initial masura arestarii preventive n-ar mai trebui sa hotarasca ulterior asupra prelungirilor acesteia sau sa judece cauza pe fond . O atare posibilitate este de natura sa ii incalce dreptul la un proces echitabil, prin restrangerea exercitiului anumitor drepturi sau libertati care excedeaza situatiilor expres prevazute de Constitutie, si totodata presupune existenta unei premise de impartialitate a judecatorului in cauza.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia penala nu si-a exprimat opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului. De asemenea, potrivit art. 18 ind. 1 din Legea 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. (3) din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece nu incalca dispozitiile art. 24 din Constitutie . Astfel, atat Legea fundamentala, cat si Codul de procedura penala consacra regula potrivit careia partile au dreptul la asistenta juridica, drept de care persoana indreptatita se poate prevala sau nu. Prin urmare, este un drept al persoanei, iar nu o obligatie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridica . Exista insa si situatii in care legea impune asistenta juridica obligatorie a invinuitului sau inculpatului, considerandu-se ca apararea este o institutie de interes social, care functioneaza atat in interesul invinuitului sau inculpatului, cat si in interesul bunei desfasurari a procesului penal. Or, tocmai aceste situatii sunt prevazute la art. 171 alin. (2) atat pentru faza de urmarire penala, cat si pentru faza de judecata, iar in art. 171 alin. (3), numai pentru faza de judecata . Regula este ca asistenta juridica este facultativa, iar cazurile in care este obligatorie sunt prevazute explicit de lege. In aceste conditii sustinerea ca limitarea asistentei juridice obligatorii in faza de judecata, in anumite situatii determinate, incalca dreptul la aparare este neintemeiata, cata vreme regula consacrata constitutional este aceea a asistentei juridice facultative. Exceptiile de la aceasta regula sunt lasate la aprecierea legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, care prevede ca procedura de judecata este stabilita de lege.
Si exceptia de neconstitutionalitate a art. 159 alin. (13) din Codul de procedura penala este neintemeiata, intrucat instituirea unor limite diferite ale duratei masurii arestarii preventive, in raport cu fazele procesului penal, nu reprezinta o incalcare a principiului prezumtiei de nevinovatie, ci, dimpotriva, acestea sunt stabilite pentru indeplinirea scopului masurilor preventive, prevazut de art. 136 alin. (1) din Codul de procedura penala, si anume asigurarea bunei desfasurari a procesului penal.
De asemenea, Guvernul mai arata ca, potrivit art. 53 din Constitutie, exercitiul unor drepturi sau libertati poate fi restrans prin lege numai daca se impune pentru desfasurarea instructiei penale.
Exceptia de neconstitutionalitate a art. 348 din Codul de procedura penala este inadmisibila, intrucat problema impunerii platii taxelor vamale de catre inculpat, desi partea vatamata - Vama Deva - nu s-a constituit parte civila, este o problema de interpretare si de aplicare a legii, atributie care excedeaza competentei Curtii Constitutionale si care urmeaza a fi indeplinita numai de catre instanta de judecata .
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 171 alin. (3) din Codul de procedura penala este neintemeiata, deoarece alin. (1) al aceluiasi articol prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator in tot cursul procesului penal, iar organele judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept, drept de care insa el se poate folosi sau nu, asistenta de catre aparator avand caracter facultativ. Asistenta juridica obligatorie reprezinta o exceptie de la acest caracter facultativ si a fost instituita de legiuitor pentru cazurile speciale prevazute de alin. (2) si (3) ale art. 171 din Codul de procedura penala. Dreptul la asistenta juridica nu presupune in mod automat dreptul la asistenta juridica obligatorie, iar restrangerea acesteia din urma numai la faza judecatii nu poate fi considerata ca o restrangere a dreptului la aparare, atata timp cat acest drept poate fi folosit in toata plenitudinea sa in faza judecatii.

In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 159 alin. (13) din Codul de procedura penala, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta este inadmisibila, intrucat prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 109/2003 textul criticat, in forma invocata de autor, a fost modificat fara a se pastra solutia legislativa din redactarea anterioara.
Instituirea prin art. 348 din Codul de procedura penala a obligatiei instantei de judecata de a se pronunta asupra repararii pagubei in cazurile prevazute de art. 17 din acelasi cod nu contravine dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), precum si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 171 alin. (3), art. 159 alin. (13) si ale art. 348 din Codul de procedura penala, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, care au urmatorul continut:
- Art. 171 alin. (3): �In cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare.�;

- Art. 159 alin. (13): �Judecatorul poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile . Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata totala a arestarii preventive in cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile .�;

- Art. 348: �Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta asupra repararii pagubei materiale si a daunelor morale in cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.�

Inculpatul Ioan Simoiu a ridicat exceptia de neconstitutionalitate in fata instantei de judecata la data de 6 martie 2004, data la care textele de lege mentionate aveau continutul mai sus aratat, stabilit prin Legea 281/2003 si prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 109/2003.
Cu toate acestea, criticand dispozitiile art. 159 alin. (13) din Codul de procedura penala, autorul exceptiei s-a referit la textul in forma anterioara modificarii operate prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 109/2003, care avea urmatorul continut:
�Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de zile . Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator. Durata maxima a arestarii preventive in cursul urmaririi penale este de un an. In mod exceptional, cand pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau inchisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestarii preventive este de 2 ani.�

De asemenea, autorul exceptiei a citat art. 348 din Codul de procedura penala in forma anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 281/2003 - lege care a modificat textul contestat - care avea urmatorul continut:
�Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta asupra repararii pagubei in cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala ori partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii.�

Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prevederile art. 171 alin. (3) din Codul de procedura penala incalca dispozitiile constitutionale ale art. 24, precum si pe cele ale art. 6 pct. 1 teza intai si pct. 3 lit. b) si c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar prevederile art. 159 alin. (13) si ale art. 348 din acelasi cod incalca dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2) teza intai, art. 23 alin. (5), (8) si (11), art. 21 alin. (3), art. 53 alin. (1) si ale art. 124 alin. (2), precum si ale art. 6 pct. 2 si ale art. 5 pct. 3 teza intai din aceeasi conventie europeana.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in ceea ce priveste art. 171 alin. (3) din Codul de procedura penala, exceptia este inadmisibila deoarece, in esenta, autorul exceptiei cere completarea textului criticat, in sensul ca acesta sa prevada obligativitatea asistentei juridice si in cazul inculpatului aflat in curs de urmarire penala, ceea ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale. In acest sens, Curtea are in vedere dispozitiile art. 2 alin. (3) din Legea 47/1992, republicata, conform carora �Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului�.

Exceptia este inadmisibila si in ceea ce priveste critica avand ca obiect art. 159 alin. (13) din Codul de procedura penala, deoarece autorul are in vedere un text de lege care, asa cum s-a aratat mai sus, la data ridicarii exceptiei era modificat, in sensul ca arestarea preventiva nu poate depasi in cursul urmaririi penale 180 de zile, astfel cum impune Constitutia Romaniei prin art. 23 alin. (5). Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor dintr-o lege sau ordonanta in vigoare la data judecarii cauzei.

Tot astfel este inadmisibila exceptia avand ca obiect art. 348, cu trimitere la art. 17 din Codul de procedura penala, deoarece, de asemenea, autorul s-a referit la un text de lege care nu mai este in vigoare in forma avuta in vedere de acesta.
Art. 17 din Codul de procedura penala, la care facea trimitere art. 348 din acelasi cod, prevedea anterior modificarii aduse prin Legea 281/2003 exercitarea din oficiu a actiunii civile in cazul in care partea vatamata era o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.
Or, prin legea amintita, textul a fost modificat in sensul ca actiunea civila se exercita din oficiu numai in cazul in care partea vatamata este o persoana lipsita de capacitate juridica sau cu capacitate juridica restransa, dispozitie care nu contravine Constitutiei si actelor normative internationale invocate in sustinerea exceptiei.