Constituire de parte civila pentru despagubiri materiale in faza de urmarire penala. Persoana vatamata in urma unui accident rutier

Dispozitii art. 244 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ. reglementeaza un caz de suspendare facultativa a judecarii unei cauze, caz ce intervine cand sunt indeplinite cumulativ cerintele ca urmarirea penala sa fi inceput fata de una dintre partile litigiului pentru o fapta care ar avea consecinte determinante asupra solutionarii actiunii civile pendinte. Instanta sesizata cu solutionarea unei astfel de cereri, chiar daca va constata indeplinirea cerintelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilitatii, necesitatii si oportunitatii dispunerii acestei masuri, in contextul derularii raporturilor juridice dintre parti.

Or, plangerea formulata in faza de urmarire penala de catre persoana vatamata, prin care se constituie si parte civila, nu constituie un caz clasic de suspendare a judecarii cauzei civile, cata vreme obiectul cererii de chemare in judecata cu care a fost investita instanta civila il reprezinta exclusiv obligarea asiguratorului la plata despagubirilor civile pentru prejudiciul moral suportat de victima accidentului, iar nu si pentru prejudiciul material determinat de pretinsa savarsire a unei fapte penale, pentru care s-a inceput urmarirea penala impotriva persoanei considerata a fi responsabila pentru producerea evenimentului rutier.

In acest caz, nu este incident principiul reglementat de art. 19 alin. (2) din vechiul Cod de procedura penala (``penalul tine in loc civilul``) si nici acela conform caruia ``electa una via non datur recursus ad alteram`` (``dupa ce o cale a fost aleasa, nu este admis sa se recurga la alta``), intrucat hotararea prin care se va solutiona actiunea civila avand ca obiect exclusiv daunele morale, nu va avea autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, conform art. 22 alin.(2) din vechiul Cod de procedura penala, cata vreme constituirea de parte civila in fata organului de cercetare penala nu s-a raportat si la prejudiciul moral pretins prin actiunea formulata in temeiul art. 998 -999 C.civ.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 19.09.2012, reclamantul A. a chemat in judecata pe parata X. S.A., in calitate de reprezentant de despagubiri in Romania a Y., solicitand obligarea paratei la plata sumei de 2.000.000 euro, echivalentul a 9.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

Prin sentinta civila nr. 2903 din 4.06.2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila, instanta a dispus admiterea in parte a actiunii, astfel cum a fost precizata si obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 90.000 euro, in echivalent in lei, in functie de cursul oficial leu-euro, stabilit de BNR la data platii efective, cu titlu de daune morale.

La data de 03.03.2015, au fost inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila, cererile de apel formulate de apelantul reclamant A. impotriva sentintei civile nr. 2903/2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, si de catre apelanta parata, in contradictoriu cu intimatul intervenient C. impotriva incheierilor de sedinta din data de 12.02.2014 si 26.02.2014 si a sentintei civile nr. 2903/2014, pronuntate de Tribunalul Bucuresti.

Prin decizia civila nr. 905/A din 29.05.2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila a admis apelurile formulate de reclamant impotriva sentintei civile nr. 2903/2014, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, si de catre parata impotriva incheierilor de sedinta din data de 12.02.2014 si 26.02.2014 si a sentintei civile nr. 2903/2014, pronuntate de Tribunalul Bucuresti; a anulat sentinta apelata si a retinut cauza spre rejudecare.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut ca procedura desfasurata in fata primei instante este lovita de nulitate, intrucat nu a fost citata in cauza persoana pretins raspunzatoare de producerea accidentului, in calitate de intervenient fortat, respectiv conducatorul auto-asigurat.

La termenul de judecata din data de 20.11.2015, instanta a pus in discutie, din oficiu, suspendarea cauzei civile pana la solutionarea definitiva a dosarului penal nr. xxxx9/P/2011.

Prin incheierea din 20 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, in baza art. 244 alin.(1) pct. 2 C.proc.civ., a suspendat judecata cererilor de apel formulate in cauza, astfel cum au fost mentionate anterior.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Din adresa emisa de I.G.P. - Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada Rutiera, a rezultat ca s-a inceput urmarirea penala fata de numitul C., sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 196 alin. 2 si 3 C.pen. si art. 338 alin.1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 5 C.pen. De asemenea, a fost inregistrata la data de 20.12.2011, la sediul Brigazii Rutiere, plangerea prealabila a numitului A., in care s-a aratat ca se constituie si parte civila, fara a indica natura si intinderea pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care se intemeiaza.

Curtea a apreciat ca solutia ce se va pronunta in dosarul penal nr. xxxx9/P/2011 ar putea avea inraurire cu privire la dezlegarea pricinii, raportat la prevederile art. 244 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., ``pentru ca este vorba de infractiuni referitoare la existenta faptei deduse judecatii in cauza de fata, inclusiv dinamica accidentului si vinovatia partilor``.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamantul, solicitand admiterea recursului si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a sustinut urmatoarele:

Potrivit art. 244 alin.(1) pct. 2 C.proc.civ., unul dintre cazurile de suspendare facultativa a judecarii procesului civil consta in dispunerea de catre organele judiciare penale a inceperii urmaririi penale, desigur, cu conditia suplimentara ca solutia din respectivul proces penal, prin natura sa, sa aiba o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a se da in procesul civil.

Astfel cum s-a retinut si in doctrina, cazul de suspendare legala si facultativa a judecatii prevazut de art. 244 alin.(1) pct. 2 C.proc.civ. este lasat la aprecierea instantei de judecata .

In speta, reclamantul a investit la data de 19.09.2012 Tribunalul Bucuresti cu o actiune civila, intemeiata pe dispozitiile art. 998-999 C.civ., a carei judecata are loc potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila, prin care a solicitat obligarea paratei S.C. X. S.A. la repararea prejudiciului moral suferit in urma accidentului rutier din data de 19.08.2011, in care a fost implicat, in urma caruia a suferit leziuni traumatice ce i-au pus viata in pericol, necesitand pentru vindecare 120 de zile, sechelele posttraumatice determinand o incapacitate adaptativa de 50%, reclamantul fiind incadrat in gradul III de invaliditate, conform Raportului de noua expertiza medico-legala.

Totodata, pe rolul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada de Politie Rutiera, s-a constituit dosarul nr. xxxx9/P/2011 privind savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa.

Actiunea a fost admisa in prima instanta, avandu-se in vedere concluziile raportului de expertiza tehnica auto prin care s-a stabilit dinamica producerii accidentului si vinovatia partilor.

Astfel, motivarea instantei de apel privind inraurirea hotaratoare pe care solutia din dosarul penal ar prezenta-o in cauza de fata referitor la existenta faptei deduse judecatii, dinamica producerii accidentului si vinovatia partilor este contrazisa de probele existente deja la dosarul cauzei si de concluziile raportului de expertiza judiciara.

Faptul ca organele de cercetare penala din cadrul Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada de Politie Rutiera efectueaza cercetari in dosar nr. xxxx9/P/2011 fata de intervenientul fortat C., sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala din culpa, nu impiedica exercitarea actiunii civile in fata instantei civile.

In prezenta cauza, au fost administrate probe concludente si utile, apte sa conduca la concluzia ca cercetarea penala efectuata in dosarul penal nu are o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata in dosar.

Dispozitiile Codului de procedura penala privind judecarea actiunii civile, alaturat sau nu celei penale, cat si a parasirii instantei civile, sesizata anterior punerii in miscare a actiunii penale, sunt aplicabile numai in cazul in care fapta cauzatoare de prejudiciu este si infractiune . Persoana vatamata are dreptul de a alege modalitatea prin care exercita actiunea civila, in cadrul procesului penal, ori in instanta civila.

Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia (art. 28 C.proc.pen.), care sunt si componente ale raspunderii civile delictuale (art. 998, art. 999 C.civ.), pe care isi intemeiaza pretentiile reclamantul.

Suspendarea actiunii civile pana la rezolvarea actiunii penale nu este absoluta, ci poate fi dispusa numai in situatie de exceptie, a prevederilor comune de drept procesual civil si penal, interpretate si in aplicarea art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului privind termenul rezonabil.

Referitor la acest ultim aspect, recurentul a invederat instantei ca izvorul raspunderii civile delictuale il reprezinta evenimentul rutier a carui victima a fost, petrecut la data de 19.08.2011, in urma cu mai mult de 4 ani, aspect ce impune solutionarea cu celeritate a cauzei, intr-un termen rezonabil si acoperirea prejudiciului suferit.

Recursul este fondat pentru considerentele ce vor succede:

Sub un prim aspect trebuie subliniat ca analiza instantei de recurs se va circumscrie examinarii legalitatii incheierii de suspendare a judecarii cauzei, pronuntate la data de 20 noiembrie 2015, din perspectiva dispozitiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ.

Astfel, in limitele recursului exercitat si avand in vedere stadiul procesual actual al cauzei, instanta de recurs nu va putea cenzura daca dispozitiile art. 297 C.proc.civ. au fost sau nu corect aplicate in speta. Aceste sublinieri s-au impus insa din perspectiva necorelarilor existente in solutiile pronuntate de instanta de apel care, anuland sentinta, a retinut cauza spre rejudecare, desi norma legala reglementeaza, in aceasta ipoteza, evocarea fondului, ulterior, suspendand judecata cererilor de apel, care au fost deja solutionate, iar nu a cererii de chemare in judecata .

In drept, conform dispozitiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., instanta poate suspenda judecata cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza a se da.

Dispozitii legale enuntate reglementeaza un caz de suspendare facultativa a judecarii unei cauze, caz ce intervine cand sunt indeplinite cumulativ cerintele ca: urmarirea penala sa fi inceput fata de una dintre partile litigiului, pentru o fapta care ar avea consecinte determinante asupra solutionarii actiunii civile pendinte.

Suspendarea legala prevazuta de art. 244 C.proc.civ. reprezinta un incident ivit in derularea activitatii de judecata, de natura a temporiza curgerea fireasca a acesteia, ce trebuie sa se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni in cazurile expres si limitativ prevazute de lege, avand un caracter facultativ.

Imprejurarea ca acest caz de suspendare a judecarii unei cauze civile este una facultativa, lasata, deci, la latitudinea instantei, nu ar trebui insa sa o transforme intr-o suspendare arbitrara a cursului judecarii unui litigiu civil, ci instanta ar trebui sa se preocupe de stabilirea corecta si deplina a imprejurarilor deduse judecatii.

In plus, instanta sesizata cu solutionarea unei astfel de cereri, chiar daca va constata indeplinirea cerintelor normei legale, are puterea de apreciere asupra utilitatii, necesitatii si oportunitatii dispunerii acestei masuri, in contextul derularii raporturilor juridice dintre parti.

Astfel, nu doar indeplinirea conditiei de tip obiectiv - inceperea urmaririi penale in personam - trebuie sa fie retinuta, ci acesteia trebuie sa i se adauge indeplinirea cerintei legale, ce este supusa aprecierii instantei, ca urmarirea penala sa fi inceput pentru o fapta care ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a se pronunta in litigiul civil cu care este investita.

Aplicand aceste principii legale cauzei supuse judecatii, Inalta Curte retine urmatoarele:

Limitele obiective ale cauzei, astfel cum au fost determinate prin efectul general al introducerii cererii de chemare in judecata, sunt constituite de obligarea intimatei parate la plata daunelor morale pentru repararea prejudiciului moral suferit de recurentul reclamant, in urma accidentului rutier din data de 19.08.2011 in care a fost implicat si din cauza caruia a suferit leziuni traumatice ce i-au pus viata in pericol, necesitand pentru vindecare 120 de zile, sechelele posttraumatice determinand o incapacitate adaptativa de 50%, acesta fiind incadrat in gradul III de invaliditate, conform Raportului de expertiza medico-legala.

Suspendarea judecarii cauzei a fost determinata de existenta adresei emise de I.G.P. - Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti - Brigada Rutiera, din care a rezultat ca s-a inceput urmarirea penala fata de numitul C., care are calitatea de intervenient fortat in litigiul civil dedus judecatii, sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 196 alin. 2 si 3 C.pen. si art. 338 alin.1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 5 C.pen.

Pentru pronuntarea solutiei suspendarii, s-a retinut ca a fost inregistrata la sediul Brigazii Rutiere, la 20.12.2011, plangerea prealabila a numitului A., in care s-a aratat ca se constituie si parte civila, fara a indica natura si intinderea pretentiilor, a motivelor si a probelor pe care se intemeiaza.

Or, in opinia instantei de recurs, aceasta plangere nu constituie un caz clasic de suspendare a judecarii cauzei civile, cata vreme obiectul cererii de chemare in judecata cu care a fost investita instanta civila il reprezinta exclusiv obligarea intimatei parate la plata despagubirilor civile pentru prejudiciul moral suportat de recurent, iar nu si pentru prejudiciul material determinat de pretinsa savarsire a unei fapte penale, pentru care s-a inceput urmarirea penala impotriva intervenientului fortat din prezenta cauza, numitul C.

Tot astfel, avand in vedere obiectul cererii de chemare in judecata si precizarile aparatorului recurentului reclamant din cadrul dezbaterilor prezentului recurs, instanta apreciaza ca, in cauza, nu este incident principiul reglementat de art. 19 alin. (2) din vechiul Cod de procedura penala (``penalul tine in loc civilul``) si nici acela conform caruia ``electa una via non datur recursus ad alteram`` (``dupa ce o cale a fost aleasa, nu este admis sa se recurga la alta``), intrucat hotararea prin care se va solutiona actiunea civila avand ca obiect exclusiv daunele morale nu va avea autoritate de lucru judecat in fata organului de urmarire penala si a instantei penale cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia, conform art. 22 alin. (2) din vechiul Cod de procedura penala, iar constituirea de parte civila in fata organului de cercetare penala nu s-a raportat si la prejudiciul moral pretins de catre recurent.

Din perspectiva conventionala, analiza necesitatii si oportunitatii masurii suspendarii judecarii litigiului civil este determinata in cauza si de obligatia instantei de interpretare conforma a articolului 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, cu garantia sa procedurala esentiala - judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, obligatie ce nu a fost respectata de instanta anterioara.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, intr-o jurisprudenta constanta, ca durata rezonabila a procedurii are a fi apreciata in functie de circumstantele concrete ale cauzei si de patru criterii esentiale consacrate in aceasta jurisprudenta: comportamentul (atitudinea) autoritatilor, comportamentul partilor, complexitatea cauzei si miza litigiului pentru reclamant (a se vedea cauza Gheorghe contra Romaniei, hotararea din 15 martie 2007, par. 54). In acelasi sens, intr-o ipoteza cum este cea a spetei, Curtea Europeana considera ca miza litigiului pentru cel interesat trebuie sa aiba un rol decisiv in aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii. In consecinta, se solicita o diligenta speciala din partea autoritatilor, atunci cand reclamantul este atins de o boala grava si incurabila si cand starea sanatatii sale se degradeaza rapid (a se vedea, mutatis mutandis, cauza X. contra Frantei, hotararea din 31 martie 1992, par. 32 si 47; cauza Kritt contra Frantei, hotararea din 19 martie 2002, par. 14).

In cauza, instanta de recurs apreciaza ca suspendarea judecarii cauzei civile pana la solutionarea cauzei penale, ce este doar in faza urmaririi penale, dupa 5 ani de la formularea plangerii de catre partea vatamata A., care este intr-o situatie vulnerabila si speciala din cauza accidentului rutier suferit, ar determina o prelungire nejustificata a duratei procesului civil, cu consecinte nefaste asupra starii recurentului reclamant, imputabile autoritatilor.

Pentru considerentele expuse, instanta de recurs apreciaza ca nu se impunea suspendarea judecarii cauzei, fiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., si, in consecinta, in temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a admis recursul declarat de reclamant impotriva incheierii din 20 noiembrie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila; a casat incheierea recurata si a trimis cauza, pentru continuarea judecatii, Curtii de Apel Bucuresti.