Primirea la munca a unei persoane fara incheierea unui contract individual de munca

Prin sentinta civila nr. 3169/30.09.2015, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, Judecatoria Targoviste a respins plangerea formulata de petenta G. E. L. SRL, impotriva procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. xxxxxxx/17.12.2014 intocmit de intimatul I. T. de M. Dambovita.

Totodata, instanta de fond a dispus mentinerea procesului-verbal de contraventie nr. xxxxxxx incheiat la data de 17.12.2014.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca petenta a fost sanctionata, intrucat la data de 15.12.2014, a fost identificata, la punctul de lucru al acesteia, numitul S. C. care desfasura activitate in folosul societatii, fara a avea incheiat contract individual de munca conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii.

Fapta contraventionala este prevazuta de art. 16 alin. 1 Codul muncii si sanctionata conform art. 260 lit. e din acelasi act normativ cu amenda de la 10. 000 lei la 20. 000 lei .

Sub aspectul legalitatii procesului verbal, instanta a apreciat ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16 - 17 din O. G. nr. 2/2001.

In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal de contraventie, instanta a retinut ca faptele imputate petentei au fost incadrate juridic in mod corect, de catre agentul constatator potrivit dispozitiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, iar mentiunile din procesul-verbal de contraventie cu privire la existenta faptei contraventionale, savarsirea faptelor de catre petent si vinovatia acestuia in comiterea contraventiilor, nu au fost infirmate de probele administrate.

In ceea ce priveste sanctiunea, aplicata instanta a constatat ca potrivit art. 260 alin 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, contraventia retinuta in sarcina petentului se sanctioneaza cu amenda de la 10. 000 lei la 20. 000 lei pentru fiecare persoana identificata.

Fata de aceste dispozitii legale, avand in vedere si dispozitiile art. 21 alin. 3 din O. G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, retinand si gradul de pericol social ridicat al faptei, amploarea unor astfel de fapte in randul societatii, frecventa unor astfel de fapte, instanta retine ca sanctiunea aplicata de catre agentul constatator pentru fapta retinuta, respectiv amenda in cuantum de 10. 000 lei este legala si proportionala cu gradul de pericol social al faptei, considerente pentru care plangerea a fost respinsa.

La data de 11.12.2015, petenta a declarat apel impotriva sentintei instantei de fond, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului si rejudecand cauza sa se dispuna schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii pe fondul cauzei si pronuntarea unei hotarari, prin care sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie, iar in subsidiar, in masura in care se va aprecia procesul-verbal ca temeinic, sa se dispuna inlocuirea sanctiunii prevazute de art. 260 lit. e) Codul Muncii, respectiv amenda de 10. 000 lei, cu sanctiunea corecta a contraventiei pentru fapta savarsita respectiv art. 260 lit. f) din Codul Muncii ce prevede amenda intre 500 -1. 0001ei.

Totodata se solicita obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces constand in taxa judiciara de timbru.

In motivare se arata ca, instanta de fond, a facut o analiza superficiala a probelor administrate in cauza, retinand temeinicia faptei mentionate in procesul-verbal de contraventie, considerand astfel legala si temeinica sanctiunea aplicata de catre intimata, respectiv cea prevazuta de art. 260 alin. (l) lit. e) din Codul Muncii.

Desi contestatoarea a expus o argumente potrivit carora, in cazul constatarii faptei retinute prin procesul verbal, sanctiunea incidenta este cea prevazuta de art. 260 lit. f) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii si nu cea prevazuta de art. 260 lit. e) din Codul Muncii, instanta nu a facut nici o referire la incidenta acestui articol de lege.

Nu a motivat de ce nu s-a aplicat sanctiunea prevazuta de art. 260 lit. f) constand in amenda de la 500 -1. 000 lei, desi acest articol de lege sanctioneaza exclusiv primirea la lucru a unei persoane fara incheierea unui contract individual de munca, inlaturand toate apararile contestatoarei privind imprejurarile in care numitul S. C. a fost identificat ca prestand activitate in interesul Societatii G. E. L. SRL ( care fac dovada celor sustinute de contestatoare ), instanta de fond a retinut ca temeinica si legala sanctiunea cea mai grava aplicabila impotriva faptei retinute in procesul-verbal de contraventie contestat, desi nici o proba existenta la dosarul cauzei nu justifica atribuirea unui grad de pericol atat de ridicat proportional cu sanctiunea retinuta in sarcina contestatoarei.

Apelanta petenta arata ca nu urmareste absolvirea de la sanctiunea stabilita, ci in realitate, acesta se adreseaza instantei, in scopul exercitarii controlului de legalitate asupra sanctiunii aplicate si implicit a anularii procesului-verbal de contraventie emis de inspectorii de control, in mod abuziv, netemeinic si nelegal.

In ceea ce priveste fapta retinuta in procesul-verbal de contraventie cat si sanctiunea aplicata, se arata ca se imputa incalcarea prevederilor art. 16 alin. (l) din Codul Muncii.

Astfel, inspectorii de control au constatat, ,,prestarea muncii, in beneficiul petentei, de catre o persoana, in speta, domnul S. C., fara ca aceasta sa aiba incheiat un contract individual de munca".

Ori, analizand sanctiunile contraventionale, prevazute de art. 260 din Codul Muncii, rezulta ca, sanctiunea prevazuta de lege, pentru fapta retinuta in procesul verbal de contraventie contestat, nu poate fi alta decat cea prevazuta de art. 260 alin. (l) lit. f), respectiv,, constituie contraventie si se sanctioneaza prestarea muncii de catre o persoana fara incheierea unui contract individual de munca, cu amenda de la 500-1. 000 lei`` .

Apelanta arata ca exista diferenta intre primirea la munca a unei persoane cu incalcarea art. 16 alin. 1 din Codul muncii (adica fara incheierea unui contract individual de munca in forma scrisa si prestarea muncii de catre o persoana fara incheierea contractului de munca individual).

In opinia apelantei, intre sintagma primirea la munca si sintagma prestarea muncii, din punct de vedere al raportului de munca, nu exista nici o diferenta .

Aceasta ar fi intervenit in situatia in care ar fi fost vorba de cel putin doua persoane sau pana la maxim 5 persoane cand s-ar fi aplicat dispozitiile art. 260 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Referitor la sanctionarea disciplinara a numitului D. G., apelanta arata ca numitul S. C. a prestat activitate la solicitarea salariatului petentei D. G. si nicidecum la solicitarea angajatorului G. E. L. SRL.

Pentru aceasta teza probatorie, apelanta arata ca este lipsita de relevanta critica adusa angajatorului cu privire la convocarea cu ocazia cercetarii disciplinare, aceste critici impunandu-se numai in cazul in care obiectul dedus judecatii l-ar fi reprezentat " contestatia formulata impotriva deciziei de sanctionare disciplinara``.

Relevant este faptul ca cercetarea disciplinara, a avut loc in data de 29.12.2014, astfel cum reiese din nota explicativa si procesul verbal de cercetare disciplinara.

Se solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate, in sensul admiterii actiunii promovate.

In drept, au fost invocate disp. art. 470, art. 471, art. 473, art. 478 alin. 1 si 4, art. 479, art. 480, art. 481 si art. 453 alin. 1 Cod pr. civila.

Prin intampinarea formulata de intimata, s-a solicitat respingerea ca nefondat a apelului si mentinerea sentintei instantei de fond .

Astfel, se arata ca temeiul legal al sanctiunii aplicate este art. 260 alin. 1 lit. e) Codul Muncii, asa cum corect s-a mentionat in procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor si se aplica pentru primirea la munca a unei persoane cu incalcarea art. 16 alin. 1 Codul Muncii.

Art. 260 alin. 1 lit. f Codul Muncii, invocat de petenta, defineste contraventia savarsita prin prestarea muncii de catre o persoana fizica fara incheierea unui contract individual de munca .

Totodata, intimata arata ca savarsirea faptei a fost constatata cu ocazia controlului din data de 15.12.2014, orele 13. 30, la punctul de lucru organizat de petenta ca sala de jocuri de noroc, ce functioneaza intr-un spatiu inchinat de la S. C. NEISEN IMPEX S. R. L., la etajul cladirii, unde a fost identificata o persoana, respectiv numitul S. C. ce desfasura activitate de functionare administrativ in beneficiul petentei fara a avea incheiat contract individual de munca .

Prin completarea fisei de identificare, numitul S. C. a declarat pe propria raspundere ca desfasoara activitate pentru petenta din luna mai - iunie 2014, 12 ore pe zi, in intervalul orar 10. 00 - 22. 00, inclusiv 2 ore sambata si duminica, fara a avea incheiat contract individual de munca .

Cu privire la activitatea desfasurata pentru petenta, acesta a declarat pe propria raspundere: "dau bonuri sl platesc castigurile realizate de clienti la slot machines (pacanele). Nu completez nici un document dar la sfarsitul zilei il dau mesaj lui D. G., cu indexurile de la finalul zilei (sms)".

La sediul I. T. M. Dambovita angajatorul nu a prezentat contract individual de munca in forma scrisa pentru numitul S. C. pentru ziua de 15.12.2014.

Coroborand constatarile directe ale organelor de control cu informatiile identificate in documentele puse la dispozitie de angajator, se poate constata ca inspectorul de munca in mod corect a retinut ca au fost incalcate prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, fapta contraventionala prevazuta si sanctionata de art. 260 alin. 1 lit. e Codul Muncii.

Cu privire la "sanctionarea disciplinara" a salariatului D. G., respectiv persoana care, in opinia apelantei, ar fi permis, fara stiinta administratorului, desfasurarea activitatii de catre numitul S. C., se apreciaza ca inscrisurile anexate, ce tind a dovedi ipoteza sustinuta in plangere, au fost intocmite pro causa pentru a induce in eroare instanta de judecata cu privire la situatia de fapt si de drept din prezenta cauza.

Astfel, numitul D. G. a fost convocat pentru data de 29.12.2014, in vederea efectuarii cercetarii disciplinare, convocarea fiind emisa in data de 29.12.2014 si comunicata in data de 30.12.2014, rezultand ca salariatul a fost convocat in ziua de 30.12.2014 sa se prezinte in ziua anterioara, la sediul social din Bucuresti, orele 10.00 pentru efectuarea cercetarii disciplinare .

Mai mult, desi salariatul D. este convocat in ziua de 30.12.2014 sa se prezinte pe 29.12.2014, el formuleaza o Nota explicativa in ziua de 29.12.2014, cand nici nu fusese informat despre faptul ca este convocat la cercetarea disciplinara.

Chiar in procesul verbal de cercetare disciplinara din 07. 01. 2015, este mentionat faptul ca cercetarea disciplinara s-ar fi facut in ziua de 29.12.2014, conform convocatorului comunicat in 30.12.2014, facand dovada ca aceste inscrisuri au fost intocmite doar formal pentru a prezenta o alta situatie de fapt decat cea corecta.

Toate aceste aspecte fac dovada relei credinte cu care a fost formulata plangerea contraventionala, motiv pentru care se solicita respingerea apelului.

Tribunalul, examinand sentinta apelata, in raport de motivele de apel, de actele si lucrarile dosarului, dar si in conformitate cu dispozitiile legale incidente in cauza, urmeaza a respinge apelul, pentru urmatoarele considerente:

Din probele administrate in cauza rezulta ca petenta nu putut sa faca dovada contrara celor retinute in procesul verbal de contraventie, respectiv depistarea numitului S. C. care desfasura activitate pentru petenta fara a avea incheiat contract individual de munca .

Potrivit inscrisurilor la dosarul cauzei, respectiv fisa de identificare, rezulta ca numitul S. C. a declarat pe propria raspundere ca desfasoara activitate pentru petenta din luna mai - iunie 2014, 12 ore pe zi, in intervalul orar 10. 00 - 22. 00, inclusiv 2 ore sambata si duminica, fara a avea incheiat contract individual de munca, iar cu privire la activitatea desfasurata pentru petenta, acesta a declarat pe propria raspundere: "dau bonuri sl platesc castigurile realizate de clienti la slot machines (pacanele). Nu completez nici un document dar la sfarsitul zilei il dau mesaj lui D. G., cu indexurile de la finalul zilei (sms)``.

Or, fata de aceste sustineri ale persoanei depistate fara contract de munca rezulta ca este imposibil ca aceasta sa fi prestat activitate, de aproximativ 6 -7 luni fara stirea administratorului societatii G. E. L. SRL, intrucat se prezuma ca a fost remunerat, deoarece in caz contrar nu ar mai fi prestat activitate, iar remuneratia nu o putea primi de la un prepus al societatii. Este greu de crezut ca prepusul petentei s-ar fi angajat sa asigure, din banii personali, remuneratia pentru persoana careia i-a solicitat sa desfasoare activitate in folosul societatii petente.

Totodata instanta retine ca, chiar daca realitatea ar fi cea prezentata de petenta, in sensul ca numitul S. C. desfasura activitate la solicitarea salariatului D. G., in cauza opereaza tot raspunderea petentei deoarece este tot culpa sa in alegerea prepusului sau, insa pe de alta parte din cercetarea disciplinara efectuata rezulta ca aceasta a fost intocmita pro causa, iar societatea petenta se face vinovata de savarsirea contraventiei retinute in sarcina sa.

Cu privire solicitarea apelantei de a-i fi inlocuita prevazuta de art. 260 lit. e) din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii cu cea prevazuta de art. 260 lit. f) din Codul Muncii, intrucat a fost gresit sanctionata, tribunalul retine ca petenta in mod corect si pentru fapta ce a fost savarsita de aceasta.

Astfel, in sarcina petentei apelante s-a retinut contraventia de a fi primit la munca o persoana fara a-i incheia contract individual de munca, iar sanctiunea este cea prevazuta de art. 260 alin 1 lit. e) si nu cea prevazuta la lit. e) care vizeaza sanctionarea persoanei care presteaza munca fara a avea un contract individual de munca .

Or, in speta dedusa judecatii a fost sanctionat angajatorul si nu angajatul astfel ca nu se justifica inlocuirea temeiului de drept in baza caruia a fost aplicata sanctiunea. Dispozitiile art. 260 alin 1 lit. e) din Legea 53/2003 vizeaza sanctionarea angajatorului si, cata vreme fapta a fost retinuta in sarcina societatii si sanctiunea i-a fost aplicata acesteia. Nu se poate aplica societatii (angajatorului) o sanctiune care, potrivit textului de lege se aplica angajatului care presteaza activitate fara contract de munca, considerente pentru care se apreciaza, ca neintemeiat si acest motiv de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge ca neintemeiat apelul promovat de apelanta-petenta G. E. L. SRL, cu sediul in Bucuresti,, sector 1, cod fiscal CUI RO7419830, si cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet de avocat "O. S. `` in Bucuresti,, sector 1, impotriva sentintei civile nr. 3169/30.09.2015, pronuntata de Judecatoria Targoviste in dosarul nr. XXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul I. T. de M. Dambovita, cu sediul in Targoviste,, parter +, avand ca obiect plangere contraventionala.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.03.2016.