Recalcularea salariului bugetar prin legi de inlaturare a discrepantelor nu poate conduce la diminuarea salariilor

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca reclamantul este angajat la M_ B_ Timisoara cu contract individual de munca avand functia de muzeograf.

Incepand cu data de 01.01.2010, reincadrarea si recalcularea salariului reclamantului s-a facut in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare la acea data, respectiv Legea nr. 330/2009 si OUG nr. 1/2010.

Conform art. l alin. 2 din Legea nr. 330/2009 - privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice de la data intrarii in vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevazute de acest act normativ.

Art. 3 lit. c din Legea nr. 330/2009 - privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, prevede ca sistemul de salarizare reglementat prin aceasta lege are la baza principiul luarii in considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorarilor, a indemnizatiilor cu caracter general sau special, precum si a altor drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati, acestea regasindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare.

Art. 7 alin. 2 al legii prevede ca trecerea la noul sistem de salarizare se realizeaza astfel incat in perioada de implementare nici o persoana sa nu inregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiaza potrivit actualelor reglementari.

Insa, aceste dispozitii se interpreteaza in coroborare cu principiile generale enuntate in cuprinsul art. 3 printre care si suprematia legii in sensul ca drepturile de natura salariala se stabilesc numai prin norme juridice de forta legii.

Din art. 30 din Legea nr. 330/2009 reiese expres vointa legiuitorului de a avea in vedere la reincadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizarii doar a sporurilor acordate prin legi sau hotarari ale guvernului (alin. 1), precum si sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate expres prevazute in cap. III si in anexele la lege, printre care nu sunt prevazute sporurile solicitate prin actiunea reclamantului.

Potrivit Anexei II/4.3 la Legea nr. 330/2009, in coeficientul prevazut in coloana ``Baza`` sunt cuprinse: salarii mai mari cu 20% pentru importanta nationala, sporul de toxicitate, sporul de confiden?ialitate, sporul de stabilitate, salariul de merit, sporul de vechime in munca .

Incepand cu anul 2010, salariul de merit, drepturile speciale, sporul de fidelitate, sporul de dispozitiv si premiul brut nu mai sunt prevazute. Din interpretarea coroborata a textelor legale ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 si ale art. 5 si art. 6 din OUG nr. 1/ 2010 rezulta ca pentru includerea sporurilor in salariu trebuie indeplinite patru conditii cumulative: sporurile sa fi fost prevazute de lege sau hotarare de guvern; sporurile sa fie prevazute in notele de la anexele la lege; sporurile sa fi fost efectiv acordate salariatului anterior, inclusiv in luna decembrie 2009; cuantumul drepturilor astfel acordate sa nu depaseasca salariul avut in luna decembrie 2009.

Deci, salariul reclamantului, contrar interpretarii eronate a textului de lege dat in actiune, a fost corect calculat si reincadrarea sa potrivit dispozitiilor Legii nr. 330/2009 si ale OUG nr. 1/2010 a fost efectuata cu respectarea legalitatii si a principiilor generale de drept si a celor reglementate in cadrul acestora.

Incepand cu data de 01.01.2011 a fost abrogata atat Legea nr. 330/2009 cat si OUG nr. 1/2010, prin art. 39 lit. w si x din Legea nr. 284/2010 care se aplica incepand cu data de 01.01.2011.

Art. 1 din Legea nr. 285/2010 se refera la majorarea de 15% acordata personalului platit din fondurile publice, majorare care se aplica la cuantumul salariului avut in luna octombrie 2010.

Prin acte emise de angajator, in baza Legii nr. 284/2010 coroborata cu Legea nr. 285/2010 s-a dispus reincadrarea personalului (inclusiv reclamantul) din M_ B_ Timisoara pe functii, grade, trepte salariale, iar incepand cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de baza, sporurilor si indemnizatiilor, compensatiilor si a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare Asa cum au fost acordate pentru luna octombrie 2010 s-au majorat, cu 15%, astfel ca respectivele scaderi si cresteri salariale invocate pin actiune au fost operate luandu-se ca baza salariu din 01.01.2010, corect calculat Asa cum s-a aratat mai sus.

Daca s-ar mentine in plata un salariu care a fost stabilit in baza unei legi care este in prezent abrogata, Asa cum solicita reclamantul, nu se poate face decat prin repunerea in vigoare de catre instantele de judecata, a acelor dispozitii care au fost abrogate expres de legiuitor, ceea ce este inadmisibil.

Instanta a constatat ca si Curtea EDO in cele mai cunoscute cauze privind salariile, a stabilit unele principii si anume, prin Hotararea Marii Camere in cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007 s-a stabilita ca, ``conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum (aaa��A�AA�) O creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 daca are o baza suficienta in dreptul intern, de exemplu daca este confirmata prin jurisprudenta bine stabilita a instantelor de judecata``; (par. 94), iar prin Hotararea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005, a stabilit ca ``(aaa��A�AA�) este la latitudinea statului sa determine ce sume vor fi platite angajatilor sai din bugetul de stat . Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facand modificarile legislative necesare. totusi, daca printr-o dispozitie legala in vigoare se stabileste plata unor sporuri si conditiile pentru aceasta au fost indeplinite, autoritatile nu pot, in mod deliberat, sa amane plata lor, atata vreme cat dispozitiile legale sunt in vigoare``; (par. 23).

Prin urmare, conform acestei jurisprudente CEDO, instanta de fond a constatat ca statul are posibilitatea sa reduca salariile personalului bugetar prin modificarile legislative pe care le adopta, iar conventia EDO nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum, ci doar dreptul la salariu, ceea ce nu este identic cu cuantumul salariului.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamantul S_ A_, prin care a solicitat admiterea apelului si anularea incheierii si schimbarea hotararii, in sensul admiterii cererii, iar in subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cu cheltuieli de judecata .

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, intrucat a reiterat, exclusiv, apararile paratului, fara o analiza a cauzei din perspectiva ambelor parti si a argumentelor logico-juridice expuse de acestea.

Desi reclamantul a sustinut si a probat ca, in cadrul institutiei parate, incadrarea personalului s-a realizat contrar dispozitiilor Legii nr. 330/2009 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, prima instanta nu a analizat aceasta chestiune.

Paratul a recunoscut ca, la data de 31.12.2009, drepturile salariale ale reclamantului cuprindeau si sporul salarial intitulat ``drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii``, in cuantum de 300 lei/luna, ce nu a mai fost acordat incepand cu ianuarie 2010, desi nu s-au acordat sume compensatorii incepand cu aceeasi data .

Tribunalul a apreciat gresit ca, raportat la data formularii cererii, pentru perioada 01.01.x12 s-a implinit termenul de prescriptie si a respins primul petit al cererii pentru aceasta perioada, in conditiile in care primul petit al cererii nu prevedea plata drepturilor salariale, ci doar recalcularea drepturilor salariale incepand cu data de 01.01.2010.

Chiar daca prima instanta a apreciat ca petitul 1 al cererii este prescris pentru perioada mentionata, ea nu a analizat aceasta cerere pentru perioada neprescrisa.

Desi a retinut ca intre salariul reclamantului din luna ianuarie 2010 si cel din luna decembrie 2009 exista o diferenta de 300 lei, instanta de fond a apreciat ca cererea nu este intemeiata.

Or, in aplicarea Legii nr. 330/2009 si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 si, ulterior, in cadrul legilor de salarizare s-a mentionat, in mod expres, ca Legea nr. 330/2009 nu este o lege care sa conduca la diminuarea salariului angajatilor, scopul acesteia fiind de eliminare a discrepantelor aparute in decursul timpului in modul de aplicare a legii de salarizare in sectorul bugetar.

Legea nr. 330/2009 garanteaza, la nivel de principiu, mentinerea drepturilor castigate. In acest sens, sunt dispozitiile art. 3 lit. c din lege. In speta, este vorba despre drepturi salariale recunoscute si stabilite prin acte de negociere colectiva.

Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 statueaza ca, in luna ianuarie 2010, salariile nu pot fi diminuate fata de luna decembrie 2009. In acelasi sens, sunt si dispozitiile art. 5 alin. l din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, care instituie dreptul personalului aflat in functie la data de 31.12.2009 de a-si pastra salariul incepand cu data de 01.01.2010.

Drepturile salariale fac parte din continutul complex al dreptului la munca, iar aceste drepturi intra in sfera dreptului de proprietate, reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, in cauza De Santa contra Italiei (Hotararea din 2 septembrie 1997, R__., 1997-V, p. 1663, pct. 18), in contextul aplicabilitatii art. 6 paragraful 1 din conventie, Curtea a retinut ca plata salariului este un drept ``pur patrimonial`` si constituie o speran?a legitima asimilata unui bun patrimonial.

Avand in vedere ca paratul a aplicat in mod eronat prevederile legale in materie, ca salariile stabilite angajatilor pentru anul 2010 sunt inferioare celor avute in anul 2009, fiind incalcata, astfel, legea si ca salariile de baza ce trebuiau acordate reclamantului, pe functii similare ocupate in cadrul institutiei la data de 01.01.2010, sunt cele prevazute in Anexa 1 la actiune, apelantul solicita admiterea petitului I al cererii, ca fiind temeinic si legal.

Parata a recunoscut ca nu a achitat reclamantului, incepand cu anul 2010, suma compensatorie pentru a acoperi valoarea sporului neacordat, exclus din cuantumul pachetului salarial avut inainte de anul 2010.

Iinsusi initiatorul legii, Guvernul Romaniei, prin nota transmisa in teritoriu cu privire la modul de aplicare a Legii nr. 330/2009, face trimitere la faptul ca se are in vedere nivelul de salarizare din luna decembrie 2009.

Instantele de judecata, inclusiv Tribunalul T__, s-a pronuntat in alte spete similare in acest sens. Aplicarea diferentiata a legii in cazuri similare este de neacceptat.

Nu sunt aplicabile dispozitiile conventiei Europene a Drepturilor Omului la care face trimitere prima instanta, deoarece, in speta, nu exista o lege de discriminare a drepturilor salariale, instanta fiind chemata sa analizeze doar modul de aplicare a legii in cadrul institutiei.

Legea nr. 330/2009 nu este o lege de diminuare a salariului.

Legea nr. 71/2009 si celelalte legi de salarizare au stabilit, la nivelul de principiu, ca sunt legi de eliminare a discriminarilor salariale din cadrul sectorului bugetar. Eliminarea sporurilor incasate, anterior anului 2009, in baza legii, a contractelor, a hotararilor judecatoresti etc. si care nu se mai regasesc in actualele reglementari se completeaza cu sume compensatorii. Prin Legea nr. 71/2015, s-a urmarit uniformizarea Platii drepturilor salariale in cuantumul maxim existent in plata in cadrul institutiilor.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 466 din Codul de procedura civila

Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat, in esenta, respingerea apelului si mentinerea sentintei Tribunalului T__ ca temeinica si legala.

In motivarea intampinarii, se arata, in esenta, ca prima instanta a retinut corect, prin raportare la data formularii actiunii si la prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, prescriptia dreptului material la actiune cu privire la primul petit al cererii de chemare in judecata pentru perioada 01.01.x12.

De asemenea, instanta de fond a apreciat si retinut corectitudinea incadrarilor salariale stabilite prin deciziile emise de managerul institutiei. solutia pronuntata este una legala si temeinica, data fiind cu respectarea principiului contradictorialita?ii, facand o analiza comparativa a sustinerilor ambelor parti si a argumentelor logico juridice expuse de catre acestea.

Apelantul-reclamant a interpretat in mod eronat prevederile Legii nr. 330/2009 si ale OUG nr. 1/2010; sustinerile acesteia potrivit carora nu s-au acordat sume compensatorii potrivit Legii nr. 330/2009 si ale OUG nr. 1/2010 sunt, de asemenea, eronate, aspect dovedit prin inscrisuri .

Intimatul precizeaza ca, la data de 29 decembrie 2009, salariul apelantului se compunea din urmatoarele: salariu de baza de 1837 lei, la care se adauga indemnizatia de conducere de 551 lei, sporul de vechime de 358 lei (15%), spor de fidelitate de 358 lei ( 15%) spor de toxicitate de 358 lei (15%) si drepturi speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca de 300 lei.

La data de 01.01.2010, salariul apelantului se compunea din urmatoarele: noul salariu de 3343 lei, compus din salariul de baza de 1837 lei, la care se adauga indemnizatia de conducere de 551 lei, spor de vechime de 358 lei ( 25%), spor de fidelitate de 239 lei, spor de toxicitate de 358 lei.

Singurele drepturi salariale care nu se mai regasesc, la 01.01.2010, in salariul reclamantului sunt: drepturile speciale pentru mentinerea sanatatii si securitatii in munca de 300 lei, acordate in temeiul Hotararii Consiliului Judetean T__ nr. 123/28.11.2007, abrogata prin Hotararea Consiliului Judetean T__ nr. 144/2009 si sporul de fidelitate de care a fost calculat gresit la 15%, el fiind de 10%.

Potrivit art. l alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, de la data intrarii in vigoare a legii, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevazute de acest act normativ.

Din cuprinsul art. 30 din Legea 330/2009 reiese expres vointa legiuitorului de a avea in vedere, la reincadrarea pe temeiul noii legi unice a salarizarii, doar sporurile acordate prin legi sau hotarari ale guvernului, precum si sporurile specifice pe categorii de personal si domenii de activitate expres prevazute in cap. III si in anexele la lege, printre care nu sunt prevazute sporurile solicitate prin actiunea reclamantei.

Consiliul Judetean T__, ordonatorul principal de credite al paratului, a emis Hotararea nr. 144/15.12.2009, prin care a revocat Hotararea nr. 123/2007 privind stabilirea drepturilor si sporurilor speciale care pot face obiectul incheierii acordurilor/contractelor colective de munca . M_ national al B_ este o institutie de cultura de interes Judetean, aflata in subordinea Consiliului Judetean T__, iar dispozitiile Consiliului Judetean T__ au for?a juridica superioara, M_ national al B_ fiind ordonator tertiar de credite si trebuind sa le dea eficienta.

Astfel, paratul nu putea acorda drepturi salariale incalcand dispozitiile emise de Consiliul Judetean T__, in conditiile in care acestea nu au fost atacate sub aspectul legalitatii.

dispozitiile conventiei Europene a Drepturilor Omului, invocate de catre reclamantului, nu sunt aplicabile in speta.

In drept, intimata a invocat dispozitiile art. 482 raportat la art. 205 Cod de procedura civila, Codul muncii, actualizat, art. 236 alin. 4, art. 268 alin. 1 lit. a, art. 268 alin. 1, lit. c, art. 268 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, OUG nr. 1/2010, Legea nr. 130/1996 si dispozitiile art. 7 alin. 2 si art. 12 din Legea nr. 311/2003 - Legea Muzeelor si Colec?iilor Publice.

Examinand apelul reclamantului prin raportare la motivele de apel si la probele administrate in cauza, in conformitate cu prevederile art. 466 si urmatoarele, Curtea constata ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:

Din inscrisurile depuse la prima instanta de fond, Curtea retine ca reclamantul a solicitat, prin petitul 1 al cererii de chemare in judecata, inregistrata la Tribunalul T__ la data de 17.09.2015, obligarea paratului la recalcularea salariilor sale incepand cu data de 01.01.2010, in conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 si Legii nr. 285/2010 coroborate cu cele ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, republicata, si la reincadrarea reclamantului, cu aceeasi data, cu salariile pe functiile ocupate sau similar ocupate, asimilate functiilor in plata . Avand in vedere data inregistrarii cererii de chemare in judecata pendinte, Curtea constata ca aceste pretentii au fost formulate cu depasirea termenului de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, termen reglementat de art. 268 alin. 2 din Codul muncii, iar prima instanta a admis corect exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada 01.01.x12 cu privire la acest capat de cerere si a dispus respingerea lui.

Prin Adresa nr. 577/12.03.2010, emisa de paratul M_ B_ Timisoara, reclamantul, care era angajat al institutiei in calitate de sef serviciu, treapta profesionala II, este instiintat ca, incepand cu data de 01.01.2010, sunt sistate sporurilor speciale acordate prin contractul colectiv de munca, in temeiul Hotararii nr. 123/28.11.2007 a Consiliului Judetean T__.

Reclamantul face parte din categoria personalului contractual al institutiei publice parate. Conform art. 162 din Codul muncii si art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 138 din Legea nr. 62/2011, salariile acestei categorii de personal se stabilesc prin lege si nu pot constitui obiectul negocierii in cadrul contractelor colective de munca sau al contractelor individuale de munca .

Pentru perioada 01.01.x10, au fost aplicabile dispozitiile art. 1 alin. 2, ale art. 3 lit. c, ale art. 7 alin. 2 si ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 coroborate cu cele ale art. 4, art. 5 si art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, conform carora angajatorul avea obligatia reincadrarii reclamantului corespunzator transei de vechime in munca si pe functia corespunzatoare categoriei, gradului si treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, precum si sa-i stabileasca salariul de baza, sporurile si alte drepturi care intra in componen?a salariului brut, avand in vedere doar sporurile acordate, anterior datei de 1.01.2010, prin legi sau prin hotarari ale Guvernului, precum si pe cele prevazute, pe categorii de personal si domenii de activitate, in capitolul III al Legii nr. 330/2009 si in Anexa II/4.3. la aceeasi lege.

Incepand cu data de 01.01.2011, au fost incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 284/2010, astfel cum aceasta a fost modificata, angajatorul avand obligatia reincadrarii reclamantului, precum si sa-i stabileasca salariul de baza, sporurile si altor drepturi care intra in componenta salariului brut, cu respectarea dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 283/2011, ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 84/2012, ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 103/2013, ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 si ale art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015.

Prin urmare, dupa _ Legii nr. 330/2009, respectiv a Legii nr. 284/2010 nu se mai poate pune in discutie existenta unor drepturi salariale ale personalului bugetar stabilite prin contractul colectiv de munca si care excedeaza prevederilor acestor legi, Asa cum rezulta din dispozitiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 coroborate cu cele ale art. 3 si art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 35 din Legea nr. 284/2010 si ale art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010.

In absenta temeiului legal al acordarii sporurilor in litigiu, nu se putea mentine salariul brut al reclamantului la cuantumul din luna decembrie 2009. Art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevedea ca, in anul 2010, personalul aflat in functie la 31 decembrie 2009 isi va pastra salariul avut, fara a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, urmand ca noul salariu de baza sa fie cel corespunzator functiei din luna decembrie 2009, la care se adauga sporurile care se introduc in acesta potrivit anexelor la lege, iar sporurile prevazute in anexele la lege ramase in afara salariului de baza se vor acorda intr-un cuantum care sa conduca la o valoare egala cu suma calculata pentru luna decembrie 2009. Aceste dispozitii legale nu au avut in vedere sporurile acordate personalului bugetar in baza unui contract colectiv de munca, dat fiind ca art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevedea urmatoarele: ``Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale``. In acelasi sens sunt si prevederile art. 5 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2010. Or, salariul reclamantului a fost stabilit, anterior datei de 1.01.2010, prin dispozitii legale.

Drepturile salariale fac parte din continutul complex al dreptului la munca, iar aceste drepturi intra in sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. De exemplu, in Cauza De Santa contra Italiei (Hotararea din 2 septembrie 1997, R__., 1997-V, p. 1663, pct. 18), in contextul aplicabilitatii art. 6 paragraful 1 din conventie, Curtea a retinut ca plata salariului este un drept ``pur patrimonial``, iar in Cauza Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei (Cererea nr. 63.235/00, Hotararea din 19 aprilie 2007, paragraful 94), aceasta subliniaza ca in conventie nu se confera dreptul de a primi in continuare un salariu cu o anumita valoare si nu este suficient ca un reclamant sa se bazeze pe existenta unei ``contestatii reale`` sau a unei ``plangeri credibile``, dar o creanta poate fi considerata drept o ``valoare patrimoniala``, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, atunci cand are o baza suficienta in dreptul intern, de exemplu, atunci cand este confirmata de o jurisprudenta bine stabilita a instantelor (Kopecky impotriva Slovaciei, Hotararea din 28 septembrie 2004. R__., 2004-IX, p. 144, pct. 45-52).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului face o distinctie esentiala intre dreptul de a continua sa primesti in viitor un salariu intr-un anumit cuantum si dreptul de a primi efectiv salariul castigat pentru o perioada in care munca a fost prestata (a se vedea cauza Leias c. Croatiei, Hotararea din 20.05.2010, paragraf nr.58). Conventia nu confera dreptul de a continua sa primesti un salariu intr-un anume cuantum, iar o creanta poate fi considerata o valoare patrimoniala, in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventia Europeana a Drepturilor Omului, numai daca are o baza suficienta in dreptul intern (cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19.04.2007, paragraful nr.94), ceea ce nu este valabil in speta, intrucat sporurile pretinse de catre reclamant nu au un temei legal, conform celor expuse anterior.

Practica judiciara invocata de catre reclamant nu vizeaza cauze identice sau similare celei pendinte, iar reclamantul nu a probat ca ea reprezinta o jurisprudenta majoritara a instantelor nationale, astfel incat nu poate fi avuta in vedere, in speta, pentru a se aprecia daca s-ar putea constitui intr-o baza legala a dreptului pretins de reclamantul, a carui recunoastere s-ar impune, eventual, prin aplicarea directa a art. 1 din Primul Protocol aditional la conventia Europeana a Drepturilor Omului (in acest sens a se vedea Cauza B__ contra Romaniei). Pe de alta parte, instanta de judecata trebuie sa se pronun?e prin raportare la probele administrate in fiecare cauza si sinand cont de imprejurarile specifice fiecarei spete.

Reclamantul invoca in mod generic, prin cererea de apel, dispozitiile Legii nr. 71/2015, care insa, in raport de obiectul judecatii nu sunt incidente in cauza, dat fiind ca ele vizeaza doar situatia in care ``personalul din aparatul de lucru al Parlamentului si din celelalte institutii si autoritati publice, salarizat la acelasi nivel, precum si personalul din cadrul Consiliului Concurentei si al Curtii de Conturi, inclusiv personalul prevazut la art. 5 din aceste institutii`` beneficiaza de un cuantum al salariilor de baza si al sporurilor mai mici decat cele stabilite la nivel maxim in cadrul aceleiasi institutii sau autoritati publice pentru fiecare functie/grad/treapta si gradatie, urmand a fi salarizat la nivelul maxim, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii, respectiv cea in care, in anul 2015, personalul este nou-incadrat pe functii, este numit/incadrat in aceeasi institutie/autoritate publica pe functii de acelasi fel si este promovat in functii sau in grade/trepte, urmand ca salarizarea lui sa se faca la nivelul de salarizare in plata pentru functiile similare din institutia/autoritatea publica in care acesta este incadrat sau din institutiile subordonate acestora, in cazul in care nu exista o functie similara in plata``.

Reclamantul prin precizarea de actiune nu a indicat situatia ipoteza, cu elemente concrete, conform careia beneficiaza de un cuantum al salariului de baza si al sporurilor mai mici, decat cele stabilite pentru un alt angajat al paratului, care detine aceeasi incadrare si desfasoara activitatea in aceleasi conditii . In atare situatie, instanta de judecata se afla in imposibilitatea de a face analiza comparativa, care ar putea determina aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 71/2015.

Avand in vedere cele expuse anterior, Curtea retine ca nu este fondat nici petitul accesoriu vizand obligarea paratului la calculul si la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate reclamantului pe o perioada de 3 ani anterioara introducerii actiunii pendinte, conform reincadrarii solicitate prin capetele de cerere mentionate anterior, la actualizarea acestor diferente salariale cu coeficientul de inflatie pana la data Platii efective si la plata daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale aferente acelorasi diferente salariale, calculata pana la data Platii efective.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea constata ca hotararea atacata este legala si temeinica, astfel incat, in baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila, va respinge, ca nefondat, apelul reclamantului, luand act ca intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecata in calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge apelul declarat de catre reclamantul-apelant Szentmoklosi A_, impotriva sentintei civile nr. 2020/30.06.2016, pronuntata de catre Tribunalul T__ in Dosarul nr. x, in contradictoriu cu paratul-intimat M_ B_ Timisoara.

Fara cheltuieli de judecata .

DEFINITIVA.