Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, investit cu solutionarea Dosarului nr. 1.676/1/2019, a fost constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).
Sedinta este prezidata de doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror sef al Sectiei judiciare, Antonia Constantin .
La sedinta de judecata participa doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulament.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, in Dosarul nr. 31.798/3/2018, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept .
Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorii-raportori, ce a fost comunicat partilor, conform dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila; intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti a depus, in termen legal, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept; la dosar a fost depusa o cerere de interventie accesorie in interesul apelantei, din partea M S.A. - banca comerciala; Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a depus concluzii.
De asemenea refera asupra faptului ca au fost transmise de catre instantele nationale hotararile judecatoresti relevante ce au fost identificate, precum si opiniile teoretice exprimate de judecatori, iar Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.
Doamna judecator Corina-Alina Corbu, presedintele completului, acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, atat asupra cererii de interventie formulate in cauza, cat si asupra sesizarii.
Doamna procuror Antonia Constantin solicita respingerea, ca inadmisibila, a cererii de interventie, apreciind ca este incompatibila cu procedura de unificare prevazuta de dispozitiile art. 519 si urmatoarele din Codul de procedura civila, in care se analizeaza exclusiv probleme de drept, iar nu interesul unor persoane implicate in litigiu.
Cu privire la sesizarea pentru pronuntarea unei hotarari prealabile sustine ca nu sunt intrunite conditiile de admisibilitate referitoare la noutate, dificultatea chestiunii de drept si nestatuarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, sens in care invoca Decizia nr. 2 din 19 februarie 2018, pronuntata de Completul competent sa judece recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 463 din 5 iunie 2018, prin care s-a stabilit ca existenta unui sechestru asigurator penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspenda executarea silita inceputa de un creditor ipotecar, al carui drept de ipoteca asupra acelorasi bunuri a devenit opozabil tertilor anterior infiintarii masurii asiguratorii prin procesul penal si nu determina nulitatea actelor de executare ulterioare infiintarii masurii asiguratorii din procesul penal asupra acelorasi bunuri . Apreciaza ca pot fi preluate prin analogie considerentele acestei decizii si ca, in jurisprudenta de unificare a instantei supreme, s-a decis ca nu este indeplinita conditia noutatii si nestatuarii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie atunci cand, printr-o decizie de unificare anterioara, care poate fi preluata prin analogie, s-a statuat asupra problemei de drept in discutie. In acest sens a invocat deciziile pronuntate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82 din 20 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 172 din 23 februarie 2018, si nr. 15 din 8 aprilie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 419 din 29 mai 2019. De asemenea a sustinut ca nu exista nicio dificultate in interpretarea dispozitiilor legale in discutie, astfel incat, in principal, a solicitat respingerea, ca inadmisibila, a sesizarii.
In situatia in care se vor considera indeplinite toate conditiile de admisibilitate, pe fondul sesizarii, a apreciat ca existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune sau a garantarii executarii cheltuielilor judiciare nu suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 85/2014), in ceea ce priveste bunul sechestrat, nu este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014 si nu impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
In unanimitate, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept respinge, ca inadmisibila, cererea de interventie formulata de M S.A. - banca comerciala, constatand ca o asemenea cerere este incompatibila cu procedura sui generis a hotararii prealabile, reglementata de dispozitiile art. 519 si urmatoarele din Codul de procedura civila.
In urma deliberarilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.
INALTA CURTE,
deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:
I. Titularul si obiectul sesizarii
1. Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila a dispus, prin Incheierea din 16 mai 2019, in Dosarul nr. 31.798/3/2018, aflat pe rolul acestei instante, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: in interpretarea dispozitiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014, raportate la dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968), existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune sau a garantarii executarii cheltuielilor judiciare: suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat; este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014; impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014?
2. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 14 iunie 2019 cu nr. 1.676/1/2019.
II. Norma de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile
3. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare
Art. 91. -
"
(1) Bunurile instrainate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, in exercitiul atributiilor sale prevazute de prezenta lege, sunt dobandite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retentie, sechestre, de orice fel. Fac exceptie de la acest regim masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse. (...)"
Art. 102. -
(...)
(8) Creanta unei parti vatamate din procesul penal se inscrie sub conditie suspensiva, pana la solutionarea definitiva a actiunii civile in procesul penal in favoarea partii vatamate, prin depunerea unei cereri de admitere a creantei. In cazul in care actiunea civila in procesul penal nu se finalizeaza pana la inchiderea procedurii insolventei, fie ca urmare a reusitei planului de reorganizare, fie ca urmare a lichidarii, eventualele creante rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, daca este cazul, din sumele obtinute din actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor ce au contribuit la aducerea persoanei juridice in stare de insolventa, potrivit prevederilor art. 169 si urmatoarele. (...)"
Art. 154. -
(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidatorul judiciar sub controlul judecatorului- sindic . Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piata, intr-o forma adecvata, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.
(2) Lichidarea va incepe indata dupa finalizarea de catre lichidatorul judiciar a inventarierii si depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vandute in bloc sau individual . Orice vanzare in bloc a bunurilor, ca subansamblu functional, indiferent daca se face in reorganizare sau in faliment, poate fi considerata transfer de active, daca indeplineste dispozitiile art. 128 alin. (7) din Legea nr. 571/2003. Tipul de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua si regulamentul de vanzare corespunzator modalitatii de vanzare pentru care se opteaza sunt aprobate de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului judiciar. In cazul licitatiei publice, publicitatea se va face si prin afisare pe site-ul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. In vederea evaluarii bunurilor din averea debitorului, cu acordul comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar poate sa angajeze, in numele debitorului, un evaluator si sa ii stabileasca onorariul. Evaluatorii trebuie sa fie membri ai Asociatiei Nationale a Evaluatorilor din Romania, iar evaluarea trebuie efectuata in conformitate cu standardele internationale de evaluare.
(3) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atat in bloc, cat si individual . Evaluarea in bloc are in vedere fie evaluarea totalitatii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor functionale."
Art. 155. - "Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunt cu privire la depunerea acestuia si un extras cuprinzand o sinteza a sa se vor publica in BPI. Creditorii vor putea consulta raportul de evaluare in locatia indicata prin anunt de catre lichidatorul judiciar."
Art. 156. -
(1) Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor in termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, in vederea stabilirii tipului de vanzare.
(2) In cazul vanzarii bunurilor prin licitatie publica, aceasta se va putea efectua si potrivit Codului de procedura civila. In cazul in care adunarea creditorilor nu aproba un regulament de vanzare, potrivit art. 154 alin. (2), sau in ipoteza in care, desi a fost aprobat un regulament de vanzare, bunurile nu au fost valorificate intr-un termen rezonabil, la cererea lichidatorului judiciar, aprobata de judecatorul-sindic, vanzarea bunurilor se va efectua prin licitatie publica, potrivit Codului de procedura civila.
(3) In cazul vanzarii prin negociere directa, lichidatorul judiciar va supune aprobarii adunarii creditorilor si regulamentul de vanzare.
(4) Vanzarea activelor se va face dupa efectuarea publicatiilor de vanzare de catre administratorul judiciar/lichidator, intr-un ziar de larga circulatie. Persoanele interesate vor putea inspecta bunurile supuse vanzarii dupa efectuarea publicatiilor de vanzare."
Art. 157. - "Valorile mobiliare vor fi vandute in conditiile Legii nr. 297/2004, cu modificarile si completarile ulterioare."
Art. 158. -
(1) Lichidatorul judiciar va incheia contracte de vanzare; sumele realizate din vanzari vor fi depuse in contul prevazut la art. 39 alin. (2).
(2) Daca vanzarea activelor se va face prin licitatie publica, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate . Cand legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentica, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitatie ."
4. Codul de procedura penala
Art. 249. -
(1) Procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, in procedura de camera preliminara ori in cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin incheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune .
(2) Masurile asiguratorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. (...)"
5. Codul de procedura penala de la 1968
Art. 163. - Masurile asiguratorii
Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii ori a pedepsei confiscarii averii.
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei. (...)"
III. Expunerea succinta a procesului
6. Prin Cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a civila, la data de 24 septembrie 2018, cu nr. 31.811/3/2018, creditoarea X S.R.L. a formulat contestatie impotriva procesului-verbal de licitatie din data de 6 septembrie 2018 intocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei Y S.R.L., solicitand desfiintarea acestuia, obligarea lichidatorului judiciar sa reia licitatiile pentru imobilul aflat in patrimoniul debitoarei, respectiv teren in suprafata de 924 mp si constructia edificata pe acesta, in suprafata construita la sol de 505 mp, compusa din parter si etaj, cu suprafata construita de 506,05 mp.
7. Prin Cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a civila, la data de 24 septembrie 2018, cu nr. 31.798/3/2018, aceeasi contestatoare a formulat contestatie impotriva masurii lichidatorului judiciar, consemnate in raportul lunar publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. xxxxx din 18 septembrie 2018, solicitand desfiintarea masurii lichidatorului judiciar de suspendare a licitatiilor organizate pentru bunurile din patrimoniul debitoarei, respectiv pentru proprietatea imobiliara descrisa anterior, precum si obligarea lichidatorului judiciar sa reia licitatiile pentru aceste imobile.
8. Prin Incheierea de sedinta din data de 2 noiembrie 2018, tribunalul a dispus conexarea celor doua pricini.
9. Prin Sentinta civila nr. 7.460 din 12 decembrie 2018 au fost respinse ambele contestatii, precum si cererile de reluare a licitatiilor pentru imobilul mentionat.
10. In motivarea acestei sentinte, tribunalul a retinut in esenta ca, in vederea valorificarii bunurilor din patrimoniul debitoarei, lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor, pentru desemnarea unei persoane de specialitate in vederea evaluarii bunurilor si s-a procedat la intocmirea unui raport privind strategia de valorificare a activelor, precum si a unui regulament de participare la licitatii.
Lichidatorul judiciar a organizat mai multe licitatii la care nu s-a prezentat niciun participant, iar la data de 31 august 2018 a fost publicat un nou anunt de participare la licitatii, in care s-a mentionat ca prin sentinta penala pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost mentinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor societatii debitoare.
Pana la data si ora sedintei de licitatie din data de 6 septembrie 2018 lichidatorul judiciar nu a primit nicio oferta sau intentie scrisa.
La data de 6 septembrie 2018 s-a prezentat creditoarea X S.R.L. Fara a trece la deschiderea sedintei de licitatie, lichidatorul judiciar a comunicat faptul ca, in urma analizarii considerentelor si a dispozitivului Sentintei penale nr. 1.703 din 5 septembrie 2017 pronuntate de Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, precum si raportat la Incheierea de sedinta din data de 22 iunie 2018 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a civila, in Dosarul nr. 11.658/3/2016, publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. xxxxx din 21 august 2018, va proceda la suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor imobile mentionate in procesul-verbal, in vederea clarificarii implicatiilor generate asupra valorificarii bunurilor de masura sechestrului asigurator instituit "in vederea ducerii la indeplinire a prejudiciului cauzat partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala, a confiscarii speciale si a cheltuielilor judiciare".
Ulterior acestui demers, respectiv la data de 12 septembrie 2018, lichidatorul judiciar a dat spre publicare un anunt cu privire la masura suspendarii licitatiilor organizate pentru valorificarea activelor aflate in patrimoniul societatii debitoare si a solicitat o opinie notariala, care sa reflecte eventuale piedici la transferul dreptului de proprietate, in conditiile existentei sechestrului asigurator dispus in cadrul unui dosar penal si care greveaza bunul imobil pentru care a existat intentia de adjudecare.
La data de 14 septembrie 2018, lichidatorul judiciar a primit din partea Societatii Profesionale Notariale A, prin notar public B, opinia notariala prin care se arata ca raportat la speta pendinte nu exista impedimente la transferul dreptului de proprietate .
Prin raportul de activitate publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr. xxxxxx din 18 septembrie 2018, lichidatorul judiciar a solicitat judecatorului-sindic incuviintarea continuarii licitatiilor pentru valorificarea activelor societatii, conform aprobarii creditorilor.
La termenul din 16 noiembrie 2018, judecatorul-sindic a constatat ca solicitarea lichidatorului judiciar face obiectul Dosarului nr. 31.798/3/2018 si a apreciat ca nu se poate pronunta asupra unui aspect similar obiectului unei contestatii. A mai retinut ca dosarul solutionat in fond de Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, prin pronuntarea Sentintei penale nr. 1.703 din 5 septembrie 2017, prin care s-a decis, printre altele, si mentinerea masurii asiguratorii a sechestrului luate asupra bunurilor imobile si mobile apartinand inculpatilor din acea cauza, printre care si Y S.R.L., se afla in prezent la Curtea de Apel Bucuresti, in faza de solutionare a apelului.
In drept, au fost avute in vedere dispozitiile art. 91 din Legea nr. 85/2014, precum si Decizia nr. 2 din 19 februarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa solutioneze recursul in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 463 din 5 iunie 2018 (Decizia nr. 2/2018).
In privinta deciziei mentionate, judecatorul-sindic a apreciat ca nu este aplicabila in cauza, avand in vedere, pe de o parte, ca decizia nu cuprinde nicio referire la procedura insolventei, iar, pe de alta parte, ca exista diferente intre procedura executarii silite si procedura insolventei.
In acest sens s-a avut in vedere ca executarea silita este procedura prin intermediul careia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau prin alt titlu executoriu, constrange, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul sau, care nu isi executa de bunavoie obligatia corelativa, de a o aduce la indeplinire in mod silit, pe cand procedura falimentului este procedura de insolventa, concursuala, colectiva si egalitara, care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat, astfel cum rezulta din cuprinsul art. 5 alin. (1) pct. 45 din Legea nr. 85/2014.
Cu privire la raportul dintre procedura executarii silite si procedura insolventei, judecatorul-sindic a avut in vedere si dispozitiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
De asemenea a retinut ca nu sunt aplicabile in cauza considerentele deciziilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 (Decizia nr. 8/2015), si nr. 20 din 3 aprilie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 349 din 11 mai 2017 (Decizia nr. 20/2017).
A fost considerata ca fiind legala masura lichidatorului judiciar de suspendare a licitatiilor organizate pentru bunurile din patrimoniul debitoarei, raportat la faptul ca prin luarea acestei masuri se asigura respectarea caracterului concursual al procedurii insolventei, precum si la faptul ca actele de procedura intocmite in dosarul penal nu au fost aduse la cunostinta creditorilor, fiind depuse doar pe parcursul judecarii cauzei.
De asemenea, masura a fost apreciata ca fiind legala, raportat la definitia sechestrului asigurator, astfel cum este reglementata de Codul de procedura penala.
11. Impotriva acestei sentinte a declarat apel contestatoarea, invocand nelegalitatea hotararii.
12. In motivarea apelului a sustinut ca instituirea unui sechestru asigurator penal nu impiedica scoaterea la vanzare a bunului si adjudecarea acestuia de catre creditorul ipotecar, pentru faptul ca procedura de faliment este in esenta o procedura de executare silita concursuala la care participa toti creditorii, iar, potrivit dispozitiilor art. 342 din Legea nr. 85/2014, aceasta lege se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila.
A mai sustinut ca in cauza este aplicabila Decizia nr. 2/2018, dupa cum sunt incidente si Decizia nr. 8/2015, respectiv Decizia nr. 20/2017.
13. Apelul a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila la data de 29 ianuarie 2019 cu nr. 31.798/3/2018.
14. Apelanta-contestatoare a depus la dosar cerere de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind interpretarea dispozitiilor art. 154 si urmatoarele raportat la art. 91 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2014, art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968, respectiv art. 249 alin. (1), (2) si (8) din Codul de procedura penala si art. 261 din Codul penal, in sensul de a se stabili daca existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, ulterior inscrierii ipotecii creditorului garantat: suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat; instituirea masurii asiguratorii a sechestrului in vederea acoperirii prejudiciului este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de vanzare fortata, conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014; determina nulitatea actelor de lichidare ulterioare infiintarii masurii asiguratorii din procesul penal asupra acelorasi bunuri, impiedicand lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar conform dispozitiilor art. 154 si urmatoarele din Legea nr. 85/2014.
15. La termenul de judecata din data de 9 mai 2019, la solicitarea Curtii, apelanta-contestatoare a aratat ca solicita a fi avute in vedere si dispozitiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, mentionand ca a formulat sesizarea atat in ceea ce priveste sechestrul aplicat in vederea confiscarii speciale, cat si a recuperarii prejudiciului si ca a facut referire atat la sechestrul instituit anterior deschiderii procedurii insolventei, cat si ulterior acestui moment.
16. Prin Incheierea din 16 mai 2019 s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in procedura reglementata de art. 519 si urmatoarele din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior mentionata si, in temeiul dispozitiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedura civila, s-a dispus suspendarea judecatii.
IV. Motivele de admisibilitate retinute de titularul sesizarii
17. Instanta de trimitere a constatat ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, dupa cum urmeaza:
18. Curtea de Apel Bucuresti a fost investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv cu solutionarea unei cereri de apel impotriva unei sentinte pronuntate de judecatorul-sindic.
Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel este instanta de apel pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic, iar hotararile instantei de apel sunt definitive.
19. De lamurirea chestiunii de drept depinde solutionarea pe fond a apelului.
Intrucat prin apelul formulat a fost criticata solutia pronuntata de instanta de fond prin raportare la dispozitiile legale supuse interpretarii, Curtea a apreciat ca fiind necesara sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, urmarindu-se, in esenta, a se dezlega in ce masura existenta unei masuri asiguratorii dispuse in cadrul unui proces penal, anterior deschiderii procedurii insolventei, este de natura a suspenda procedura de valorificare a bunurilor unei persoane juridice aflate in procedura falimentului, prevazuta de Legea nr. 85/2014.
Modalitatea in care a fost formulata de catre apelanta- contestatoare solicitarea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a fost partial cenzurata de catre instanta de apel, prin incheierea de sesizare, avandu-se in vedere tocmai necesitatea indeplinirii cerintei de admisibilitate anterior mentionate.
In acest sens, Curtea a retinut ca nu are legatura cu solutionarea pe fond a litigiului interpretarea art. 91 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care reglementeaza modalitatea in care se dispune radierea din cartea funciara a sarcinilor si interdictiilor prevazute de alin. (1), din moment ce in apel nu au fost invocate aceste dispozitii legale, pe care de altfel nici judecatorul-sindic nu le-a avut in vedere la solutionarea cauzei.
De asemenea nu au legatura cu solutionarea litigiului nici prevederile art. 249 alin. (8) din Codul de procedura penala, ce prevad ca nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice ori altor persoane de drept public si nici bunurile exceptate de lege, din moment ce cauza pendinte nu are ca obiect contestarea propriu-zisa a sechestrului penal dispus sub aspectul obiectului sau, ci consecintele pe care o astfel de masura le poate produce asupra bunurilor unei persoane supuse procedurii falimentului.
Curtea a retinut, de asemenea, ca sesizarea nu poate privi nici lamurirea efectelor pe care le poate produce o masura asiguratorie infiintata in cadrul unui proces penal ulterior deschiderii procedurii insolventei, intrucat in cauza de fata masurile asiguratorii au fost dispuse prin acte procesual penale intocmite anterior deschiderii procedurii insolventei.
In ceea ce priveste efectele inscrierilor operate dupa data deschiderii procedurii, Legea nr. 85/2014 cuprinde dispozitii diferite, sens in care sunt avute in vedere dispozitiile art. 88, a caror interpretare nu face obiectul cererii de sesizare a instantei supreme.
20. Chestiunea de drept identificata prezinta caracter de noutate, avandu-si izvorul in prevederile art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 raportate la dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968)].
Desi Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia nr. 2/2018, instantele de judecata au retinut ca aceasta decizie nu isi gaseste aplicabilitatea in procedura insolventei/falimentului, o procedura speciala in care nu sunt incidente dispozitiile de drept comun.
Potrivit art. 342 din Legea nr. 85/2014, dispozitiile legii insolventei se completeaza cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedura civila numai in masura in care nu contravin prevederilor speciale ale Legii nr. 85/2014.
Dispozitiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementeaza regimul bunurilor instrainate in procedura insolventei de catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar si prevad ca aceste bunuri sunt dobandite libere de orice sarcini, facand exceptie de la acest regim masurile asiguratorii dispuse in cadrul procesului penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse.
Curtea a retinut ca interpretarea acestor dispozitii legale, precum si ale art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 a fost si este in continuare realizata in mod diferit de instantele de judecata, fapt dovedit si de jurisprudenta depusa la dosar de apelanta-contestatoare, anexata solicitarii sale de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Dupa cum se poate remarca din cuprinsul acestor hotarari judecatoresti, unele instante au apreciat ca existenta masurilor asiguratorii penale impiedica valorificarea in cadrul procedurii insolventei a bunurilor afectate de astfel de masuri, in conditiile in care dosarul penal nu este solutionat definitiv, iar masura nu a fost contestata, in raport cu dispozitiile Codului de procedura penala (in acest sens, Sentinta civila nr. 6.186 din 31 octombrie 2018, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a civila).
In schimb, prin Incheierea din 24 septembrie 2018, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a civila, in Dosarul nr. 38.496/3/2014*, instanta a apreciat ca pot fi valorificate bunurile asupra carora a fost infiintat sechestrul asigurator, fata de dispozitiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014. In cuprinsul acestei incheieri s-a retinut insa ca dispozitiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 instituie o exceptie in privinta masurilor asiguratorii dispuse in vederea confiscarii, intrucat se pune in discutie insusi dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului.
Posibilitatea instrainarii bunurilor asupra carora au fost instituie masuri asiguratorii in cadrul unui proces penal de catre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar in cadrul procedurii insolventei a facut obiectul mai multor intalniri de practica neunitara ale presedintilor sectiilor specializate (foste comerciale) ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si ale curtilor de apel (in acest sens, minuta intalnirii din 15-16 mai 2017, disponibila pe site-ul inm-lex.ro).
In cadrul acestor dezbateri s-au purtat discutii cu privire la intinderea exceptiei prevazute de art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, majoritatea participantilor manifestandu-si dezacordul fata de posibilitatea instrainarii acestor bunuri, avand in vedere scopul masurii, acela de confiscare a unor produse infractionale, faptul ca instrainarea unor astfel de bunuri ar reprezenta o sustragere de sub sechestru in sensul art. 261 din Codul penal, precum si faptul ca ratiunea introducerii textului mentionat a fost acela de a exclude in mod expres masurile asiguratorii dispuse in vederea confiscarii de la regula prevazuta la art. 91 alin. (1) teza intai din Legea nr. 85/2014.
Avand in vedere ca problema de drept a primit interpretari diferite, faptul ca unele instante de judecata au considerat ca Decizia nr. 2/2018 nu cuprinde nicio referire la procedura insolventei, precum si faptul ca Legea nr. 85/2014 cuprinde, intr-adevar, reglementari distincte fata de dispozitiile de drept comun, Curtea a apreciat ca se impune sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, scopul dispozitiilor art. 519-521 din Codul de procedura civila fiind acela de a institui un mijloc eficient pentru asigurarea interpretarii uniforme a normelor juridice si pentru a preveni posibilitatea aparitiei unei practici neunitare.
21. Din verificarile efectuate s-a constatat ca asupra acestei chestiuni de drept instanta suprema nu a statuat in mod direct, prin pronuntarea unei hotarari prealabile, si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
V. Punctele de vedere ale partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
22. Apelanta-contestatoare a apreciat ca se impune sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, invederand ca obiectul sesizarii este reprezentat de o chestiune de drept ce indeplineste conditiile enumerate in art. 519 din Codul de procedura civila.
S-a mai aratat ca, in practica, exista modalitati diferite de interpretare a textelor de lege incidente in materie, in special cu privire la art. 91 din Legea nr. 85/2014, precum si ca exista sincope in corelarea cu celelalte dispozitii legale in vigoare.
Totodata, s-a mentionat ca, desi Inalta Curte de Casatie si Justitie a hotarat in mai multe randuri ca sechestrul asigurator penal asupra imobilelor unei persoane nu suspenda procedura de executare silita, instantele de judecata resping cererile de valorificare in cadrul procedurii de faliment prevazute de Legea nr. 85/2014 a bunurilor sechestrate, motivat de faptul ca deciziile pronuntate de instanta suprema privesc doar procedura de executare silita reglementata de Codul de procedura civila, nefiind aplicabile, prin urmare, si procedurii falimentului reglementate de Legea nr. 85/2014.
In opinia apelantei-contestatoare, procedura falimentului este, in fapt, o procedura de executare silita concursuala, la care participa toti creditorii, avand ca obiect vanzarea silita a bunurilor societatii.
In primul rand, s-a apreciat ca, intrucat scopul procedurii de faliment, conform art. 2 din Legea nr. 85/2014, il reprezinta instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoarei, acesta nu mai poate fi atins daca procedura de valorificare a bunurilor ar fi suspendata nedeterminat.
In al doilea rand, s-a invederat ca art. 91 din Legea nr. 85/2014 are drept situatie premisa instrainarea fortata de catre lichidatorul judiciar a bunurilor sechestrate, astfel incat masurile luate in procesul penal sunt compatibile cu procedura insolventei, deci bunurile instrainate nu sunt insesizabile.
In al treilea rand, s-a aratat ca, pana la solutionarea cauzei civile din procesul penal, creditorul are o creanta incerta, afectata de o conditie, astfel cum rezulta din cuprinsul dispozitiilor art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014.
O masura cu functie asiguratorie, cum este sechestrul penal, nu poate bloca executarea unor drepturi de creanta care au un caracter cert si care se desfasoara in temeiul unui titlu executoriu, cum este tabelul de creante .
S-a mai subliniat ca, in conditiile in care asupra imobilului in cauza exista o garantie reala constituita anterior sechestrului penal, masura asiguratorie dispusa in procesul penal nu poate bloca vanzarea silita a bunului, aceasta nefiind de natura a naste in patrimoniul statului, in calitate de potential creditor, un drept de preferinta fata de alti creditori, decat in conditiile impuse de legislatia in vigoare, respectiv art. 2.328 din Codul civil.
In acest sens s-a facut referire si la dispozitiile art. 2.345 din Codul civil, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului si conditiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, in proprietatea privata a statului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Ordonanta Guvernului nr. 14/2007).
Concluzionand, s-a opinat ca dispozitiile art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 nu pot fi aplicabile creditorilor beneficiari ai unor privilegii sau garantii reale conservate conform regulilor de publicitate, anterioare inscrierii sechestrului penal in registrele de publicitate, pentru ca orice preferinta acordata statului prin legi speciale nu poate afecta drepturile dobandite anterior de catre terti, conform art. 2.328 teza a doua din Codul civil.
Nu in ultimul rand, s-a apreciat ca bunurile sechestrate intr-un proces penal nu sunt inalienabile si nici insesizabile, sens in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. 2/2018 ca un bun asupra caruia a fost instituit un sechestru asigurator intr-un proces penal poate fi executat silit de catre creditorul garantat care detine o garantie anterioara instituirii acestuia.
In ceea ce priveste jurisprudenta instantelor de judecata, apelanta-contestatoare a invederat ca exista opinii contrare cu privire la problema de drept in discutie, anexand hotarari judecatoresti relevante.
23. Intimata-debitoare Y S.R.L., prin lichidatorul judiciar, a depus la dosar un punct de vedere prin care a invederat ca este necesara sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la efectele sechestrului penal in ceea ce priveste valorificarea bunurilor in cadrul procedurii falimentului, reglementata de dispozitiile Legii nr. 85/2014, insa nu si-a exprimat opinia cu privire la modalitatea in care ar trebui interpretate dispozitiile legale.
24. Dupa comunicarea raportului, intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti a depus, in termen legal, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept prin care a apreciat ca existenta unor astfel de masuri asiguratorii suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat si este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform legii; lichidarea bunurilor poate fi realizata doar daca lichidatorul judiciar solicita instantei penale ridicarea sechestrului, iar cererea sa este admisa.
VI. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
25. Completul de judecata investit cu solutionarea apelului in Dosarul nr. 31.798/3/2018 a retinut urmatoarele:
26. Situatia care a generat solicitarea de interpretare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a prevederilor legale mentionate anterior a fost determinata de masura lichidatorului judiciar de suspendare a procedurii de valorificare a unuia dintre bunurile debitoarei in cadrul procedurii falimentului, reglementate de Legea nr. 85/2014, contestata de catre apelanta din cauza atat prin cererea formulata in fata primei instante, cat si prin apel.
27. Masurile asiguratorii asupra bunurilor debitoarei au fost dispuse prin Ordonanta din 18 martie 2015 emisa in Dosarul penal nr. 1.142/P/2014 al Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti.
28. Acestea au fost mentinute prin Sentinta penala nr. 1.703 din 5 septembrie 2017 a Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala, in vederea aducerii la indeplinire a repararii prejudiciului cauzat partii civile Agentia Nationala de Administrare Fiscala, a confiscarii speciale si a cheltuielilor judiciare.
29. Curtea a apreciat ca, in exprimarea punctului sau de vedere, trebuie realizata o distinctie intre masura asiguratorie dispusa in vederea confiscarii speciale/extinse si masura asiguratorie dispusa in vederea repararii prejudiciului partii civile sau a recuperarii cheltuielilor judiciare, avand in vedere finalitatea diferita a acestor masuri, precum si faptul ca Legea nr. 85/2014 cuprinde reglementari diferite in ceea ce priveste modalitatea de valorificare a bunurilor indisponibilizate in vederea confiscarii sau in vederea recuperarii prejudiciului partii civile din procesul penal [art. 91 alin. (1), respectiv art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014].
30. Dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968) fac referire la posibilitatea instituirii masurilor asiguratorii in cadrul unui proces penal pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale/extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune .
31. Masurile asiguratorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
32. In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 85/2014, Curtea a retinut ca, potrivit art. 2 din lege, scopul acesteia este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii sale.
33. Procedura insolventei este astfel o procedura de executare silita concursuala si colectiva, la care toti creditorii participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de lege (art. 5 pct. 44).
34. Procedura falimentului este procedura de insolventa, concursuala, colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia, pentru acoperirea pasivului (art. 5 pct. 45).
35. Una dintre atributiile lichidatorului judiciar este, potrivit art. 64 lit. i) din Legea nr. 85/2014, vanzarea bunurilor din averea debitoarei.
36. Prevederile art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 descriu procedura de efectuare a lichidarii bunurilor din averea debitoarei de catre lichidatorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic, fara a face nicio referire la modalitatea in care s-ar putea proceda, in eventualitatea in care asupra bunurilor din averea debitoarei ar fi instituita o masura asiguratorie care are ca efect, conform legii de procedura penala, indisponibilizarea bunului.
37. Rezumand, din cuprinsul dispozitiilor Legii nr. 85/2014 mentionate anterior rezulta ca procedura falimentului este o procedura de lichidare a bunurilor din averea debitorului, efectuata de catre lichidatorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic, la care toti creditorii participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor.
38. In ceea ce priveste masura asiguratorie instituita in vederea repararii prejudiciului partii civile sau a recuperarii cheltuielilor judiciare, dupa cum rezulta chiar din cuprinsul dispozitiilor art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, scopul acesteia este de a crea partii civile un avantaj patrimonial, in vederea executarii obligatiilor ce ar putea decurge din rezolvarea actiunii in cadrul procesului penal, respectiv crearea unui avantaj patrimonial in vederea recuperarii cheltuielilor judiciare.
39. Un astfel de avantaj patrimonial este reprezentat de mentinerea bunului in proprietatea celui ce urmeaza a fi obligat prin solutionarea laturii civile a procesului penal, prin instituirea unei masuri asiguratorii.
40. Prin urmare, efectul de indisponibilizare la care face referire Codul de procedura penala vizeaza impiedicarea vanzarii bunului de bunavoie de catre cel vizat de masura sechestrului, nu pe cea in care vanzarea bunului se realizeaza silit, chiar si prin intermediul unei proceduri concursuale.
41. In conditiile in care bunurile vizate de masura sechestrului asigurator apartin unei persoane aflate in procedura falimentului, un astfel de avantaj patrimonial nu mai poate fi mentinut, dat fiind faptul ca dispozitiile legii insolventei nu instituie niciun tratament privilegiat in ceea ce priveste creanta unei parti civile din cadrul unui proces penal.
42. Dimpotriva, procedura insolventei/falimentului este o procedura concursuala, colectiva si egalitara, ceea se inseamna ca toti creditorii participa in vederea valorificarii creantelor, conform ordinii de prioritate prevazute de Legea nr. 85/2014.
43. Curtea a retinut ca, potrivit art. 581 din Codul de procedura penala, dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.
44. In cauza de fata, legea civila este reprezentata de Legea nr. 85/2014, dat fiind faptul ca o executare silita de drept comun impotriva unei persoane aflate in procedura insolventei este suspendata de drept, potrivit art. 75 alin. (1) din lege.
45. Prin urmare, regulile de drept civil aplicabile sunt cele prevazute de Legea nr. 85/2014, urmand a fi completate, in masura compatibilitatii lor cu procedura insolventei, de dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila.
46. Conform art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, creanta unei parti vatamate din cadrul procesului penal se inscrie sub conditie suspensiva pana la solutionarea actiunii civile din procesul penal; in cazul in care aceasta actiune nu se finalizeaza pana la inchiderea procedurii insolventei, eventualele creante rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, daca este cazul, din sumele obtinute din actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale exercitate conform art. 169.
47. Textul de lege evidentiaza intentia clara a legiuitorului de a nu prelungi derularea procedurii insolventei pana la solutionarea actiunii civile din cadrul procesului penal, in conditiile in care o astfel de prelungire pe durata nedeterminata ar atrage dupa sine cheltuieli suplimentare si ar fi de natura a aduce atingere drepturilor celorlalti creditori de a-si vedea acoperite creantele intr-un termen rezonabil.
48. In concluzie, Curtea a apreciat ca dispozitiile art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 raportate la dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968) ar trebui interpretate in sensul ca existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune sau a garantarii executarii cheltuielilor judiciare, nu suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat, nu este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014 si nici nu impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
49. In ceea ce priveste masura asiguratorie instituita in vederea confiscarii speciale/extinse, dispozitiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 nu isi gasesc aplicarea, intrucat masura confiscarii nu vizeaza solutionarea laturii civile din procesul penal, ci tin de modalitatea de rezolvare a actiunii penale.
50. Confiscarea speciala este o masura de siguranta cu caracter patrimonial, constand in trecerea silita in proprietatea statului a unor bunuri aflate in posesia sau, dupa caz, proprietatea faptuitorului, mentinerea bunurilor in patrimoniul faptuitorului creand o stare de pericol pentru valorile sociale.
51. Cazurile in care se poate dispune confiscarea speciala sunt cele prevazute la art. 112 din Codul penal si se refera la: "a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala; b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor; e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia; f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala."
52. Scopul masurii asiguratorii dispuse in vederea confiscarii nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane avand un potential drept de creanta, ci de a asigura ca anumite categorii de bunuri raman in patrimoniul unei persoane, urmand a fi trecute in patrimoniul statului in conditiile in care se dispune luarea masurii.
53. Avand in vedere categoriile de bunuri ce pot face obiectul acestei masuri, respectiv cele folosite sau care sunt rezultatul unei infractiuni sau chiar cele a caror detinere este interzisa de legea penala, in jurisprudenta s-a apreciat ca acestea ar putea pune in discutie caracterul licit al dobandirii bunului.
54. Pornind de la acest scop al masurii speciale a confiscarii, intr-o opinie s-a apreciat ca nu pot face obiectul valorificarii in cadrul procedurii insolventei bunurile indisponibilizate printr-o masura asiguratorie instituita in vederea confiscarii speciale, pana la lamurirea situatiei juridice a respectivului bun, intrucat s-ar pune problema caracterului licit al dobandirii bunului de catre debitoarea in insolventa.
55. S-a mai argumentat ca nu pot fi supuse valorificarii in cadrul procedurii insolventei/falimentului decat bunurile din averea debitorului, aspect care rezulta de altfel in mod expres din cuprinsul dispozitiilor art. 5 pct. 45, art. 64 lit. i), precum si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014.
56. Cat timp chestiunea legitimitatii dobandirii bunului de catre debitoare nu este lamurita, pentru a se putea stabili daca acesta face parte sau nu din averea debitoarei, s-a considerat ca bunurile indisponibilizate in vederea luarii masurii confiscarii nu pot fi valorificate in cadrul procedurii insolventei.
57. Prin urmare, in ceea ce priveste dispozitiile art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, s-a apreciat ca exceptia la care face referire textul de lege vizeaza instrainarea bunului, retinandu-se in plus ca bunurile instrainate de administratorul/lichidatorul judiciar se dobandesc libere de orice sarcini, precum privilegii, gajuri, ipoteci sau drepturi de retentie ori sechestre de orice fel.
58. Intr-o alta opinie exprimata in cuprinsul hotararilor judecatoresti depuse la dosar, dar si in cadrul intalnirilor de practica neunitara, s-a apreciat ca masura asiguratorie isi produce efectul de indisponibilizare cat timp nu a fost contestata in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, precum si ca instrainarea unor astfel de bunuri ar reprezenta o sustragere de sub sechestru in sensul art. 261 din Codul penal.
59. In opinia instantei de apel, exceptia prevazuta de art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 vizeaza modalitatea in care se realizeaza dobandirea bunului, urmand a fi mentinuta masura sechestrului asigurator instituit in vederea confiscarii si dupa instrainarea bunului, fara a fi insa de natura a impiedica sau de a temporiza o astfel de instrainare.
60. De remarcat in acest sens este si denumirea marginala a textului de lege (respectiv "Regimul bunurilor instrainate in procedura insolventei de catre administratorul sau lichidatorul judiciar"); de altfel, art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 face referire la dobandirea libera de orice sarcini a bunului, precum privilegii, gajuri, ipoteci sau drepturi de retentie, sechestre de orice fel, facand exceptie de la acest regim (respectiv al dobandirii bunurilor libere de orice sarcini) masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse.
61. Interpretand prin corelare dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968), precum si pe cele ale art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, ar rezulta ca notiunea de "indisponibilizare" la care face referire legea procesual penala nu poate fi interpretata in sensul ca ar putea fi de natura a suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat sau de a impiedica lichidarea bunului.
62. De altfel, in raport cu textul de lege, rezulta ca scopul masurii asiguratorii ar putea fi atins chiar si in conditiile in care s-ar proceda la vanzarea bunului, prin mentinerea inscrierii respectivei sarcini in cartea funciara.
63. Constatand ca asupra problemei de drept puse in discutie au fost exprimate mai multe opinii, argumentate diferit, Curtea a considerat ca pentru a se asigura dezideratul avut in vedere prin instituirea de catre legiuitor a posibilitatii sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, si anume acela de a evita existenta unei practici neunitare, se impune lamurirea chestiunii de drept .
VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie
64. Din relatiile comunicate de instantele nationale, la solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a rezultat ca in jurisprudenta s-au conturat doua opinii referitoare la dezlegarea chestiunii de drept in discutie, dupa cum urmeaza:
65. Intr-o opinie majoritara, s-a sustinut ca existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune sau garantarii executarii cheltuielilor judiciare, nu suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014, in ceea ce priveste bunul sechestrat.
In sustinerea acestei opinii s-a aratat ca, potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, bunurile instrainate de administratorul sau lichidatorul judiciar, in exercitiul atributiilor prevazute de Legea nr. 85/2014, sunt dobandite libere de orice sarcini, exceptia de la acest regim constituind-o masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii si/sau confiscarii extinse, iar, potrivit art. 102 alin. (8) din acelasi act normativ, creanta unei parti vatamate din procesul penal se inscrie sub conditie suspensiva pana la solutionarea definitiva a actiunii civile in procesul penal in favoarea partii vatamate, iar in cazul in care actiunea civila in procesul penal nu se finalizeaza pana la inchiderea procedurii insolventei, eventualele creante rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, daca este cazul, din sumele obtinute din actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale a persoanelor ce au contribuit la aducerea persoanei juridice in stare de insolventa.
Legea insolventei stabileste in mod expres ca un bun asupra caruia s-a instituit o masura asiguratorie in procesul penal in vederea confiscarii si/sau confiscarii extinse poate fi instrainat, insa va trece in patrimoniul dobanditorului grevat de masura asiguratorie. In atare situatie nu se poate dispune suspendarea procedurii de lichidare, deoarece o asemenea masura ar fi trebuit sa aiba sustinere intr-o dispozitie legala. Or, legiuitorul a ales sa stabileasca modul in care poate fi valorificat bunul, iar nu suspendarea procedurii.
In cazul creantei partii vatamate din procesul penal, legea insolventei reglementeaza modul in care aceasta poate fi recuperata in cazul in care pana la solutionarea procesului penal se finalizeaza procedura insolventei. Deci, nici in acest caz nu poate fi sustinuta solutia suspendarii procedurii de lichidare.
De asemenea, existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune sau garantarii executarii cheltuielilor judiciare, nu este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014 si nici nu impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de aceeasi lege.
In sustinerea acestei opinii s-a avut in vedere ca masurile asiguratorii in materie penala - a caror instituire este menita a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor apartinand invinuitului/suspectului, inculpatului sau partii responsabile civilmente, astfel dupa cum o spune expres art. 249 alin. (1) din Codul de procedura penala (reglementare similara in substanta cu cea prevazuta de art. 163 din Codul de procedura penala de la 1968), au ca finalitate asigurarea luarii masurii confiscarii speciale sau a confiscarii extinse, a garantarii executarii pedepsei amenzii, a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune . Efectele masurilor asiguratorii in materie penala sunt determinate chiar prin lege, art. 249 alin. (2) din Codul de procedura penala vorbind despre "indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora".
Nicio dispozitie legala a Codului de procedura penala ori a Codului de procedura civila nu declara ca fiind inalienabile ori insesizabile bunurile asupra carora a fost instituit un sechestru asigurator penal ori bunurile indisponibilizate, ceea ce presupune, implicit, ca regimul juridic al unui bun grevat de o astfel de masura nu este incompatibil cu derularea unei proceduri executionale, inclusiv procedura de executare concursuala prevazuta de legea insolventei.
Dupa cum s-a aratat de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 2/2018, "notiunea de indisponibilizare, la care se refera dispozitiile art. 249 alin. (2) din Codul de procedura penala, presupune ca titularul bunului nu mai poate dispune liber de el, in sensul ca nu il mai poate instraina, greva cu sarcini, dona, inchiria, fiindu-i interzis, in general, orice act voluntar care ar putea conduce la scaderea valorii bunului ori la sustragerea lui de la urmarire . Bunurile nu sunt scoase, ci raman in circuitul civil, fiind suspendat, pe durata instituirii masurii, doar dreptul de dispozitie voluntara asupra acestora apartinand proprietarului".
Prin urmare, masurile asiguratorii dispuse in cadrul unui proces penal nu determina indisponibilizarea bunurilor, ci doar impiedica incheierea unui act voluntar. Or, in cazul procedurii insolventei, actele incheiate nu sunt voluntare, intrucat fie sunt indeplinite de catre administratorul judiciar, fie sub supravegherea acestuia si, in ambele cazuri, sunt supuse controlului de legalitate al judecatorului-sindic si al instantei de apel.
Pe de alta parte, dupa cum s-a indicat mai sus, prevederile art. 91 alin. (1) teza finala din Legea nr. 85/2014 stabilesc in mod clar posibilitatea instrainarii bunurilor grevate de masuri asiguratorii dispuse in procesul penal, situatie in care nu se poate sustine ca masurile prevazute de art. 249 alin. (2) din Codul de procedura penala ar putea indisponibiliza bunul sau ar fi apte sa impiedice lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar, conform Legii nr. 85/2014.
In acest sens s-au depus opinii teoretice, precum si hotarari judecatoresti pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila si Sectia a VI-a civila, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Neamt - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Curtea de Apel Brasov - Sectia civila, Tribunalul Specializat Cluj, Curtea de Apel Cluj - Sectia a II-a civila, Tribunalul Gorj - Sectia a II-a civila, Tribunalul Mehedinti - Sectia a II-a civila, Curtea de Apel Galati - Sectia a II-a civila, Tribunalul Vrancea - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ si fiscal, Curtea de Apel Oradea - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Curtea de Apel Pitesti, Curtea de Apel Ploiesti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Targu Mures, Curtea de Apel Timisoara.
66. Subsumat acestei opinii au fost si instante care au apreciat ca, in ceea ce priveste masura asiguratorie instituita in cadrul procesului penal in vederea confiscarii speciale, in considerarea exceptiei reglementate de dispozitiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, procedura de lichidare trebuie suspendata, bunul neputand fi valorificat.
S-a apreciat ca nu pot fi supuse valorificarii in cadrul procedurii insolventei/falimentului decat bunurile din averea debitoarei, aspect care rezulta de altfel in mod expres din cuprinsul dispozitiilor art. 5 pct. 45, art. 64 lit. i), precum si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014, ori asupra bunurilor supuse unei masuri asiguratorii planeaza suspiciunea unei detineri ilicite.
In sustinerea unui astfel de punct de vedere s-a avut in vedere caracterul de masura de siguranta cu caracter patrimonial a confiscarii speciale, constand in trecerea silita in proprietatea statului a unor bunuri aflate in posesia sau, dupa caz, proprietatea faptuitorului, mentinerea bunurilor in patrimoniul faptuitorului creand o stare de pericol pentru valorile sociale.
Fata de prevederile art. 112 din Codul penal s-a retinut ca scopul masurii asiguratorii dispuse in vederea confiscarii nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane avand un potential drept de creanta, ci de a asigura ca anumite categorii de bunuri raman in patrimoniul unei persoane, urmand a fi trecute in patrimoniul statului in conditiile in care se dispune luarea masurii.
Cat timp chestiunea legitimitatii dobandirii bunului de catre debitoare nu a fost lamurita, pentru a se putea considera daca acesta face parte sau nu din averea debitoarei, s-a considerat ca bunurile indisponibilizate in vederea luarii masurii confiscarii nu pot fi valorificate in cadrul procedurii insolventei (Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Galati - Sectia a II-a civila, Tribunalul Vrancea - Sectia a II-a civila si de contencios administrativ).
67. Intr-o alta opinie s-a apreciat ca existenta unor asemenea masuri asiguratorii suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat, este de natura a indisponibiliza bunul asupra careia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014 si impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014, mai ales in conditiile in care masura asiguratorie a fost inscrisa anterior deschiderii procedurii, conform legii, pentru asigurarea opozabilitatii fata de terti. Lichidarea bunurilor poate fi facuta doar daca lichidatorul solicita instantei penale ridicarea sechestrului, iar cererea este admisa. Prin prevederile art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 se excepteaza masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse de la regula prevazuta de teza intai a textului, astfel ca vor fi aplicabile prevederile Codului de procedura penala, iar instrainarea bunurilor din averea debitorului, de catre administratorul/lichidatorul judiciar, in cadrul procedurii insolventei, bunuri asupra carora au fost instituite masuri asiguratorii in procesul penal, se poate realiza numai in conditiile prevazute de art. 249 alin. (4) si art. 250 alin. (1) din acest cod. Sechestrul instituit de organele de urmarire penala sau de instanta penala nu poate fi ridicat decat prin contestarea masurii asiguratorii in procesul penal, in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura penala. In cursul procedurii insolventei, practicianul in insolventa poate cere instantei penale ridicarea sechestrului instituit si poate valorifica bunurile numai dupa eventuala ridicare a masurii de indisponibilizare, dupa solutionarea definitiva a procesului penal sau daca este incuviintata valorificarea lor in procesul penal.
68. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca la nivelul Sectiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.
VIII. Jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie si jurisprudenta Curtii Constitutionale
69. Din verificarile efectuate rezulta ca instanta de contencios constitutional nu s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014.
70. Insa, prin Decizia nr. 522 din 11 iulie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 26 ianuarie 2018, respingand ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006, Curtea Constitutionala a retinut ca bunurile indisponibilizate prin masuri procesuale penale au un regim legal diferit, impus de existenta unei proceduri speciale penale, ca urmare a importantei valorilor sociale ocrotite de lege, ratiune pentru care se deroga de la dreptul comun al procedurii insolventei, a carui regula este ca bunurile instrainate sunt dobandite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie, de orice fel, ori masuri asiguratorii, exceptia fiind masurile asiguratorii sau masurile preventive specifice, instituite in cursul procesului penal. Curtea a stabilit ca prin prevederile legale criticate este garantat, in mod egal, dreptul de proprietate pentru toti creditorii debitorului aflat in faliment, in sensul ca toti creditorii se pot indestula din averea debitorului, prin distribuirea sumelor rezultate din vanzarea bunului in procedura falimentului, in ordinea de prioritate stabilita de prevederile Legii nr. 85/2006, fiind in consonanta cu sensul notiunii de procedura a falimentului, respectiv acea procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, potrivit art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006 (paragraful 26).
De asemenea a retinut ca prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretate si aplicate in coroborare cu celelalte norme in materia insolventei, cu Codul de procedura penala, in ceea ce priveste masurile asiguratorii si masurile preventive, in functie de evolutia si stadiul acestor proceduri, aspecte ce tin de resortul instantei de judecata si al autoritatilor indrituite cu ducerea la indeplinire a masurilor instituite prin aceste acte normative (paragraful 28).
71. Cat priveste dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968), Curtea Constitutionala a pronuntat o serie de decizii de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate invocate.
72. Astfel, prin Decizia nr. 1.346 din 22 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 817 din 27 noiembrie 2009, instanta de contencios constitutional a decis ca dispozitiile art. 163 alin. 2 din Codul de procedura penala de la 1968 sunt constitutionale, retinand ca luarea masurilor asiguratorii prevazute de acest text asupra bunurilor partii responsabile civilmente nu poate echivala cu o incalcare a dreptului acesteia de a-si desfasura o activitate economica, deoarece accesul liber al persoanei la o asemenea activitate este garantat numai daca se exercita in conditiile legii. Or, masurile asiguratorii au un caracter provizoriu, finalitatea lor constand in garantarea exercitarii obligatiilor cu caracter patrimonial, in cazul solutionarii unui proces penal.
73. De asemenea, prin Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 249 alin. (1) teza intai din Codul de procedura penala, Curtea a retinut ca ingerinta generata prin dispunerea sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia carora se afla bunurile vizeaza drepturi fundamentale, respectiv dreptul de proprietate, este reglementata prin lege, respectiv art. 249 si urmatoarele din Codul de procedura penala, are ca scop legitim desfasurarea instructiei penale, fiind o masura judiciara aplicabila in cursul procesului penal, se impune, fiind adecvata in abstracto scopului legitim urmarit, este nediscriminatorie si este necesara intr-o societate democratica, pentru protejarea valorilor statului de drept . Totodata, ingerinta analizata este proportionala cu cauza care a determinat-o, de vreme ce masurile asiguratorii au caracter provizoriu, intrucat acestea se dispun pe durata procesului penal, iar Curtea, analizand principiul proportionalitatii, in jurisprudenta sa constanta, a retinut ca acesta presupune caracterul exceptional al restrangerilor exercitiului drepturilor sau libertatilor fundamentale, ceea ce implica, in mod necesar, si caracterul lor temporar (paragraful 30).
IX. Raportul asupra chestiunii de drept
74. Prin raportul intocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, judecatorii-raportori, constatand ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, au apreciat ca existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune sau a garantarii executarii cheltuielilor judiciare: a) nu suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat; b) nu este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014 si c) nu impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
X. Inalta Curte de Casatie si Justitie
75. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii-raportori si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:
Asupra admisibilitatii sesizarii
76. In privinta obiectului si a conditiilor prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, pentru sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se constata ca acestea sunt intrunite, dupa cum urmeaza:
77. Curtea de Apel Bucuresti a fost investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv cu solutionarea unei cereri de apel impotriva unei sentinte pronuntate de catre judecatorul- sindic, iar, potrivit dispozitiilor art. 43 din Legea nr. 85/2014, raportate la art. 96 pct. 2 si art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila, hotararile pronuntate de catre curtile de apel in apelurile formulate impotriva unor hotarari date de tribunale, in procedura insolventei, sunt definitive.
78. A doua conditie de admisibilitate, privind faptul ca de lamurirea chestiunii de drept depinde solutionarea pe fond a apelului si, pe cale de consecinta, a cauzei, in fond, este de asemenea intrunita, deoarece prin apelul formulat a fost criticata solutia pronuntata de instanta de fond prin raportare la dispozitiile legale supuse interpretarii, aspectul privind suspendarea/impiedicarea derularii procedurilor de valorificare a bunurilor debitoarei aflate in procedura insolventei ca urmare a existentei unor masuri asiguratorii dispuse in procesul penal fiind esential pentru solutionarea cauzei. Obiectul cererii principale de chemare in judecata il constituie contestatia impotriva procesului-verbal de licitatie din 6 septembrie 2018 intocmit de lichidatorul judiciar al debitoarei Y S.R.L., prin care se solicita anularea acestuia si reluarea licitatiilor privind valorificarea unui imobil, iar obiectul cererii conexe il constituie contestatia impotriva masurii lichidatorului judiciar consemnate in raportul lunar publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa din 18 septembrie 2018, ambele contestatii fiind motivate tocmai pe modul de interpretare a dispozitiilor a caror dezlegare se solicita.
79. A treia conditie de admisibilitate este indeplinita deopotriva, deoarece chestiunea de drept identificata prezinta caracter de noutate, prevederile art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 raportate la dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968) nemaifacand anterior obiectul unui recurs in interesul legii sau al unei sesizari in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile asupra carora sa se fi pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Desi Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia nr. 2/2018, care cuprinde rationamente esentiale si relevante prin analogia lor cu problemele de drept din cauza pendinte, instantele de judecata au considerat ca aceasta decizie nu isi gaseste aplicabilitatea in procedura insolventei/falimentului, o procedura speciala, judiciara, efectuata sub controlul de legalitate al judecatorului-sindic, cu norme specifice in care nu sunt incidente dispozitiile de drept comun referitoare la executarea silita, concluzia fiind fondata tocmai pe diferentele substantiale dintre cele doua proceduri.
80. In fine, este indeplinita si cea din urma conditie de admisibilitate a sesizarii, deoarece din verificarile efectuate s-a constatat ca asupra acestei chestiuni de drept instanta suprema nu a statuat in mod direct, prin pronuntarea unei hotarari prealabile, si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
Asupra fondului sesizarii
81. Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2014, "scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cand este posibil, a sansei de redresare a activitatii acestuia".
82. Asadar, Legea nr. 85/2014 are doua componente esentiale: una privind prevenirea insolventei si cea de-a doua privind procedura insolventei in scopul acoperirii pasivului debitoarei.
83. Sub cel de-al doilea aspect, care intereseaza in cauza, rezulta ca procedura insolventei este o procedura executionala, concursuala si colectiva, desfasurata de "organele care aplica procedura" (asa cum sunt denumite chiar in titlul II capitolul I sectiunea a 2-a din Legea nr. 85/2014), respectiv de: instantele judecatoresti (tribunalul, in prima instanta si curtea de apel, in calea de atac - art. 41 si 43), judecatorul-sindic (care functioneaza in cadrul tribunalului), administratorul judiciar si lichidatorul judiciar (practicieni in insolventa, desemnati de catre judecatorul-sindic pentru administrarea procedurii insolventei - art. 57-64).
84. In fine, procedura insolventei este o procedura de executare silita concursuala si colectiva la care participa toti creditorii impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de lege (art. 5 pct. 44 din Legea nr. 85/2014).
85. Procedura falimentului este procedura de insolventa, concursuala, colectiva si egalitara, care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia, pentru acoperirea pasivului (art. 5 pct. 45).
86. Cu alte cuvinte, procedura insolventei (in componentele sale distincte), fiind una judiciara, prin excelenta, desfasurata sub controlul de legalitate al judecatorului-sindic, nu implica in totalitate vointa debitorului in ceea ce priveste modalitatea concreta de valorificare a bunurilor sale in scopul acoperirii creantelor. Ca atare, din acest punct de vedere, aceasta procedura presupune o instrainare/vanzare silita a bunurilor (iar nu de bunavoie), chiar si in cazul reorganizarii, de vreme ce si in acest caz planul de reorganizare este supus analizei creditorilor si apoi aprobarii de catre judecatorul-sindic (art. 134-140).
87. Asadar, pornind de la analiza celor doua institutii juridice aflate in concurs, respectiv masura asiguratorie dispusa in procesul penal asupra unor bunuri ale debitoarei, aflata in procedura insolventei, si masura de valorificare a bunurilor debitoarei in procedura insolventei, trebuie facute cateva distinctii.
88. Asa cum a decis Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 2/2018, mai intai trebuie avut in vedere faptul ca dispozitiile penale in materia masurilor asiguratorii se completeaza cu cele din materia procesual civila, astfel cum reglementeaza dispozitiile art. 2 alin. (2) din Codul de procedura civila, care consacra caracterul de drept comun al dreptului procesual civil, chiar in materie penala, daca aceasta materie nu contine dispozitii contrare.
89. De asemenea, tot cu titlu preliminar, trebuie subliniat faptul ca o masura asiguratorie dispusa in procesul penal are scopul de a impiedica sustragerea de catre proprietar a bunurilor sale de la o eventuala valorificare silita sau, in sens larg, de la valorificarea gajului general al creditorilor sai, precum si de a impiedica ascunderea, distrugerea, instrainarea acestor bunuri a caror executare silita s-ar putea face ulterior, dupa obtinerea titlului executoriu (adica a hotararii penale privind obligarea inculpatului la repararea pagubei produse partii civile, obligarea la plata unei amenzi penale, obligarea la plata cheltuielilor judiciare sau a hotararii definitive privind confiscarea speciala sau extinsa). Masura asiguratorie in procesul penal consta in "indisponibilizarea" acestor bunuri (mobile sau imobile) - art. 249 alin. (2) din Codul de procedura penala, ceea ce inseamna ca debitorul nu mai poate dispune de bunavoie de aceste bunuri pana la momentul executarii silite, efectul acestei masuri fiind, prin excelenta, unul preventiv, acelasi ca masura asiguratorie dispusa intr-un proces civil.
90. Or, valorificarea bunurilor debitoarei in procedura insolventei nu reprezinta un act de dispozitie la indemana debitoarei, pentru a se considera ca pe aceasta cale bunurile asupra carora poarta masurile asiguratorii dispuse in procesul penal sunt sustrase, in mod nelegal, de sub sechestru, ci aceasta procedura se desfasoara sub controlul de legalitate al judecatorului-sindic si sub coordonarea administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului judiciar.
91. Pe de alta parte, indisponibilizarea nu confera acestor bunuri caracter de inalienabilitate si insesizabilitate, asa cum retine Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr. 2/2018 (paragrafele 67 si 68), ceea ce conduce la concluzia ca nu exista nicio incompatibilitate intre existenta acestei masuri si valorificarea drepturilor creditorilor din procedura insolventei asupra debitoarei, cu atat mai mult cu cat masurile asiguratorii dispuse in procesul penal nu confera beneficiarului acestora calitatea de creditor preferential in raport cu creditorii din cadrul procedurii insolventei, acestia din urma putand fi chiar titularii unor drepturi reale sau ale unor garantii care ii situeaza pe pozitii privilegiate in etapa distribuirii fondurilor, conform art. 161 din Legea nr. 85/2014.
92. De asemenea, potrivit art. 342, dispozitiile Legii nr. 85/2014 se completeaza cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedura civila numai in masura in care nu contravin prevederilor speciale ale acestei legi.
93. Dispozitiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementeaza regimul bunurilor instrainate in procedura insolventei de catre administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar si prevad ca aceste bunuri sunt dobandite libere de orice sarcini, facand exceptie de la acest regim masurile asiguratorii dispuse in cadrul procesului penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse.
94. Din economia dispozitiilor Legii nr. 85/2014 referitoare la modalitatile concrete de valorificare a bunurilor in cadrul acestei proceduri judiciare rezulta ca procedura in sine este una de lichidare a bunurilor din averea debitoarei, efectuata de lichidatorul judiciar sub controlul judecatorului-sindic, la care toti creditorii participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor.
95. Or, distinctia fata de executarea silita de drept comun din materie civila priveste doua componente: una se refera la organul care aplica procedura - la executarea silita civila, acesta este executorul judecatoresc (art. 623 din Codul de procedura civila), iar in cadrul procedurii insolventei, acesta este lichidatorul judiciar [art. 64 lit. i) din Legea nr. 85/2014]; a doua componenta se refera la instanta care exercita controlul de legalitate asupra procedurii - in timp ce in cadrul executarii silite civile aceasta este instanta de executare (judecatoria), in cadrul procedurii insolventei instanta este reprezentata de judecatorul-sindic din cadrul tribunalului sau, dupa caz, al tribunalului specializat, in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul, conform dispozitiilor art. 120 din Codul de procedura civila.
96. Pe de alta parte, in ciuda acestor distinctii, care confera procedurii insolventei un caracter pronuntat de specificitate, majoritatea argumentelor retinute de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr. 2/2018 se aplica prin analogie si in cauza de fata (ubi eadem legis ratio ibi eadem legis dispositio).
97. Asa cum s-a observat mai sus, din analiza jurisprudentei nationale cu privire la aceste chestiuni de drept a rezultat ca majoritatea instantelor au opinat in sensul ca masurile asiguratorii din procesul penal nu suspenda, nu impiedica derularea procedurii insolventei in toate componentele sale, sub aspectul posibilitatii valorificarii bunurilor asupra carora s-au instituit atare masuri .
98. Deoarece dispozitiile legale ce au fost interpretate diferit de catre instante cuprind nuante diferite in raport cu scopul instituirii masurii asiguratorii in procesul penal, modul de aplicare a acestora urmeaza a fi analizat in mod distinct, cu atat mai mult cu cat textele insele fac distinctii importante. Astfel:
A. Atunci cand masura asiguratorie este instituita in vederea repararii prejudiciului partii civile sau a recuperarii cheltuielilor judiciare
99. Potrivit dispozitiilor art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, scopul masurii asiguratorii este de a crea partii civile un avantaj patrimonial, in vederea executarii obligatiilor ce ar putea decurge din rezolvarea actiunii civile ori in vederea recuperarii cheltuielilor judiciare.
100. Consecinta acestei masuri consta in mentinerea bunului in proprietatea celui ce urmeaza a fi obligat prin solutionarea laturii civile a procesului penal, adica tocmai efectul de indisponibilizare la care face referire Codul de procedura penala, ce vizeaza impiedicarea vanzarii bunului de bunavoie de catre cel la care se refera masura sechestrului, nicidecum impiedicarea vanzarii silite a bunului, chiar si prin intermediul unei proceduri concursuale (a insolventei).
101. Cand bunurile vizate de masura sechestrului asigurator apartin unei persoane aflate in procedura falimentului, un astfel de avantaj patrimonial nu mai poate fi mentinut, dat fiind faptul ca dispozitiile legii insolventei nu instituie niciun tratament privilegiat in ceea ce priveste creanta unei parti civile din cadrul unui proces penal, fata de ceilalti creditori din aceeasi procedura .
102. Din contra, legea stabileste in mai multe randuri prin dispozitiile sale speciale (unele evocate mai sus) ca procedura insolventei/falimentului este o procedura concursuala, colectiva si egalitara, ceea ce inseamna ca toti creditorii participa in vederea valorificarii creantelor, conform ordinii de prioritate prevazute de Legea nr. 85/2014.
103. De altfel, potrivit art. 581 din Codul de procedura penala, dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile, astfel ca nu se poate sustine inaplicabilitatea dispozitiilor legii civile atunci cand acestea vin in concurs cu dispozitii din legea penala, ci dimpotriva, legiuitorul stabileste o anumita complementaritate a acestora.
104. Mai mult, in cauza de fata, in afara de Codul de procedura civila, legea civila mai este reprezentata si de Legea nr. 85/2014, dat fiind faptul ca o executare silita de drept comun impotriva unei persoane aflate in procedura insolventei este suspendata de drept, potrivit art. 75 alin. (1) din lege (element care diferentiaza o data in plus procedura executarii silite de drept comun, de procedura insolventei).
105. Ca atare, regulile de drept civil aplicabile sunt cele prevazute de Legea nr. 85/2014, urmand a fi completate, in masura compatibilitatii lor cu procedura insolventei, de dispozitiile Codului civil si ale Codului de procedura civila.
106. Conform art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014, creanta unei parti vatamate din cadrul procesului penal se inscrie sub conditie suspensiva, pana la solutionarea actiunii civile din procesul penal; in cazul in care aceasta actiune nu se finalizeaza pana la inchiderea procedurii insolventei, eventualele creante rezultate din procesul penal vor fi acoperite din averea persoanei juridice reorganizate sau, daca este cazul, din sumele obtinute din actiunea in atragerea raspunderii patrimoniale exercitate conform art. 169.
107. Asadar, textul de lege evidentiaza intentia clara a legiuitorului de a nu prelungi/suspenda/impiedica derularea procedurii insolventei pana la solutionarea actiunii civile din cadrul procesului penal, in conditiile in care o astfel de prelungire/suspendare/impiedicare pe durata nedeterminata ar atrage dupa sine cheltuieli suplimentare si ar fi de natura a aduce atingere drepturilor celorlalti creditori de a-si vedea acoperite creantele intr-un termen rezonabil, dar si pe aceea de a stabili caracterul de lege civila aplicabila si in procesul penal Legii nr. 85/2014.
108. Toate aceste dispozitii reglementeaza necesitatea continuarii procedurii insolventei, in baza regulilor sale specifice, in ciuda preexistentei sau aparitiei unei masuri asiguratorii in procesul penal, cu atat mai mult cu cat nu rezulta din nicio dispozitie legala reglementata de legea penala sau procesual penala sau de legea civila, care sa confere beneficiarului unei masuri asiguratorii din procesul penal un titlu preferential ce ar urma sa se definitiveze in viitor, dupa obtinerea unui titlu executoriu in urma solutionarii actiunii civile din procesul penal, partea civila castigatoare fiind cel mult un creditor chirografar care are acelasi regim cu orice creditor chirografar dintr-un proces civil obisnuit, beneficiind doar de gajul general al creditorilor chirografari, cu posibilitatile reglementate de legea speciala, respectiv de Legea nr. 85/2014.
109. Mai mult, asa cum se retine si in Decizia nr. 2/2018, atribuirea unui regim de bun inalienabil sau insesizabil bunurilor afectate de masuri asiguratorii dispuse in procesul penal depaseste cadrul legal de reglementare al regimului juridic al acestora. Art. 253 alin. (4) din Codul de procedura penala, reglementand necesitatea ca fie procurorul, fie judecatorul de camera preliminara, fie instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului sa ceara organului competent notarea ipotecara asupra bunurilor sechestrate, doar pentru opozabilitatea fata de terti, exclude posibilitatea de a se considera ca o atare masura ar institui o prioritate in executare, care sa confere un drept de preferinta celui in beneficiul caruia a fost instituita masura, fie acesta chiar si statul, cu atat mai putin in cadrul procedurii insolventei, care reglementeaza o ordine de prioritate legala pentru distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor debitoarei.
110. In concluzie, dispozitiile art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 raportate la dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968) trebuie interpretate in sensul ca existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea repararii pagubei produse prin infractiune sau a garantarii executarii cheltuielilor judiciare nu suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat, nu este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014 si nici nu impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
B. Atunci cand masura asiguratorie din procesul penal a fost instituita in vederea confiscarii speciale/extinse, dispozitiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 nu isi gasesc aplicarea, intrucat masura confiscarii nu vizeaza solutionarea laturii civile din procesul penal, ci are legatura cu modalitatea de rezolvare a actiunii penale.
111. Confiscarea speciala este o masura de siguranta cu caracter patrimonial, constand in trecerea silita in proprietatea statului a unor bunuri aflate in posesia sau, dupa caz, proprietatea faptuitorului, mentinerea bunurilor in patrimoniul faptuitorului creand o stare de pericol pentru valorile sociale.
112. Cazurile in care se poate dispune confiscarea speciala sunt cele prevazute la art. 112 din Codul penal si se refera la: "a) bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala; b) bunurile care au fost folosite, in orice mod, sau destinate a fi folosite la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; c) bunurile folosite, imediat dupa savarsirea faptei, pentru a asigura scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori a produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinand altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor; d) bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau pentru a rasplati pe faptuitor; e) bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia; f) bunurile a caror detinere este interzisa de legea penala."
113. Scopul masurii asiguratorii dispuse in vederea confiscarii nu este acela de a crea un avantaj patrimonial vreunei persoane avand un potential drept de creanta, ci de a asigura ca anumite categorii de bunuri raman in patrimoniul unei persoane, urmand fi trecute in patrimoniul statului in conditiile in care se dispune luarea masurii.
114. Exceptia prevazuta de art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 vizeaza insa modalitatea in care se realizeaza dobandirea bunului, urmand a fi mentinuta masura sechestrului asigurator instituit in vederea confiscarii si dupa instrainarea bunului, fara a fi insa de natura a impiedica sau a temporiza o astfel de instrainare, textul stabilind doar efectul ulterior instrainarii bunului, acela de "bun liber de sarcini" sau de "bun grevat de sarcini".
115. Prin utilizarea sintagmei "dobandite libere de orice sarcini", legiuitorul se refera la subdobanditorul din cadrul procedurii insolventei (cel care a cumparat bunul), iar nu la debitor, in calitate de proprietar executat silit in cadrul unei atare proceduri, astfel ca textul, redactat intr-o maniera confuza si neclara, desi adoptat in scopul asigurarii unei protectii a unor valori sociale specifice dreptului penal, produce neclaritati sub aspectul regimului juridic al bunului la care se refera.
116. Pe de alta parte, teza intai din art. 91 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reglementeaza fara putinta de tagada premisa deja produsa a instrainarii, a dobandirii de catre terti in cadrul procedurii insolventei a unor bunuri asupra carora este instituita masura asiguratorie in vederea eventualei confiscari speciale/extinse care nu a fost inca dispusa in procesul penal, al carei caracter eventual este dat de lipsa unei hotarari definitive pe latura penala, iar teza a doua din acelasi text se refera doar la caracterul de "bun liber de sarcini" sau de "bun grevat de sarcini", iar nu la vreo inalienabilitate sau insesizabilitate a acestuia. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabileste consecintele ce au loc dupa instrainarea/dobandirea valabila, iar nicidecum un impediment absolut de a fi valorificat in cadrul unei proceduri judiciare a insolventei.
117. In acest sens trebuie subliniata si denumirea marginala a textului de lege (respectiv "Regimul bunurilor instrainate in procedura insolventei de catre administratorul sau lichidatorul judiciar"); de altfel, art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014 face referire la dobandirea libera de orice sarcini a bunului, precum privilegii, gajuri, ipoteci sau drepturi de retentie, sechestre de orice fel, facand exceptie de la acest regim (respectiv al dobandirii bunurilor libere de orice sarcini) masurile asiguratorii dispuse in procesul penal in vederea confiscarii speciale si/sau confiscarii extinse, care se mentin si ulterior instrainarii.
118. Mai mult, potrivit art. 112 alin. (3) din Codul penal, in cazul in care bunurile ce urmeaza a fi supuse confiscarii nu se mai regasesc in posesia sau patrimoniul infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se va confisca echivalentul in bani al acestora, cu distinctia aratata in art. 112 alin. (2) privind posibilitatea confiscarii numai in parte a bunurilor. Asadar, insusi legiuitorul din materie penala a prevazut posibilitatea ca masura penala a confiscarii sa isi produca efecte chiar in cazul instrainarii bunurilor supuse unei asemenea masuri, intr-o atare situatie masura de siguranta producand efectele scontate, respectiv inlaturarea starii de pericol creata prin savarsirea infractiunii.
119. Coroborand astfel dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968), precum si cele ale art. 91 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 85/2014, rezulta ca notiunea de "indisponibilizare" la care face referire legea procesual penala nu se extinde si asupra unui efect suspensiv in procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat sau de a impiedica lichidarea bunului, mai ales ca scopul masurii asiguratorii ar putea fi atins chiar si in conditiile in care s-ar proceda la vanzarea bunului, prin mentinerea inscrierii respectivei sarcini in cartea funciara.
120. Asadar, in atare situatie, se poate proceda la vanzarea bunului in procedura insolventei, cu inscrierea sarcinii decurgand din masura asiguratorie in cartea funciara (atunci cand este vorba despre bunuri imobile).
121. Pentru toate aceste considerente,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
D E C I D E:
Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a civila, in Dosarul nr. 31.798/3/2018, pentru pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea dispozitiilor art. 91 alin. (1), art. 102 alin. (8) si art. 154-158 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la dispozitiile art. 249 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala (respectiv art. 163 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala de la 1968), existenta unor masuri asiguratorii infiintate in cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane juridice, anterior deschiderii procedurii insolventei, in vederea confiscarii speciale, a repararii pagubei produse prin infractiune sau a garantarii executarii cheltuielilor judiciare: a) nu suspenda procedura de lichidare prevazuta de Legea nr. 85/2014 in ceea ce priveste bunul sechestrat; b) nu este de natura a indisponibiliza bunul asupra caruia a fost inceputa procedura de valorificare conform dispozitiilor Legii nr. 85/2014; c) nu impiedica lichidarea bunurilor efectuata de lichidatorul judiciar in exercitarea atributiilor conferite de Legea nr. 85/2014.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica din 20 ianuarie 2020.
Sumele destinate platii drepturilor salariale, aflate in conturi deschise la unitatile de trezorerie si societati bancare, nu pot face obiectul executarii silite prin poprire Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - ICCJ
Masuri asiguratorii. Sechestru asigurator Pronuntaţă de: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 3507 din 1 iunie 2006
Masuri asiguratorii. Contestare. Bunuri comune. Creante bugetare Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bacau � decizia penala nr.386 din data de 17.iunie.2010
Restituirea lucrurilor ridicate cu ocazia perchezitiilor. Temeiul juridic al plangerii Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti, sectia I penala, sentinta nr. 75 din 24 ianuarie 2006
Masuri asiguratorii. Sechestru asigurator Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie , sectia penala, decizia nr. 3507 din 1 iunie 2006
RECHIZITORIUL conform Noului cod de procedura penala Sursa: EuroAvocatura.ro
ORDONANTA de luare a masurilor asiguratorii Sursa: EuroAvocatura.ro
REFERAT cu propunere de prelungire a arestarii preventive Sursa: EuroAvocatura.ro
REFERAT cu propunere de prelungire a masurii preventive a arestului la domiciliu Sursa: EuroAvocatura.ro
Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii. Art. 249 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro
Rezolvarea cauzelor penale. Dispozitiile privitoare la masurile preventive, asiguratorii si de siguranta. Art. 330 - 331 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro
Procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice. Art. 489 - 503 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro