Autoritatea de lucru judecat prezinta un aspect pozitiv pentru partea care a castigat procesul, in sensul ca aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotararea judecatoreasca ramasa definitiva intr-o noua judecata, fara ca partea adversa ori instanta sa mai poata lua in discutie existenta dreptului, dar si un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, intrucat nu mai poate repune in discutie dreptul sau intr-un alt proces.
Aspectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat intervine in acele situatii in care, precum in cauza de fata, este exista identitate de parti, nu este identitate de obiect si de cauza si presupune ca ceea ce a statuat instanta de judecata sa nu poata fi contrazis intr-un litigiu ulterior, dand astfel eficienta principiul securitatii raporturilor juridice.
Conform dispozitiilor art. 435 C.proc.civ. hotararea judecatoreasca este obligatorie fata de parti si fata de succesorii acestora si este opozabila oricarei terte persoane atat timp cat aceasta nu face, in conditiile legii, dovada contrara.
Dand eficienta autoritatii de lucru judecat ca prezumtie legala, Curtea retine ca beneficiaza de autoritate de lucru judecat cele retinute printr-o sentinta anterioara referitoare la indreptatirea apelantei de a i se achita contravaloarea lucrarilor pretins a fi fost executate in baza unui contractul de antrepriza.
Odata ce s-a statuat cu autoritate de lucru judecat ca a operat rezolutiunea unilaterala a unui contract, pentru neexecutarea obligatiilor contractuale din culpa apelantei-reclamante, este inadmisibil a se retine ca platile ce au fost efectuate de parata-intimata, cu titlu de avans, ar valida de fapt recunoasterea obligatiilor pe care si le-a asumat prin acelasi contract si, implicit, recunoasterea executarii obligatiilor apelantei-reclamante.
Prin sentinta civila nr. 700/10.05.2019 Tribunalul Iasi a respins ca nefondata exceptia de autoritate de lucru judecat, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata si, in consecinta, a respins - pentru prescriptia dreptului material la actiune
- cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta ``AB`` SNC, prin lichidator ``RL`` SPRL, in contradictoriu cu parata ``CU`` SA, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata .
In considerentele sentintei se retine, cu privire la exceptia de autoritate de lucru judecat, faptul ca este nefondata. Corect sustine reclamanta ca nu sunt indeplinite conditiile art. 431 C.proc.civ. Conditia identitatii de obiect dintre cauza solutionata prin sentinta civila nr. 262/2017 pronuntata de Tribunalul Specializat Cluj in dosarul nr. XX5/1285/2016/a1 si cauza de fata nu este indeplinita pentru ca pretentia de plata a sumelor solicitate in aceasta cauza nu se regaseste in obiectul cererii procesului anterior din dosarul nr. XX5/1285/2016/a1.
A apreciat instanta de fond ca este fondata exceptia de prescriptie a dreptului material la actiune, pentru urmatoarele motive. Prin actiune, reclamanta pretinde plata unor sume ce reprezinta cost al lucrarilor executate in perioada decembrie 2014 - aprilie 2015, in temeiul contractului dintre parti, lucrari pentru care nu s-au emis facturi din culpa paratei.
Potrivit art. 2524 alin. (1) C.civ.; ,,Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligatiilor contractuale de a da sau de a face prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine exigibila si debitorul trebuia astfel s-o execute``, iar potrivit art. 2523 C.civ. ``prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui``.
Pretentiile reclamantei sunt intemeiate pe dispozitiile Contractului de subantrepriza nr. 2612/22.12.2014. Determinarea scadentei obligatiei de plata atribuite prin actiune paratei nu se poate realiza in conditiile convenite prin art. 7 din contract pentru ca in privinta lucrarilor al caror cost se solicita nu a fost intocmita o situatie de lucrari si nu au fost emise facturi.
Raportat la regula generala inscrisa in art. 2523 C.civ., termenul de prescriptie de 3 ani pentru promovarea acestei actiuni curge de la data la care reclamanta, titular al dreptului la actiune, a cunoscut despre nasterea acestui drept, moment ce se identifica cu data la care lucrarile executate in temeiul contractului au fost finalizate, anume ultima zi a lunii aprilie 2015, pentru ca prin cererea de chemare in judecata chiar reclamanta sustine ca lucrarile au fost executate in perioada decembrie 2014 - aprilie 2015. Cu incepere de la finalul lunii aprilie 2015, reclamanta avea deschisa calea actiunii in justitie pentru recuperarea sumelor pretinse in speta, inclusiv pentru ipoteza sustinuta potrivit careia nu au fost emise facturi pentru ca parata ar fi refuzat fara temei intocmirea unei situatii de lucrari.
Sustinerea reclamantei din cererea de chemare in judecata conform careia, la data de 20.05.2015, a dorit emiterea facturii pentru contravaloarea lucrarilor de restaurare pictura murala nu are nicio relevanta in privinta inceputului cursului prescriptiei dreptului material la actiune . Nu s-a probat niciun demers al reclamantei datand din 20.05.2015, de altfel nici nu este indicat un astfel de demers, sintagma ``am dorit emiterea facturii``, demonstrand ca actul de emitere a facturii a ramas la stadiul de intentie a reclamantei. Prin urmare, este nefondata apararea reclamantei conform careia cursul prescriptiei a inceput sa curga de la aceasta data, 20.05.2015.
Nu s-a probat nici faptul ca la aceasta data parata ar fi incasat costul lucrarilor de la beneficiar, aspect de altfel fara relevanta, intrucat in relatiile dintre parti termenul de prescriptie curge de la data la care reclamanta a cunoscut despre nasterea dreptului la actiune, nefiind conditionat de plata costului lucrarii de catre beneficiar .
Ca urmare, stabilind ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune a inceput sa curga la data finalizarii lucrarilor, sfarsitul lunii aprilie 2015, rezulta ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune s-a implinit 3 ani mai tarziu, adica la 2.05.2018.
Prin urmare, sustinerile reclamantei potrivit cu care cursul termenului de prescriptie ar fi inceput la data de 20.05.2015 sunt nefondate, ceea ce impune si inlaturarea apararii potrivit cu care termenul de prescriptie ar fi fost intrerupt la data de 15.05.2018 prin notificarea transmisa paratei. Cata vreme data de 15.05.2018 se situeaza ulterior datei la care tribunalul a stabilit ca s-a implinit termenul de prescriptie pentru dreptul material la actiune, demersul reclamantei de a notifica pe parata la aceasta data nu are aptitudinea de a intrerupe cursul prescriptiei deja implinite si nici de a atrage consecintele prevazute de dispozitiile art. 2540 C.civ.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel principal ``AB`` SNC, solicitand admiterea apelului si anularea in parte a sentintei civile nr. 700/2019, respectiv doar in ceea ce priveste solutia pronuntata asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
In motivare, apelanta a aratat ca in mod eronat a retinut instanta de fond ca moment de inceput al cursului prescriptiei dreptului material la actiune, ultima zi a lunii aprilie 2015 pornind de la premisa ca a sustinut ca a executat lucrarile de restaurare pictura murala, ce fac obiectul contractului subantrepriza nr. xxxx/22.12.2004, in perioada decembrie 2014 - aprilie 2015, fara a corobora aceasta afirmatie cu probele existente la dosarul cauzei.
In acest context, subliniaza ca, dupa cum reiese inclusiv din inscrisurile depuse in probatiune (in special jurnalul de santier si fisele zilnice semnate de lucratori) in calitate de executant si AB, in calitate de specialist atestat, cu ajutorul angajatilor aflati in subordine, au executat aceste lucrari pana in luna august 2015, fiind vorba pur si simplu de o eroare materiala strecurata in cuprinsul actiunii introductive.
Arata ca Jurnalul de santier ``Biserica Manastirii Trei Ierarhi`` din Iasi, februarie - august 2015, depus la dosar impreuna cu cererea de chemare in judecata, cuprinde toate lucrarile efectuate sub supervizarea sa, de angajati proprii sau angajati ai SC ``CU`` SA, pana in data de 4 iulie 2015 inclusiv.
De asemenea, fisele zilnice de lucru, scrise si semnate de fiecare din lucratori, contin consemnari ale lucratorilor din perioada 06.03.2015-23.07.2015, in aceasta ultima zi fiind efectuate de catre dl. A T, lucrari asupra ``turla naos``, constand in ``aplicat fresca, sclivisit, fereastra est``, iar de DV, lucrari la ``turla naos``, constand in ``sclivisire, aplicare mortar``.
Precizeaza ca atat IT-E, cat si ISO au fost angajati ai apelantei pe toata durata executarii lucrarilor la Biserica ``Sf. Trei Ierarhi`` din lasi, raporturile contractuale de munca derulandu-se cu acestia pana la data de 27.04.2017.
Mai mult, in cuprinsul notificarii comunicate paratei s-a mentionat, conform starii de fapt reale, ca lucrarile au fost efectuate in perioada decembrie 2014 - august 2015.
Motivul pentru care instanta s-a raportat la data de 20.05.2015, ca moment al inceperii termenului de prescriptie de 3 ani, a constat in aceea ca, in cursul lunii mai 2015, parata a intocmit o situatie de lucrari, avizata de AB in calitate de specialist atestat si autorizat, in baza careia a incasat de la Biserica ``Sf. Trei Ierarhi`` din Iasi suma de 500.947,24 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de restaurare pictura murala efectuate de subscris pana la acea data .
Aceasta situatie de lucrari a fost depusa in probatiune de apelanta, insa a fost ignorata de instanta de fond in solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune .
Data de 20.05.2015 reprezinta data la care apelanta a luat cunostinta de incasarea de catre parata, de la beneficiar, a contravalorii lucrarilor contractate, conform contractului de executie lucrari nr. xxxx/15.12.2014 si, odata incasat intregul pret contractual de catre parata, s-a nascut in sarcina acesteia obligatia de a-i achita apelantei partea cuvenita pentru executarea lucrarilor de restaurare a partii din Biserica ``Sfintii Trei Ierarhi`` din lasi, angajate prin contractul de subantrepriza.
Raportat la aceasta stare de fapt si la dispozitiile art. 2524 alin. (1) C.civ. apreciaza ca termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga la data de 20.05.2015.
Cu toate acestea, raportat la finalizarea acestor lucrari - luna iulie 2015, data care rezulta din jurnalul de santier si fisele zilnice ale lucratorilor - se constata ca cererea a fost formulata inauntrul termenului de prescriptie, care ar fi inceput sa curga, in acest caz, chiar mai tarziu, respectiv in 24.07.2015.
Tribunalul Iasi a inlaturat in mod nelegal si netemeinic apararile apelantei referitoare la intreruperea cursului prescriptiei dreptului material la actiune, insa din probatoriul administrat in fata primei instante rezulta un cu totul alt moment de la care a inceput sa curga prescriptia in sensul ca la data de 26.05.2015 a fost emisa de apelanta si acceptata de parata factura seria ANM nr. 002/26.05.2015, pentru suma de 70.000 lei (56.451,62 lei + TVA 13.548.38 lei), reprezentand contravaloare partiala a lucrarilor de restaurare pictura la Manastirea ``Trei Ierarhi``. Conform acestei facturi a fost stornat avansul achitat de parata conform facturilor nr. 42/26.12.2014, respectiv nr. 46/31.03.2015, in suma de 60.000 lei (48.387,10 lei + TVA 11.612,90 lei), ramanand un rest de plata de 10.000 lei (8.064,52 lei + TVA 1.935,48 lei), care a fost platit apelantei prin ordinul de plata nr. 372/26.05.2015, dupa cum insasi parata recunoaste prin intampinare.
De la data de 26.05.2015 parata a recunoscut practic ca pentru executarea lucrarilor de restaurare pana la acel moment, apelanta a era indreptatita la cel putin la suma de 70.000 lei, din care ii fusesera achitati, in avans, 60.000 lei, iar restul de 10.000 lei incasandu-i la data emiterii acestei ultime facturi.
Prin urmare, in masura in care instanta de apel ar avea in vedere, ca data a inceperii prescriptiei, data de 20.05.2015, solicita a se constata ca, in conformitate cu dispozitiile art. 2537 pct. 1 C.civ. termenul de prescriptie s-a intrerupt la data de 26.05.2015, de la acea data incepand sa curga un nou termen de 3 ani, potrivit art. 2541 alin. (l)-(3) C.civ.
Suplimentar si independent de aceasta cauza de intrerupere a prescriptiei, prin notificarea emisa la data de 15.05.2018 catre parata, a solicitat acesteia executarea obligatiei de plata, astfel ca termenul de prescriptie a fost intrerupt din nou, in conformitate cu dispozitiile art. 2537 pct. 4 C.civ.
Prin aceasta notificare, parata a fost pusa in intarziere cu privire la executarea acestei obligatii, in sensul art. 1522 alin. (1) C.civ., astfel ca sunt incidente dispozitiile art. 2540 C.civ., potrivit carora punerea in intarziere intrerupe cursul prescriptiei daca cererea de chemare in judecata este introdusa in interiorul unui termen de 6 luni de la data punerii in intarziere, conditie indeplinita, intrucat prezenta cauza a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 12.09.2018.
Concluzioneaza ca cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul instantelor de judecata inauntrul termenului de prescriptie de 3 ani prevazut de lege, motiv pentru care se impunea respingerea de Tribunalul Iasi, a exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune .
``CU`` SA a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de ``AB`` SNC si mentinerea sentinta instantei de fond cu privire la modalitatea de solutionare a exceptiei prescriptiei ca legala si temeinica. A formulat apel incident, solicitand anularea in tot a sentintei civile nr. 700/2019, in sensul admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat.
In motivarea intampinarii, cu privire la exceptia prescriptiei dreptului de a solicita obligarea ``CU`` SA la plata sumei de 500.947,24 lei reprezentand contravaloarea/pretul lucrarilor de restaurare si conservare pictura murala de la Biserica ``Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, cuvenit acesteia in baza contractului de subantrepriza nr. xxxx/22.12.2004 arata ca din cuprinsul ``Jurnalului de santier Biserica Manastirii Trei Ierarhi din Iasi, jud. Iasi`` reiese ca in data de 04.07.2015 au lucrat urmatoarele patru persoane: BD, BL, IS, IT, aceste persoane erau angajati ai SC ``CU`` SA in perioada respectiva, context in care nu poate fi primita sustinerea apelantei ca aceasta - sau implicit angajatii sai - ar fi lucrat pana in data de 04.07.2015 inclusiv.
Din fisele zilnice de lucru din perioada 06.03.2015 - 23.07.2015 reiese ca lucrarile ar fi fost efectuate de AT si de DV, persoane care erau angajati ai ``CU`` SA in perioada respectiva astfel incat nici din aceasta perspectiva nu poate fi primita sustinerea apelantei potrivit careia ar fi lucrat pana in data de 23.07.2015 inclusiv.
Apelanta afirma in plus ca IS si IT ar fi fost de fapt angajati ai ``AB`` SNC pe durata executarii lucrarilor la Biserica Manastirii ``Trei Ierarhi`` din Iasi si pentru a dovedi acesta sustinere, depune la dosar adeverinte emise de ``AB`` SNC.
Contrar sustinerilor apelantei, atat ITE, cat si ISO au fost angajati cu contract de munca de ``CU`` SA, reiese din contractele individuale de munca precum si extrase Revisal; or, in contextul in care raporturile de munca se dovedesc cu contracte de munca si nu cu adeverinte intocmite in mod evident pro causa solicita a se retine ca apelantii din prezenta cauza nu au dovedit o data de incepere a prescriptiei ulterioara celei retinute de instanta de fond .
In ceea ce priveste alegatiile apelantei in sensul ca termenul de prescriptie ar fi fost intrerupt prin plata efectuata de ``CU`` SA, in data de 26.05.2015, solicita sa fie respinse argumentand ca, in derularea contractului de subantrepriza nr. xxxx/22.12.2004, debitoarea ``AB`` SNC a procedat la emiterea unui numar de trei facturi pentru lucrarile pe care aceasta a pretins ca le-a executat: ff nr. 42/26.12.2014 in valoare de 50.012,92 lei reprezentand avans lucrari restaurare pictura la Biserica ``Trei Ierarhi Iasi``; ff. nr. 46/31.03.2016 in valoare de 10.000 lei reprezentand avans lucrari restaurare pictura murala la Biserica ``Trei Ierarhi`` Iasi; ff. 2/26.05.2015 in valoare de 69.999,98 lei din care a fost stornata valoarea lucrarilor achitate cu titlul de avans in cuantum total de 60.000 lei, ramanand o diferenta in cuantum total de 10.000 lei.
Contrar celor sustinute de apelanta, sumele achitate de ``CU`` SA au fost achitate cu titlu de avans si, in al doilea rand, acestea nu pot avea semnificatia unei recunoasteri a dreptului a carui actiune se prescrie.
Astfel, avand in vedere ca recunoasterea semnifica parasirea de catre subiectul pasiv a pozitiei sale de impotrivire fata de dreptul subiectiv corelativ, pentru ca recunoasterea sa aiba efect intreruptiv trebuie sa fie voluntara, neindoielnica, pura si simpla si bineinteles facuta in termenul de prescriptie, indiferent daca este expresa ori, dupa caz, tacita . Or, in contextul in care sumele au fost achitate cu titlu de avans nu se poate considera ca reprezinta o recunoastere a executarii lucrarilor de restaurare.
Mai mult decat atat, esential in analizarea acestui aspect este faptul ca aceste sume au facut obiectul dosarul nr. XX5/1285/2016/al, in cadrul caruia ``CU`` SA a solicitat inscrierea in tabelul de creante al ``AB`` SNC, solicitand restituirea acestei sume.
Tribunalul Specializat Cluj a admis definitiv cererea formulata, retinand ca creditoarea (``CU`` SA) este indreptatita la repunerea in situatia anterioara, respectiv la restituirea sumelor achitate cu titlul de pret si a penalitatilor de intarziere aferente neexecutarii de catre debitoare.
In ceea ce priveste sustinerea apelantei potrivit careia ar fi avut loc o intrerupere a cursului prescriptiei, prin notificarea din 15.05.2018, subliniaza ca reclamanta a sustinut in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract in luna aprilie 2015, orice drept de creanta izvorat din acest contract putand fi astfel valorificat pana in aprilie 2018, astfel cum in mod temeinic si legal a retinut instanta de fond .
In cuprinsul apelului, apelanta revine asupra acestei alegatii si sustine ca, de fapt, si-ar fi indeplinit obligatiile in iulie 2015, aspect nedovedit. Or, prin raportare la data de aprilie 2018, notificarea din 15.05.2018 nu produce efecte intreruptive de prescriptie, fiind emisa ulterior implinirii termenului de prescriptie .
Cu privire la apelul incident formulat solicita anularea in parte a sentintei civile nr. 700/2019 in ceea ce priveste solutia pronuntata prin considerente asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat. In cuprinsul sentintei nr. 262/2017 a Tribunalului Specializat Cluj instanta a analizat in concret starea de fapt expusa si, mai mult, a retinut ca din adresa emisa de beneficiarul lucrarilor reiese ca debitoarea nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contractul de subantrepriza. Mai retine judecatorul sindic faptul ca executarea lucrarilor, fiind sustinuta de administratorul judiciar, acesta era tinut a face dovada executarii si predarii lucrarilor potrivit intelegerii partilor, prin depunerea procesului-verbal de receptie sau prin orice alt mijloc de proba .
``AB`` SNC a formulat intampinare la apelul incident solicitand respingerea acestuia ca nefondat si mentinerea solutiei de respingere a exceptiei autoritatii de lucru judecat ca fiind temeinica si legala. Asa cum in mod corect a retinut prima instanta prin sentinta apelata, in speta nu sunt indeplinite conditiile art. 431 C.proc.civ. care reglementeaza autoritatea de lucru judecat, intre dosarul nr. XX5/1285/2016/al si cauza dedusa judecatii nu exista aceasta tripla identitate, doar partile fiind aceleasi (``AB`` SNC si ``CU`` SA), obiectul dosarului nr. XX5/1285/2016/al este reprezentat de contestatia apelantei-parate impotriva tabelului preliminar de creante, in cadrul procedurii insolventei, iar prezenta cauza are ca obiect pretentii - obligarea la plata pretului/contravalorii lucrarilor de restaurare si conservare pictura murala efectuate de apelanta la Biserica ``Sf. Trei Ierarhi`` din Iasi, respectiv tragerea la raspundere contractuala a apelantei-parate pentru neindeplinirea acestei obligatii de plata .
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei civile apelate, prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate si a dispozitiilor legale incidente. Curtea de Apel retine ca apelul principal este neintemeiat, solutia instantei de fond referitoare la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune fiind legala si temeinica.
Nu reiese din probele administrate ca apelanta-reclamanta ar fi prestat activitati specifice in executarea obligatiilor asumate, conform contractului de subantrepriza nr. xxxx/22.12.2004, ulterior datei retinute de instanta de fond, anume finalul lunii aprilie 2015, astfel cum fara temei pretinde aceasta.
Pe de alta parte, din continutul contractelor individuale de munca, din extrasele Revisal depuse la dosarul instantei de apel de intimata reiese ca numitii IT, IS, BD, BL, respectiv AT si DV au fost angajati ai ``CU`` SA in perioada in care se pretinde ca ar fi efectuat lucrarile la Biserica ``Sfintii Trei Ierarhi din Iasi``, mai-august 2015, iar apelanta nu a administrat probe concludente care sa sustina ca cel putin IT si IS ar fi efectuat lucrari sub coordonarea sa in perioada ulterioara lunii aprilie 2015.
In consecinta, retinand ca in mod corect a retinut instanta de fond data de inceput a cursului prescriptiei extinctive ca fiind sfarsitul lunii aprilie 2015, Curtea noteaza ca in mod corect s-a concluzionat ca s-a implinit anterior datei de inregistrare a actiunii de fata la Tribunalul Specializat Cluj.
Cu privire la situatiile de intrerupere a cursului acestui termen, apelanta a pretins ca termenul a fost intrerupt la data de 26.05.2015 prin efectuarea platii de 10.000 lei conform ordinului de plata nr. 372, ca la data de 15.05.2018, ca a notificat intimata cu privire la executarea obligatiei de plata, astfel ca raportat la art. 2540 C.civ. cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la Tribunalul Specializat Cluj la data de 12.09.2018, in termenul prevazut de lege.
Curtea de Apel retine ca nu a operat intreruperea cursului termenului prescriptiei extinctive pentru ca nici plata efectuata de intimata la data de 26.05.2015 si nicio alta plata a acesteia nu a avut semnificatia recunoasterii datoriei, cum fara temei sustine apelanta-reclamanta.
Considerentele instantei de fond se impun fi corectate in sensul ca, astfel cum in mod temeinic invedereaza intimata, se impunea ca instanta de fond sa dea eficienta prezumtiei de lucru judecat a sentintei nr. 262/2017 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. XX5/1285/2016/a1, in sensul prevederilor art. 431 alin. 2 din C.proc.civ.
Autoritatea de lucru judecat, efect procesual al hotararii judecatoresti, este reglementata de art. 431 alin. 2 din C.proc.civ. ca o prezumtie legala si de art. 431 alin. 1 din C.proc.civ. ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta.
Aspectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat intervine in acele situatii in care, precum in cauza de fata, este exista identitate de parti, nu este identitate de obiect si de cauza, si presupune ca ceea ce a statuat instanta de judecata sa nu poata fi contrazis intr-un litigiu ulterior, dand astfel eficienta principiul securitatii raporturilor juridice.
Conform dispozitiilor art. 435 din C.proc.civ. hotararea judecatoreasca este obligatorie fata de parti si fata de succesorii acestora si este opozabila oricarei terte persoane atat timp cat aceasta nu face, in conditiile legii, dovada contrara.
Dand eficienta autoritatii de lucru judecat ca prezumtie legala, Curtea retine ca beneficiaza de autoritate de lucru judecat cele retinute prin sentinta nr. 262/2017 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. XX5/1285/2016/a1 referitoare la indreptatirea apelantei de a i se achita contravaloarea lucrarilor pretins a fi fost executate in baza contractului de antrepriza nr. xxxx/22.12.2004.
Astfel, in solutionarea contestatiei la tabelul preliminar de creante al debitoarei ``AB`` SNC judecatorul-sindic a retinut ca a operat rezolutiunea unilaterala a contractului, din initiativa creditoarei parate din acest dosar, aceasta fiind indreptatita, ca efect al repunerii in situatia anterioara, la restituirea sumelor achitate cu titlu de pret si a penalitatilor de intarziere aferente neexecutarii.
A argumentat judecatorul-sindic, in esenta, ca nu se poate retine ca prin plata facturilor creditoarea a recunoscut executarea lucrarilor, ca plata poate contura doar o prezumtie simpla, insa retinand ca primele doua rate au constituit avans, iar pentru diferenta termenul a fost stipulat in favoarea creditoarei care putea renunta, ca din adresa emisa de beneficiarul lucrarii reiese ca debitoarea nu si-a asumat obligatiile asumate prin contractul de subantrepriza, ca administratorul judiciar nu a probat executarea lucrarilor si predarea lor potrivit intelegerii partilor, prin depunerea procesului-verbal de receptie sau prin alt mijloc de proba .
Odata ce prin sentinta civila amintita instanta a stabilit, pe de o parte, ca apelanta-reclamanta nu a executat obligatiile pe care si le-a asumat prin contractul de antrepriza nr. xxxx/22.12.2004 astfel ca, intervenind conform conventiei partilor, rezolutiunea unilaterala, este tinuta sa restituie intimatei ``CU`` sumele achitate de aceasta si penalitatile de intarziere aferente neexecutarii, in cauza de fata instanta nu ar mai putea sa examineze aceeasi situatie de fapt si, eventual, sa statueze contrar Tribunalului Cluj in sensul urmarit de apelanta.
Nu este necesar a se verifica tripla identitate, de parti, de obiect si de cauza astfel cum fara temei sustine reclamanta, pentru ca o astfel de cerinta se impune a fi indeplinita doar in situatia in care s-ar examina exceptia autoritatii de lucru judecat, in sensul art. 431 alin. 1 din C.proc.civ.
Or, pentru ca nu exista identitate de obiect si de cauza, in mod corect instanta de fond a respins exceptia .
In consecinta, odata ce s-a statuat cu autoritate de lucru judecat ca a operat rezolutiunea unilaterala a contractului de subantrepriza nr. xxxx/22.12.2004 pentru neexecutarea obligatiilor contractuale din culpa apelantei-reclamante ``AB`` SNC, este inadmisibil a se retine ca platile ce au fost efectuate de parata-intimata ``CU`` SA ar valida de fapt recunoasterea obligatiilor pe care si le-a asumat prin acelasi contract si, implicit, recunoasterea executarii obligatiilor apelantei-reclamante.
Prin urmare, apasarile apelantei referitoare la intreruperile cursului prescriptiei extinctive sunt nefondate, urmand a fi respinse, solutia instantei de fond privind respingerea cererii apelantei-reclamante pentru prescriptia dreptului material la actiune fiind intemeiata, fata de argumentarea expusa in precedent.
Apelul principal se impune, asadar, a fi respins ca fiind neintemeiat.
Referitor la apelul incident, noteaza Curtea de Apel ca, raportat la prevederile art. 472 C.proc.civ. conform carora apelantul incident tinde la schimbarea hotararii primei instante, intrucat in cauza se contesta solutia pronuntata referitor la exceptia autoritatii de lucru judecat, chestiune ce a facut obiectul analizei instantei de fond, Curtea retine ca cerinta legala este indeplinita, astfel ca este admisibil.
Cu toate acestea, apelul incident este nefondat, exceptia autoritatii de lucru judecat fiind in mod corect respinsa de instanta de fond raportat la prevederile art. 431 alin. 1 C.proc.civ.
Chestiunea referitoare la prezumtia de lucru judecat, raportat la art. 431 alin. 2 C.proc.civ., nu a facut obiectul analizei instantei de fond, din considerente reiesind lipsa de preocupare a instantei de fond pentru analiza autoritatii de lucru judecat din aceasta perspectiva .
Prin urmare, nu se poate pune problema schimbarii hotararii instantei din perspectiva la efectul pozitiv al sentintei nr. 262/2017 pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. XX5/1285/2016/a1.
Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art.. 480 alin. 1 din C.proc.civ.
Curtea de Apel respinge ca nefondat apelul incident promovat de ``CU`` SA.
Interdictia suprapunerii programului de lucru in cazul salariatilor cu mai multe locuri de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Calculul termenului de preaviz la concedierea salariatului. Aspecte practice si procedurale Sursa: MCP Cabinet avocati
Absenta salariatului de la locul de munca in situatii de urgenta familiala Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
HG privind stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata de la 1 octombrie 2023 HOTARAREA de Guvern pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata ...
O.U.G. nr. 42 din 24 mai 2023 pentru modificarea si completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social si a Legii nr. 53/2003 ...
DIRECTIVA (UE) 2019/1152 din 20 iunie 2019 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de munca in Uniunea Europeana DIRECTIVA (UE) 2019/1152 din 20 iunie 2019 privind transparenta si previzibilitatea conditiilor de m ...