Contract de prestari-servicii. Lucrari suplimentare necontractate, neprevazute in caietul de sarcini. Imbogatire fara justa cauza

Chiar daca lucrarile suplimentare au fost executate fara acordul scris al beneficiarului, fiind efectuate peste cele ce au constituit obiectul contractului de prestari-servicii si nici nu au fost prevazute in actul aditional sau in caietul de sarcini ,

dar de a caror necesitate depind lucrarile principale, nu poate fi contestat faptul ca au sporit patrimoniul beneficiarului, creand un dezechilibru intre patrimoniul acestuia si cel al executantului, determinand imbogatirea fara just temei si implicit nasterea unui raport juridic obligational de restituire .

***

Reclamanta SC P.C. SRL Constanta a chemat in judecata pe parata Academia Navala �M.C.B.� Constanta, solicitand instantei o oblige sa-i plateasca contravaloarea lucrarilor de reparatii suplimentare, in lipsa carora nu puteau fi date in folosinta la termen obiectivele �bazin inot� si �sali de sport� care au fost supuse unor reparatii efectuate in baza contractelor si actelor aditionale de prestari servicii, incheiate de parti.

Prin sentinta civila nr.7066 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Constanta, Sectia Comerciala a admis in parte actiunea si in consecinta a obligat paratul M.Ap.N. introdus in cauza in calitate de ordonator principal de credite, sa plateasca reclamantei contravaloarea lucrarilor suplimentare efectuate la obiectivele �bazin inot� si �sali de sport�.

Pentru a hotari astfel, prima instanta, a admis prin incheierea din 22 aprilie 2003, exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratei si a dispus continuarea judecatii cu M.Ap.N., in calitate de parat, care a fost citat in cauza si care prin intampinarea depusa a solicitat respingerea actiunii pe motiv ca lucrarile a caror contravaloare se solicita au fost executate in lipsa unui contract si fara acordul scris al beneficiarului.

Pe fondul cauzei, prima instanta, a retinut in esenta, ca, probele de la dosar, inclusiv expertiza tehnica, confirma executarea de catre reclamanta a lucrarilor suplimentare a caror contravaloare se solicita prin actiune, si ca acestea au fost impuse de necesitatea functionarii corespunzatoare a celor doua obiective �bazin de inot� si �sali de sport�, supuse unor lucrari de reparatii, in baza contractelor de prestari servicii si a actelor aditionale la acestea, astfel ca, chiar daca lucrarile de reparatii suplimentare nu au facut obiectul unui contract si au fost executate fara acordul scris al beneficiarului, nu se poate contesta faptul ca, paratul si-a imbogatit patrimoniul cu pretul acestora, stabilit prin expertiza, in dauna patrimoniului reclamantei, care a fost saracit, cu aceeasi suma, asa incat, pentru inlaturarea dezechilibrului creat, intre patrimoniile partilor aflate in litigiu, se impune admiterea actiunii, avand in vedere ca, in cauza sunt indeplinite toate cerintele in baza carora poate fi sanctionata imbogatirea fara just temei, printre care si faptul ca reclamanta nu are, in conditiile spetei, nici un alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite.

Apelul declarat de paratul M.Ap.N. a fost admis, prin decizia nr.60 din 26 februarie 2004 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, Sectia Comerciala si ca urmare hotararea primei instante a fost schimbata in tot in sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Instanta de apel a retinut ca, prin actele aditionale, partile au inteles necesitatea efectuarii unor lucrari suplimentare reprezentand in ambele cazuri 50% din valoarea contractelor initiale si ca aceste acte aditionale au fost incheiate prin aplicarea procedurii de negociere, astfel cum prevad dispozitiile art.12 lit.c) din O.U.G. nr.60/2001, cu indeplinirea cumulativa a dispozitiilor acestui text legal iar ulterior semnarii actelor aditionale si executarii lucrarilor, reclamanta a executat si alte lucrari de reparatii, fara a avea acceptul scris al beneficiarului si fara a fi cuprinse intr-o dispozitie de santier, astfel ca, chiar daca executarea lucrarilor suplimentare, este confirmata de beneficiarul Academia Nationala �M. B.� prin procesul verbal din 24 iulie 2002 cat si prin expertiza tehnica efectuata in cauza, reclamanta, in calitate de anteprenor, nu poate cere o sporire de pret, nici cu titlu de imbogatire fara just temei, daca modificarile sau adaugarile la planul initial, inclusiv pretul, nu au fost aprobate de client (art.1484 C.civ.).

Instanta de apel a mai retinut ca, atata timp cat pretul lucrarilor a fost stabilit forfetar, si deci are putere de lege intre partile contractante, nu se poate acorda executantului un pret mai mare chiar daca, acesta ar corespunde unui volum superior de lucrari decat cel contractat.

In ceea ce priveste institutia imbogatirii fara just temei, s-a apreciat ca cel saracit are drept la actio de in rem verso numai atunci cand nu mai are nici o alta actiune in justitie pentru valorificarea dreptului sau la reparatiune, or reclamanta avea la dispozitie incheierea unui nou contract de achizitie, asa cum a procedat in cazul lucrarilor al caror pret a fost achitat.

Reclamanta a declarat recurs, invocand ca motiv de casare dispozitiile art.304 pct.8 si 9 C. proc. civ., sustinand ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a normei juridice la situatia de fapt rezultata din probe, deoarece si-a fundamentat solutia de respingere a actiunii, pe dispozitiile art.969 C.civ., retinand ca pretul lucrarilor de reparatii este forfetar si are putere de lege intre partile contractante, si ca in lipsa unui acord scris al clientului pentru modificarea de plan si de pret nu se poate acorda executantului, conform art.1484 C.civ., un pret mai mare decat cel convenit conventional.

Or, reclamanta si-a fundamentat actiunea pe imbogatirea fara justa cauza (izvor distinct de obligatii) care sanctioneaza situatia in care, patrimoniul unei persoane este marit pe seama partimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic, astfel ca, se naste un raport juridic obligational de restituire, distinct de cel izvorat din contract, asa incat, cum executarea lucrarilor suplimentare este recunoscuta de beneficiara acestora, prin procesul verbal din 24 iulie 2002, si confirmata de expertiza tehnica efectuata in cauza, inseamna ca instanta de apel a restrans aplicarea principiului �actio de in rem verso� care are ca scop tocmai valorificarea unor pretentii de catre cel indreptatit, atunci cand acesta nu mai are nici o alta cale de drept si nici o alta actiune .

Or, ceea ce se impune, in examinarea caracterului subsidiar al actiunii de restituire intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza, este tocmai lipsa oricarui mijloc juridic, pentru recuperarea de catre cel care si-a micsorat patrimoniul a pierderii suferite, context in care, concluzia instantei de apel, in sensul ca reclamamta avea posibilitatea valorificarii pretentiilor sale prin incheierea unui alt contract de achizite, este criticabila, deoarece, actiunea in restituire trebuia circumscrisa existentei sau inexistentei, in concret, a unei actiuni in realizare, pentru inlaturarea dezechilibrului creat intre patrimoniile celor doua parti, care atrage dupa sine nasterea raportului juridic obligational, in temeiul caruia, paratul are datoria de restituire catre reclamanta a diferentei valorice, a lucarilor suplimentare de care beneficieaza, obligatie care izvoraste din imbogatirea fara justa cauza.

Recursul reclamantei este fondat.

Din examainarea actelor de la dosar rezulta ca reclamanta, in calitate de anteprenor, a executat in beneficiul paratei Academia Navala �M. B.� Constanta (unitate fara personalitate juridica in cadrul M.Ap.N) lucrari de reparatii suplimentare, peste cele care au facut obiectul contractelor de prestari de servicii si a actelor aditionale la acestea, fara acordul scris al beneficiarului.

Din expertiza tehnica efectuata in cauza, rezulta ca necesitatea lucrarilor suplimentare executate alternativ cu cele contractate a fost determinata de erori evidente de calcul savarsite de beneficiar la intocmirea caietelor de sarcini, constand in estimarea eronata la sala de sport, a suprafetei, pentru care s-a solicitat inlocuirea termoinstalatiei (450 m.p. in loc de 900 m.p.) asternerea nisipului sub pardoseala, fara a se prevedea desfacerea pardoselii si evacuarea nisipului vechi, precum si alte omisiuni, astfel ca, aceste lucrari de reparatii, suplimentare si necontractate, erau necesare, intrucat in lipsa executarii acestora nu se putea continua lucrarile ce au facut obiectul celor doua contracte de prestari servicii, si a actelor aditionale, ceea ce ar fi condus la nefinalizarea si nepredarea obiectivelor la termenul contractual.

Ca atare, chiar daca aceste lucrari suplimentare, a caror necesitate, nu poate fi pusa in discutie, au fost executate, in lipsa acordului scris al beneficiarului si nu au facut obiectul unui act aditional, nu se poate contesta asa cum bine a retinut instanta de fond, spre deosebire de cea de apel, ca beneficiara nu si-a sporit patrimoniul cu contravaloarea acestora si ca atare, ca, pentru inlaturarea dezechilibrului creat intre patrimoniul executantului si cel al beneficiarului, se impune, pentru impiedicarea imbogatirii fara just temei a paratului in dauna reclamantei, admiterea actiunii.

Faptul, ca pentru lucrarile de reparatii a fost stabilit un pret forfetar, care in opinia instantei de apel, nu putea fi modificat conform art.1484 C.civ., fara aprobarea scrisa a clientului, nu este relevant, in cauza, din moment ce, necesitatea lucrarilor suplimentare, care nu au facut obiectul unui act aditional, a fost determinata, de culpa beneficiarului, care a omis sa le prevada in caietul de sarcini. Totodata, lucrarile suplimentare trebuiau executate alternativ in functie de etapele in care se aflau in executare cele contractate, intrucat, in caz contrar, anteprenorul risca sa-i fie angajata raspunderea pentru nepredarea obiectivului la termenul contractual, in lipsa oricarei culpe din partea sa. Rezulta, de asemenea, interdependenta, dintre cele doua categorii de lucrari (contractate si cele care nu au facut obiectul unui contract) in sensul ca, cele contractate nu puteau fi continuate, din motive tehnologice, in lipsa efectuarii celor care au fost omise de la contractare, ca urmare a faptului ca beneficarul nu le-a prevazut in caietul de sarcini.

De asemenea, instanta de apel a interpretat si aplicat eronat principiul continut de dictonul �actio de in rem verso� deoarece, singura cale de recuperare a contravalorii lucrarilor suplimentare de reparatii efectuate, care s-a soldat cu saracirea patrimoniului reclamantei si corelativ cu imbogatirea corespunzatoare a patrimoniului paratului, era promovarea unei actiuni intemeiate pe principiul imbogatirii fara justa cauza, avand in vedere ca lucrarile erau deja executate la data pronuntarii hotararilor, astfel ca a retine ca, pentru a recuperarea contravalorii acestora, reclamanta avea la dispozitie incheierea unui nou contract de achizitie este lipsita de temei din moment ce, beneficiara a acceptat si ulterior a confirmat executarea lucrarilor.

In consecinta, recursul declarat de reclamanta a fost admis