(3) Masura prevazuta la alin. (1) si (2) se instituie pe durata perioadei de incubatie specifice bolii infectocontagioase suspicionate. Masura inceteaza la expirarea termenului specific perioadei de incubatie sau anterior, ca urmare a confirmarii persoanei ca purtatoare a agentului inalt patogen, cu sau fara semne si simptome sugestive specifice definitiei de caz, fiindu-i aplicabile dispozitiile privitoare la masura izolarii din prezenta lege.
(4) Prin hotarare a Guvernului se stabileste lista spatiilor special desemnate de autoritati pentru carantinarea persoanelor, in conditiile prezentei legi.
(5) Carantina zonala se instituie pentru persoanele aflate si activitatile derulate in perimetrul afectat de situatiile de risc epidemiologic si biologic prevazute la art. 6.
Articolul 8
(1) Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne si simptome sugestive specifice definitiei de caz, precum si pentru persoanele purtatoare ale agentului inalt patogen, chiar daca acestea nu prezinta semne si simptome sugestive.
(2) Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locatia declarata de acestea sau, dupa caz, in unitati sanitare sau in locatii alternative atasate acestora, precum si lista unitatilor sanitare de baza in care se trateaza persoanele bolnave se stabilesc prin hotarare a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect intre nevoia de a preveni raspandirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitara si dreptul la libertate al persoanelor, masura izolarii se instituie in functie de boala infectocontagioasa, stabilita potrivit prezentului alineat, cu respectarea urmatoarelor standarde necesare exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale:
a) masura sa fie dispusa pe durata limitata, in mod nediscriminatoriu si proportional cu situatia de fapt care o determina;
b) masura sa aiba ca scop prevenirea raspandirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranta persoanei si sanatatea publica;
c) masura sa fie instituita pentru a proteja interesul public si sa nu determine un dezechilibru intre nevoia de protejare a sanatatii publice si imperativul respectarii libertatii persoanei.
(3) Izolarea persoanelor prevazute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinarii, iar in lipsa acestuia, in conditiile alin. (6), atunci cand medicul constata riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitara, intr-o unitate sanitara sau, dupa caz, intr-o locatie alternativa atasata unitatii sanitare, stabilita conform alin. (2), in scopul efectuarii examinarilor clinice, paraclinice si a evaluarilor biologice, pana la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.
(4) Cel mai tarziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinarilor clinice si paraclinice si daca se mentine riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitara, medicul recomanda prelungirea masurii izolarii intr-o unitate sanitara sau intr-o locatie alternativa atasata unitatii sanitare ori, dupa caz, la domiciliul persoanei sau la locatia declarata de aceasta.
(5) Izolarea la domiciliu sau la locatia declarata se instituie daca riscul contaminarii altor persoane sau al raspandirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locatia declarata nu poate fi dispusa in situatiile in care informatiile stiintifice oficiale referitoare la tipul agentului inalt patogen, calea de transmitere si rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv intr-o unitate sanitara sau o locatie alternativa atasata acesteia.
(6) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza masura izolarii instituite conform alin. (3), medicul informeaza de indata, dupa consemnarea refuzului persoanei, directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, care, in termen de cel mult doua ore, va emite decizia prin care confirma sau infirma masura izolarii recomandata de medic, in unitatea sanitara sau intr-o locatie alternativa atasata acesteia. Decizia are caracter individual si se comunica de indata persoanei in cauza. Decizia va contine mentiuni cu privire la data si emitentul actului, numele si datele de identificare ale persoanei izolate, durata masurii si calea de atac prevazuta de lege. In scopul prevenirii raspandirii bolii infectocontagioase, pana la comunicarea hotararii primei instante de anulare a actului administrativ contestat, persoana in cauza nu poate parasi locatia unde se afla izolata fara incuviintarea medicului sau a reprezentantului directiei de sanatate publica.
(7) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza masura izolarii prelungita si recomandata conform alin. (4) sau daca persoanele incalca masura izolarii instituita la domiciliu sau la locatia declarata pe durata acesteia, desi au consimtit-o anterior, medicul sau, dupa caz, organele de control informeaza de indata directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, care poate confirma sau infirma masura izolarii intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata acesteia, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia se va emite in cel mult doua ore de la informarea facuta de medic sau, dupa caz, de organele de control si se comunica de indata persoanei in cauza. Decizia va contine mentiuni cu privire la data si emitentul actului, numele si datele de identificare ale persoanei izolate, durata masurii si calea de atac prevazuta de lege. In scopul prevenirii raspandirii bolii infectocontagioase, pana la comunicarea deciziei directiei de sanatate publica prin care se infirma masura prelungirii izolarii in unitatea sanitara sau la o locatie alternativa sau, dupa caz, pana la comunicarea hotararii primei instante, persoana in cauza nu poate parasi locatia unde se afla izolata fara incuviintarea medicului sau a reprezentantului directiei de sanatate publica.
(8) Masura izolarii instituita potrivit alin. (4) inceteaza la data confirmarii persoanei ca fiind vindecata pe baza examinarilor clinice si paraclinice sau a recomandarii medicului care constata ca riscul de transmitere a bolii nu mai exista.
(9) Daca persoana mentionata la alin. (1) este un minor, masura izolarii se instituie pentru acesta conform alin. (3) si (4), dupa caz, la domiciliul apartinatorului ori la locatia declarata de acesta. Izolarea minorului intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata acesteia se instituie potrivit reglementarilor in vigoare. Apartinatorul minorului este supus masurii carantinarii in temeiul prezentei legi, daca masura izolarii nu i se aplica.
Articolul 9
(1) Cand masura carantinei sau a izolarii a fost luata fata de o persoana in a carei ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoana care, din cauza varstei, bolii sau altei cauze, din orice alt motiv, ramane fara supraveghere si ingrijire, parintele, ocrotitorul legal, personalul medical sau reprezentantul directiei de sanatate publica anunta serviciul public de asistenta sociala, in vederea monitorizarii acestora si daca se impune, in vederea luarii masurilor legale de ocrotire temporara pentru persoanele respective.
(2) Monitorizarea si, dupa caz, masurile legale de ocrotire temporara a persoanelor prevazute la alin. (1) pot fi dispuse numai pe durata in care acestea raman fara supraveghere si fara ingrijire si nu au ca efect suspendarea de drept a exercitiului drepturilor parintesti sau a drepturilor ocrotitorilor legali.
(3) Monitorizarea si, dupa caz, masurile legale de ocrotire temporara a persoanelor prevazute la alin. (1) nu pot fi dispuse daca parintele sau ocrotitorul legal a desemnat un alt membru al familiei sau o persoana de referinta pentru supravegherea si ingrijirea persoanelor prevazute la alin. (1), iar aceasta accepta sa exercite temporar supravegherea si ingrijirea pentru persoanele respective.
(4) Directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului vor lua masuri pentru a pune la dispozitia persoanelor prevazute la alin. (1) locatii rezidentiale corespunzatoare si personal specializat, in functie de varsta si de starea de sanatate a persoanelor ocrotite, pe intreaga durata in care acestea raman fara supraveghere si ingrijire.
Articolul 10
In situatiile prevazute la art. 6 si numai daca exista un risc iminent, cu respectarea Regulamentului sanitar international, la propunerea Institutului National de Sanatate Publica, ministrul sanatatii instituie prin ordin modalitatea de aplicare a masurilor prevazute in prezenta lege, in vederea prevenirii si limitarii imbolnavirilor cu agentul inalt patogen.
Articolul 11
(1) Carantina pentru persoanele care sosesc in Romania din zone cu risc epidemiologic ridicat sau pentru persoanele care au intrat in contact direct cu persoanele infectate, in situatiile de risc epidemiologic prevazute la art. 6, se dispune prin hotarare a Comitetului National pentru Situatii de Urgenta, la propunerea Grupului de suport tehnico-stiintific privind gestionarea bolilor inalt contagioase pe teritoriul Romaniei si se pune in aplicare prin ordine ale ministrului sanatatii si ale unitatilor din subordine.
(2) Pentru situatiile in care exista un risc iminent, epidemiologic si biologic ridicat, seful Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau persoana desemnata de acesta dispune prin ordin masurile prevazute la art. 7 alin. (1) si (2). Acestea trebuie validate in termen de cel mult 48 de ore de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta.
(3) Hotararea Comitetului National pentru Situatii de Urgenta este act administrativ si poate fi atacata in conditiile prezentei legi.
Articolul 12
(1) Carantina zonala se instituie prin ordin al sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau al persoanei desemnate de acesta, in baza hotararii comitetului judetean pentru situatii de urgenta, la propunerea directiei de sanatate publica teritoriale si cu avizul Institutului National de Sanatate Publica.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in situatia in care masura vizeaza doua sau mai multe judete invecinate, carantina zonala se instituie prin ordin al sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau al persoanei desemnate de acesta, la propunerea Institutului National de Sanatate Publica si cu validarea in termen de cel mult 48 de ore de catre Comitetul National pentru Situatii de Urgenta.
(3) Masurile prevazute la alin. (1) si (2) se instituie atunci cand, in baza evaluarii, se constata ca riscul raspandirii comunitare nu poate fi controlat prin alte metode, iar procentul persoanelor infectate este peste pragul stabilit de Institutul National de Sanatate Publica.
(4) In cazul producerii unui accident biologic, masura carantinei zonale prevazuta la alin. (1) si (2) se poate institui temporar, pana la stabilirea impactului agentului inalt patogen raspandit si, dupa caz, pana la inlaturarea efectelor.
(5) Asigurarea ordinii publice in spatiile special desemnate de autoritati pentru carantina, precum si in unitatile sanitare sau in locatiile alternative atasate acestora stabilite pentru izolare, prevazute de prezenta lege, se realizeaza atat in exteriorul, cat si in interiorul acestora de catre politia locala. In situatia in care politia locala nu este constituita sau efectivele acesteia nu sunt suficiente, masurile de ordine publica se asigura de catre Jandarmeria Romana sau Politia Romana, dupa caz.
Articolul 13
Institutul National de Sanatate Publica, pe toata perioada situatiei de risc epidemiologic si biologic, pentru prevenirea introducerii si limitarea raspandirii bolilor infectocontagioase pe teritoriul national, are obligatia de a comunica zilnic numarul cazurilor noi, numarul cazurilor retestate si numarul total de teste pentru cazurile noi si cazurile retestate, raportate separat, la nivel national si judetean, inclusiv dupa criteriul domiciliului persoanei testate.
Articolul 14
Autoritatile publice centrale sau locale au obligatia de a asigura pentru persoanele aflate in carantina sau in izolare la domiciliu sau in locatia declarata de acestea necesarul de hrana ori, dupa caz, si tratament, in functie de varsta si starea de sanatate a persoanei, precum si livrarea acestora daca persoanele se afla in imposibilitatea de a-si asigura procurarea hranei ori, dupa caz, a tratamentului. Prin hotarare a Guvernului se vor stabili limitele maximale pentru aceste cheltuieli, care vor fi suportate din bugetul Ministerului Sanatatii, prin unitatile administrativ-teritoriale.
Articolul 15
(1) Ordinele sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau ale persoanei desemnate de acesta, emise in temeiul prezentei legi, se aplica, de indata, de autoritatile competente si se publica pe site-urile oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului pentru Situatii de Urgenta si Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta. Autoritatile publice centrale si locale asigura informarea publica a cetatenilor din zonele supuse carantinei prin campanii de informare.
(2) Ordinele sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau ale persoanei desemnate de acesta, cu caracter normativ, emise in temeiul prezentei legi, se publica, de indata, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
(3) Ordinele sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau ale persoanei desemnate de acesta pot fi contestate de catre orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim la instanta competenta, in conditiile prezentei legi.
(4) Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau incetarea masurilor din prezenta lege pot fi atacate de catre orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim la instanta competenta, cu actiune in anulare la instanta de judecata competenta, atat pentru motive de nelegalitate, cat si de netemeinicie, in termen de 5 zile de la publicarea actului administrativ in Monitorul Oficial al Romaniei sau de la data luarii la cunostinta a continutului actului in cazul nepublicarii acestuia.
(5) Actiunea in anulare se formuleaza in scris si se depune la instanta judecatoreasca competenta .
(6) Instanta competenta sa solutioneze actiunea in anulare formulata impotriva actelor administrative este curtea de apel, sectia de contencios administrativ si fiscal, in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii emitente.
(7) La solutionarea actiunilor introduse impotriva actelor administrative din prezenta lege nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, referitoare la obligativitatea procedurii plangerii prealabile. Judecarea cererilor se face de urgenta si cu precadere, dispozitiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nefiind aplicabile.
(8) Partile vor fi citate potrivit dispozitiilor privind citarea in procesele urgente.
(9) Intampinarea este obligatorie. Judecatorul dispune prin rezolutie comunicarea cererii, precum si a inscrisurilor depuse catre parat, punandu-i-se in vedere ca are obligatia de a depune intampinare si dosarul care a stat la baza emiterii actului administrativ, sub sanctiunea prevazuta de lege, care va fi indicata expres, in termen de cel mult doua zile de la comunicarea cererii. Intampinarea si dosarul mentionat se vor comunica reclamantului cu cel putin 3 zile inainte de primul termen de judecata .
(10) Actiunea in anulare este solutionata de urgenta si cu precadere, intr-un termen ce nu va depasi 15 zile de la data sesizarii legale a instantei, in completuri formate din 3 judecatori.
(11) Instanta poate dispune, din oficiu, administrarea oricarei probe necesare solutionarii cauzei.
(12) Primul termen de judecata este de maximum 5 zile de la data inregistrarii actiunii in anulare, iar termenele ulterioare nu pot depasi 10 zile in total.