Considerat atat de critica literara cat si de publicul larg drept unul dintre cei mai de seama scriitori pe care i-a avut limba romana, pe care el insusi o denumea "Dumnezeiesc de frumoasa", Nichita Stanescu apartine temporal, structural si formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului romanesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, insa, Nichita Stanescu nu se aseamana decat cu el insusi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu si Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime si intensitate remarcabile, facand parte din categoria foarte rara a inventatorilor lingvistici si poetici.A fost laureat al Premiului Herder si nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura (1980).
A venit, a venit toamna, Acopera-mi inima cu ceva, Cu umbra unui copac sau mai bine Sau mai bine cu umbra ta... Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori, Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pan` la nori,
Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci ma apropii de pietre si tac, Iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna si o rasar si o prefac AA�ntr-o dragoste mare....
Amintire cu haiduci. Valeriu Octavian Sterian 14 Oct 2010 | 1248