Imposibilitatea de a localiza domiciliul actual al paratului nu trebuie sa il priveze pe reclamant de dreptul sau la o actiune in justitie

O banca ceha, Hypotecni banka, si domnul Lindner, resortisant german, au incheiat un contract de imprumut ipotecar pentru finantarea cumpararii unui bun imobil. La data incheierii acestui contract de credit, domnul Lindner domicilia in MariA�nskA� LA�znA� (Republica Ceha) si, conform acestuia, avea obligatia de a informa banca cu privire la orice schimbare de domiciliu . In acest contract se mai prevedea ca, in caz de litigii, competenta pe fond revine instantei de la locul in care banca are sediul, determinat pe baza sediului social al acesteia din urma.

Banca a sesizat Okresni soud v Chebu (Tribunalul teritorial din Cheb, Republica Ceha) pentru a dispune obligarea domnului Lindner la plata sumei de 4 383 584,60 CZK (aproximativ 175 214 de euro), cu majorari de intarziere, cu titlu de restante la credit . Aceasta instanta a constatat ca domnul Lindner nu mai locuia la adresa indicata in contract si nu a putut stabili domiciliul acestuia in Republica Ceha. In aceste conditii, instanta ceha s-a adresat Curtii de Justitie solicitand interpretarea Regulamentului privind competenta judiciara1 si, in special, daca acest regulament se opune unei dispozitii a legislatiei interne a unui stat membru care permite declansarea de actiuni in justitie impotriva unor persoane cu domiciliul necunoscut.

In hotararea pronuntata astazi, Curtea arata mai intai ca regulamentul nu defineste in mod expres competenta jurisdictionala pentru cazul in care domiciliul paratului este necunoscut. In continuare, aceasta aminteste ca, potrivit regulamentului, actiunile introduse impotriva consumatorului de catre cealalta parte la contract trebuie solutionate de instantele din statul membru pe teritoriul caruia consumatorul isi are domiciliul.

Totusi, daca instanta nationala nu poate stabili domiciliul consumatorului pe teritoriul national, aceasta trebuie sa verifice daca respectivul consumator domiciliaza in alt stat membru al Uniunii Europene. Daca instanta nationala, pe de o parte, nu poate stabili domiciliul consumatorului pe teritoriul Uniunii si, pe de alta parte, nu dispune de indicii doveditoare care sa ii permita sa concluzioneze ca acesta domiciliaza efectiv in afara teritoriului Uniunii, norma potrivit careia, in caz de litigiu, competenta revine instantei din statul membru pe teritoriul caruia se afla domiciliul consumatorului trebuie inteleasa in sensul ca priveste nu doar domiciliul actual al consumatorului, ci si ultimul domiciliu cunoscut al acestuia.

Astfel, o asemenea interpretare a regulamentului permite atat reclamantului sa identifice cu usurinta instanta pe care o poate sesiza, cat si paratului sa prevada in mod rezonabil instanta in fata careia poate fi actionat in justitie. De asemenea, aceasta permite sa se evite ca, in cazul imposibilitatii de a localiza domiciliul actual al paratului, sa nu se poate identifica instanta competenta, fapt care l-ar priva pe reclamant de dreptul sau la o actiune in justitie. In plus, aceasta solutie asigura un just echilibru intre drepturile reclamantului si drepturile paratului din moment ce acesta din urma avea obligatia de a-l informa pe cel dintai cu privire la orice schimbare de adresa intervenita ulterior semnarii unui contract de imprumut imobiliar pe termen lung. In consecinta, Curtea statueaza ca instantele cehe sunt competente sa solutioneze actiunea formulata de banca impotriva domnului Lindner in masura in care sunt in imposibilitatea de a localiza domiciliul sau actual.

In sfarsit, Curtea examineaza posibilitatea pe care dreptul ceh o prevede intr-o astfel de ipoteza, de a continua procedura fara stirea paratului, prin numirea unui curator si prin comunicarea actiunii catre acesta. Curtea subliniaza ca, desi aceste masuri constituie o restrictie privind dreptul la aparare, o astfel de restrictie este totusi justificata in raport cu dreptul reclamantului la o protectie efectiva. Astfel, in lipsa numirii unui curator caruia sa ii poata fi comunicata actiunea, reclamantul nu ar putea invoca acest drept impotriva unei persoane fara domiciliu cunoscut. Cu toate acestea, Curtea concluzioneaza ca instanta sesizata trebuie sa se asigure ca au fost intreprinse toate demersurile necesare pentru a gasi respectiva persoana pentru ca aceasta sa se poata apara.

Hotararea in cauza C-327/10 Hypotecni banka a.s./Udo Mike Lindner

1 Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala (JO 2001, L 12, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 3, p. 74).