Controlul de legalitate al acordului de mediere efectuat de notarul public

In ceea ce priveste dreptul partilor de a se adresa alternativ, fie instantei de judecata, fie notarului public, apreciem ca modalitatea de autentificare a inscrisului rezultat in urma intelegerii partilor in cadrul procedurii medierii se apreciaza in concret, in functie de stadiul in care se afla litigiul dedus procedurii de mediere. Astfel, daca dosarul se afla deja pe rolul instantei de judecata, apreciem ca atributia controlului legalitatii acordului de mediere revine instantei de judecata . In caz contrar, atunci cand nu exista un litigiu pe rolul instantei de judecata, efectuarea acestui control este de competenta notarului public. O interpretare diferita a textului art. 59 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator ar conduce la ``transferul`` atributiei autentificarii inscrisurilor sub semnatura privata din competenta notarului public (art. 12 pct. b din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata) in competenta instantelor judecatoresti, fapt contrar tendintei si necesitatii actuale de degrevare a instantelor judecatoresti.

Art. 78 alin. 2 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata stabileste faptul ca ``acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la indeplinirea conditiilor de fond si forma, notarul public putandu-le aduce modificarile si completarile corespunzatoare, cu acordul partilor``. Se observa astfel atributiile de control conferite de legiuitor notarului public. Asadar, daca acordul de mediere incheiat de parti contravine legii sau ordinii publice, el va putea fi modificat de notarul public, cu acordul partilor semnatare, in vederea autentificarii lui.
Referitor la infatisarea partilor inaintea notarului public, art. 78 alin. 2 din nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata stabileste faptul ca: ``pentru autentificarea unui acord de mediere, partile din acord se prezinta personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant conventional in baza unei procuri autentice, in vederea semnarii in fata notarului public si indeplinirii tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.`` Prin aceasta prevedere s-a facilitat modalitatea de a recurge la sprijinul notarului public. Partile pot imputernici pe altcineva sa se prezinte in numele lor la biroul notarului public in vederea autentificarii acordului de mediere. Desi pare paradoxala initial, solutia isi gaseste aplicare practica: chiar daca pentru a da imputernicirea respectiva partea trebuie sa se prezinte inaintea notarului public, intrucat este necesara o procura autentica, este posibil ca cele doua parti sa nu se poata prezenta in acelasi timp inaintea notarului public. Intr-o atare situatie, se va prezenta mandatarul partii, imputernicit in baza unei procuri autentice.
Referitor la procedura autentificarii acordului de mediere de catre notarul public, aceasta este reglementata de art. 90-101 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata.

Astfel, notarul public va proceda la identificarea partilor, in una dintre modalitatile prevazute de art. 85, cu mentiunea ca partile se pot prezenta inaintea notarului public si prin mandatar special. Apoi, acestea sa isi exprima consimtamantul cu privire la continutul acordului de mediere dedus autentificarii si il semneaza. In ipoteza unei imposibilitati de a semna actul, notarul va consemna acest fapt in cuprinsul incheierii de autentificare.
Consideram ca intrucat art. 58 din Legea nr. 192/2006, acordul de mediere este redactat de catre mediator, cu exceptia cazului in care acesta si partile convin altfel, acordul de mediere fiind un act sub semnatura privata, in ipoteza in care este redactat de catre mediator si semnat de parti, nu se mai impune semnarea lui inaintea notarului public. Daca insa mediatorul si partile convin ca altcineva sa redacteze acordul de mediere ( de exemplu, una dintre parti), este nevoie ca acestea sa procedeze la semnarea lui inaintea notarului public.
Potrivit art. 98 alin. 2 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale republicata, ``exemplarul original al inscrisului autentificat, impreuna cu anexele care fac parte integranta din acest inscris, se semneaza in fata notarului public de catre parti sau de catre reprezentantii lor si, dupa caz, de cei chemati a incuviinta actele pe care partile le intocmesc, de martorii-asistenti, atunci cand este ceruta prezenta lor, si, dupa caz, de cel care a redactat inscrisul, in conditiile prezentei legi``.
Referitor la forta juridica a inscrisului autentificat de notarul public, art. 98 alin. 4 prevede faptul ca: ``partile vor primi un duplicat de pe actul original. Duplicatul actului notarial are forta probanta prevazuta de lege ca si originalul actului.``
Conform art. 100, inscrisul autentificat de notarul public face dovada deplina, pana la inscrierea in fals, in ceea ce priveste constatarile facute personal de notar. Este vorba despre prezenta partilor si a celorlalti participanti la procedura de autentificare, despre locul si data incheierii actului precum si despre exteriorizarea consimtamantului partilor. Totodata, pentru valabila autentificare a acordului de mediere, incheierea de autentificare trebuie sa cuprinda: formula ``se declara autentic prezentul inscris``, constatarea ca s-a luat consimtamantul partilor si ca inscrisul a fost semnat de persoanele carora le revine aceasta obligatie, precum si mentiunea referitoare la imposibilitatea uneia dintre parti de a semnat respectivul acord .
Motivat, notarul public poate respinge solicitarea partilor de a proceda la autentificarea acordului de mediere. In aceasta situatie, partile se pot adresa cu plangere judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala isi desfasoara activitatea notarul public, in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de respingere (art. 143 din Legea nr. 36 din 1995 a notarilor publici si a activitatii notariale).

In doctrina¹ se atrage atentia asupra faptului ca, fiind un act sub semnatura privata, acordul de mediere trebuie sa respecte conditiile impuse de Codul civil pentru valabilitatea unui asemenea act, respectiv regulile referitoare la utilizarea formulei ``bun si aprobat`` in cazul actelor prin care o parte se obliga catre alta sa ii plateasca o suma de bani sau o catime oarecare.

Loredana Popescu, Partnership EuroAvocatura

¹ Ghid de mediere, Claudiu Ignat, Zeno Sustac, Cristi Danilet, Editura Universitara, Bucuresti 2009, p.151-152.