Contractul individual de munca pe durata determinata. Continuarea raporturilor de munca dupa expirarea duratei contractului

Corelat cu Directiva 1999/70/CE a Consiliului European privind acordul-cadru cu privire la munca pe durata determinata, Codul muncii, exceptional de la durata nedeterminata a contractului individual de munca, ofera partilor posibilitatea de a incheia contracte individuale de munca pe durata determinata, in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.[1]

Potrivit dispozitiilor art. 82 alin. 1 din Codul muncii, prin derogare de la regula incheierii contractului individual de munca pe durata nedeterminata, angajatorii au posibilitatea de a angaja, doar in cazurile si cu respectarea conditiilor prevazute de art. 83 din acelasi act normativ, personal salariat cu contract individual de munca pe durata determinata.

Pentru evitarea incheierii abuzive de contracte individuale de munca pe durata determinata, in dauna contractelor individuale de munca pe durata nedeterminata, Codul muncii, la art. 83, a prevazut, in mod expres si limitativ, cazurile in care partile pot incheia contracte individuale de munca pe durata determinata.

Cazurile exprese si limitative in care se poate incheia un contract individual de munca pe durata determinata sunt urmatoarele:

a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei in care acel salariat participa la greva;

b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;

c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;

d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;

e) angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile de pensionare pentru limita de varsta;

f) ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;

g) angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;

h) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte sau programe .

Codul muncii, la art. 84 alin. 1, limiteaza durata pentru care poate fi incheiat un contract individual pe durata determinata, la 36 de luni.

Prevederile art. 82 alin. 3 din Codul muncii dispun in sensul in care contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al ambelor parti (angajator si angajat) doar in cazurile expres si limitativ prevazute la art. 83, pentru perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari.

In situatia in care, raportat la aceste dispozitii legale, nu este posibila prelungirea contractului individual de munca pe durata determinata, insa se doreste, atat de catre salariat, cat si de catre angajator, continuarea raporturilor de munca si dupa expirarea duratei contractului initial, pot fi incheiate inca doua contracte individuale de munca pe durata determinata, pe o perioada de maxim 12 luni fiecare, dupa incetarea contractului initial.

Cat priveste posibilitatea incheierii mai multor contracte individuale de munca pe durata determinata intre aceleasi parti, angajator si salariat, art. 82 alin. 4 din Codul muncii prevede ca numarul acestor contracte nu poate fi mai mare de trei, incheiate succesiv. Se considera contracte succesive contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata.

Analizand dispozitiile Codului muncii referitoare la durata maxima a contractului individual de munca pe durata determinata, perioada maxima permisa este de 60 de luni (contractul initial poate avea o durata de 36 de luni, iar urmatoarele doua contracte succesive pot avea o durata maxima de 12 luni fiecare).[2]

Avocat Mirela Nedelea, Colaborator Cabinet de avocati ``Marius-Catalin Predut``

---

1 Marius-Catalin Predut, Codul muncii comentat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2016, pag. 221.
2 Ibidem.