Controverse jurisprudentiale in aplicarea Deciziei CCR nr. 405/2016 privind abuzul in serviciu

Desi ne apropiem de implinirea a aproximativ 2 ani de la data publicarii in Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 405/2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 246 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal si ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, care, cel putin la nivel teoretic, ar fi lamurit latura obiectiva a infractiunii si ar fi limitat cazurile in care poate fi retinuta savarsirea infractiunii de abuz in serviciu, solutiile jurisprudentiale nu au fost si nu sunt unitare.

Inainte de a expune solutiile pronuntate si argumentele care au stat la baza acestora, trebuie amintit ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 405/2016 s-a retinut ca sintagma "indeplineste in mod defectuos" din cuprinsul dispozitiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal nu poate fi interpretata decat in sensul ca indeplinirea atributiei de serviciu se realizeaza "prin incalcarea legii".

Cat priveste legislatia la care organele judiciare se raporteaza in determinarea actului ce intra in sfera atributiilor de serviciu a subiectului activ al infractiunii de abuz in serviciu si, in consecinta, a stabilirii nindeplinirii sau indeplinirii defectuoase a acestuia, Curtea Constitutionala a retinut ca aceste aspecte trebuie analizate "numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara - legi si ordonante ale Guvernului."

Prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a retinut ca si "analiza existentei infractiunii prevazute de dispozitiile art. 13² din Legea nr. 78/2000 trebuie sa se raporteze la dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum acestea au fost reconfigurate prin prezenta decizie, dispozitia respectiva fiind o norma incompleta."

In urma pronuntarii si publicarii acestei decizii, cei mai multi inculpati in dosarele aflate pe rolul Parchetelor si, mai ales pe rolul instantelor de judecata, au sperat ca s-a realizat o dezincriminare partiala a infractiunii de abuz in serviciu, in sensul ca ori de cate ori actul de inculpare ar avea la baza incalcarea doar a unor atributii de serviciu prevazute in fisa postului, reglementate in acte interne (regulamente, hotarari) sau chiar si prin hotarari de guvern faptele respective nu ar fi prevazute de legea penala si nu pot fi sanctionate prin aplicarea legii penale.

Unele instante¹au imbratisat aceasta viziune si au pronuntat solutii de achitare a inculpatilor in asemenea cazuri, retinand ca "urmare a deciziei de neconstitutionalitate mentionate, practic, a intervenit o modificare a elementelor constitutive ale acestei infractiuni, sub aspectul laturii obiective, fiind limitat domeniul de aplicare al acestei infractiuni prin excluderea tuturor cazurilor in care norma a carei incalcare este imputata subiectului activ al infractiunii nu este o lege, o ordonanta sau o ordonanta de urgenta, deci incalcarea atributiilor de serviciu stipulate in afara normelor primare, nu mai este incriminata, nemaiputand fi nici sanctionata. Avand in vedere aceasta modificare a elementului material al infractiunii prevazute de art. 246 C.pen. din 1969, se constata ca a avut loc o modificare identica si a continutului art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.

Prin urmare, nu se poate considera ca Decizia nr. 405/2016 a Curtii Constitutionale este doar o decizie de interpretare, instanta constitutionala admitand prin decizia mentionata o exceptie de neconstitutionalitate. Mai mult, din analiza prevederilor Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale rezulta ca singurele decizii pe care aceasta le poate pronunta in cazul invocarii unor exceptii de neconstitutionalitate sunt de admitere sau de respingere a exceptiilor si nu de interpretare.

De asemenea, reamintim ca, in Decizia nr. 847/2008, Curtea Constitutionala a statuat ca "decizia de constatare a neconstitutionalitatii face parte din ordinea juridica normativa, prin efectul acesteia prevederea neconstitutionala incetandu-si aplicarea pentru viitor", iar prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, s-a retinut ca "puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta", in acelasi sens, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 1415/2009, a mai statuat ca "atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept . In consecinta, atat Parlamentul, cat si Guvernul, respectiv autoritatile si institutiile publice urmeaza, in aplicarea legii criticate, sa respecte cele stabilite de Curtea Constitutionala in considerentele si dispozitivul prezentei decizii".

Asa fiind, tinand seama de formularile imperative din cuprinsul deciziei nr. 405/2016 si de enumerarea limitativa a actelor normative a caror incalcare poate duce la comiterea infractiunii prevazute de art. 246 C.pen. din 1969, tribunalul constata ca, in speta, nu pot fi retinute ca element material al laturii obiective a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, pentru care inculpatii sunt trimisi in judecata prin rechizitoriul nr. ... din 4.07.2014 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov, neindeplinirea de catre acestia, in exercitarea atributiilor de serviciu, a unor obligatii prevazute in fisa postului, in ordine, metodologii si reglementari interne, in dispozitii si adrese emise de directorul institutiei, ori proceduri de lucru, prescriptii implicite, nedeterminabile si neprevazute in acte normative de reglementare primara."

Alte instante, din contra, au inteles sa inlature efectele Deciziei CCR nr. 405/2016, pronuntand solutii diametral opuse, cu argumente diferite.

Astfel, intr-o speta², Curtea de Apel Constanta a retinut ca "atata timp cat printr-o lege care se stabileste obligatia de plata a unui tarif de trecere la Podul peste Dunare intre [...] si ..., iar prin aceeasi lege se prevede ca nivelul tarifului de trecere a podului se aproba prin ordin al ministrului transportuilui, Curtea constata ca Ordinul nr. 568/19.07.2010 al Ministrului Transporturilor si Infrastructurii prin care s-au stabilit tarifele de trecere pentru utilizarea podului peste Dunare la [...] - ... pentru anul 2011 a fost emis in vederea aplicarii Legii nr. 424/2002 si face astfel corp comun cu aceasta.

In consecinta, Curtea constata ca nu este intemeiat motivul de apel precizat de catre inculpatul [...], prin avocatul sau ales, prin invocarea Deciziei nr. 405/15.06.2016 a Curtii Constitutionale si prin care s-a sustinut ca inculpatul nu a incalcat vreo atributie de serviciu prevazuta intr-o ordonanta de urgenta sau intr-o lege, Curtea retinand ca atributia de serviciu poate fi prevazuta si intr-o ordonanta a Guvernului.

In acest sens, Curtea constata ca in Decizia Curtii Constitutionale nr. 405/15.06.2016 nu se face referire doar la nerespectarea unei obligatii prevazute de o ordonanta de urgenta sau lege, la punctele 63 si 65 din motivare acestei decizii a Curtii Constitutionale retinandu-se ca ordonantele si ordonantele de urgenta ale Guvernului, sub aspect material, contin norme de reglementare primara, avand o forta juridica asimilata cu a legii."

In alta speta³, Tribunalul Botosani a stabilit ca prin Decizia nr. 405/2016 "nu este data o situatie de dezincriminare a faptelor retinute in sarcina inculpatului A. C. V." S-a retinut ca "in speta inculpatul A. C. V. se integreaza prin faptele sale in tiparele legale sus-aratate incalcand in calitatea lui de presedinte al Comisiei de Licitatie Publica prevederile dispozitiilor art. 66 - 70 din O.U.G. nr. 34/2006, privind incompatibilitatile in cadrul achizitiilor publice, abrogata in prezent prin O.U.G. nr. 98/2016, asa cum a aratat si procurorul prin concluzii scrise la fila 178 si urmatoarele din Vol. I ds. instanta. De asemenea inculpatul a incalcat si prevederile cuprinse in H.G. nr. 925/2006, privind aplicarea ordonantei de mai sus, in prezent abrogata prin H.G. nr. 395/2016, hotarare care insa nu se integreaza in considerentele Curtii Constitutionale in decizia sus-aratata.

In sensul celor de mai sus se poate aprecia ca inculpatul a incalcat si art. 87 alin. 1 lit. d din Legea nr. 161/2003, care se refera de asemenea la incompatibilitatii, in cadrul functiilor publice, calitatea inculpatului de ........ fiind incompatibila cu functia de administrator al societatii comerciale V S.R.L. Botosani, cat si altor societati, dupa cum s-a aratat, cat si art. 90 alin. 3 din acelasi act normativ, care prevede termenele de renuntare la asemenea calitati, inculpatul fiind beneficiar al propriei sale decizii, in calitate de administrator al societatii de mai sus, alaturi de fratele sau A. B. V., cu care a fost in coniventa in perioada derularii contractului (Vol. V fila 74 si urmatoarele ds.up.)."

Intr-o alta hotarare⁴, s-a retinut ca "in ceea ce priveste dispozitiile deciziei CCR 405/2016 prin care s-a stabilit ca dispozitiile art. 246 alin. 1 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma indeplineste in mod defectuos din cuprinsul acestora se intelege indeplineste prin incalcarea legii, aplicabilitatea acestor dispozitii in cauza este determinata de aceea ca in cazul inculpatelor VMM, TF si RAN au incalcat dispozitiile legale permitand cu stiinta ca in accesarea unei linii de credit si in cadrul prelungirii acestei linii de credit inculpatii NN si BL sa comita infractiuni, respectiv infractiunea de inselaciune asupra numitei BRG si infractiunile de fals cu privire la documentele ce au fost semnate cu numele BRG pentru SC JC SRL.

Infractiunea de abuz in serviciu tinde la apararea relatiilor sociale a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare presupune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activitatii institutiilor si apararea intereselor persoanelor de orice abuzuri ale functionarilor sau ale altor salariati. Elementul material al acestei infractiuni este reprezentat de neindeplinirea, indeplinirea defectuoasa a unui act din sfera atributiilor de serviciu (in alt mod decat ar fi trebuit). Rezulta, asadar, ca cerinta esentiala a laturii obiective a infractiunii consta in aceea ca actul indeplinit defectuos ori neindeplinit trebuie sa constituie pentru subiectul activ o atributie de serviciu .

Potrivit art. 57 din Constitutia Romaniei cetatenii romani trebuie sa isi exercite drepturile si libertatile cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

Potrivit art. 1 aliniatul 5 din Constitutie, respectarea acesteia, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Art. 15 prevede ca cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.

Astfel este instituita o obligatie generala de respectarea legilor dar si a drepturilor reglementate de aceste legi in favoarea tertilor, in sensul ca nu pot fi exercitate drepturi incalcand libertatile altora.

Ordonanta de Urgenta nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului prevede in art. 101 ca in activitatea lor, institutiile de credit se supun reglementarilor si masurilor adoptate de Banca Nationala a Romaniei in aplicarea prezentei ordonante de urgenta si a Regulamentului (UE) nr. 575/2013. .... In aceste conditii se constata existenta nu numai a unui cadru general prin care orice individ este obligat sa respecte constitutia si legile tarii, dar si a unui cadru legislativ specializat pe domeniul bancar care reglementeaza activitatea bancara, modul in care se exercita aceasta activitate de creditare.

Restul normelor bancare cu privire la care s-au constatat incalcari vin sa completeze un sir lung de proceduri defectuoase care se derulau in cadrul institutiei bancare (modul de analiza a documentelor depuse de clienti, modul de redactare si de analiza a PFC-urilor care se faceau de indata, fara timp de analiza si in lipsa unor documente necesare si fara verificarea garantiilor care ar fi trebuit sa stea la baza acordarii creditului) totul pentru ca sucursala sa fie pe primul loc in acordarea unor credite a caror eficienta pe termen mediu si lung este discutabila."

Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim, Colaborator "MCP Cabinet avocati"

---

1. Tribunalul Covasna, Sentinta Penala nr. 17/31 martie 2017, mentinuta definitiv prin Decizia penala nr. 1011/28.12.2017 pronuntata de Curtea de Apel Brasov

2. Curtea de Apel Constanta - Decizia civila 278/P 14.03.2017.

3. Tribunalul Botosani - Decizia penala 19/24.10.2017.

4. Tribunalul Brasov, Sentinta penala 169/S din 27.09.2016, nedefinitiva la data publicarii prezentului articol (29.03.2018).