[OPINIE] Serviciul de cazare AIRBNB constituie un serviciu al societatii informationale

AIRBNB Ireland, societate de drept irlandez cu sediul in Dublin (Irlanda), administreaza pentru toti utilizatorii din afara Statelor Unite o platforma online al carei scop il reprezinta stabilirea de contacte intre, pe de o parte, gazde (profesionisti si particulari) care dispun de locuri de cazare de inchiriat si, pe de alta parte, persoane care sunt in cautarea acestui tip de cazare.

Ca urmare a unei plangeri impotriva lui X cu constituire ca parte civila, depusa, printre altii, de Association pour un hA�bergement et un tourisme professionnel (AHTOP), Parquet de Paris (Parchetul din Paris, Franta) a intocmit, la 16 martie 2017, un rechizitoriu introductiv pentru incalcari ale legii care reglementeaza conditiile de exercitare a activitatilor privind anumite tranzactii referitoare la imobile si fonduri de comert (denumita Legea Hoguet), in special in ceea ce priveste activitatea de agent imobiliar. AIRBNB Ireland contesta exercitarea unei activitati de agent imobiliar si invoca inaplicabilitatea Legii Hoguet ca urmare a incompatibilitatii acesteia cu Directiva privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale¹.

Judecatorul de instructie de pe langa tribunal de grande instance de Paris [Tribunalul de Mare Instanta din Paris, Franta] a decis sa adreseze intrebari Curtii de Justitie pentru ca aceasta sa stabileasca daca serviciile prestate in Franta de societatea AIRBNB Ireland prin intermediul unei platforme electronice operate din Irlanda beneficiaza de libertatea de prestare a serviciilor prevazuta de Directiva privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale si daca normele restrictive referitoare la exercitarea profesiei de agent imobiliar in Franta, edictate prin Legea Hoguet, ii sunt opozabile.

Pentru a raspunde la prima intrebare adresata Curtii, avocatul general Maciej Szpunar, in concluziile sale prezentate astazi, analizeaza daca serviciul prestat de AIRBNB Ireland poate fi considerat un serviciu al societatii informationale.

Dupa ce a amintit definitia continuta in Directiva referitoare la procedura de furnizare de informatii in domeniul normelor privind serviciile societatii informationale² , avocatul general constata ca trebuie stabilita natura serviciului furnizat de AIRBNB Ireland, si anume daca acesta este un serviciu prestat la distanta, fara ca partile sa fie prezente simultan, si daca acesta este prestat in intregime prin utilizarea unor dispozitive electronice si nu se refera la serviciile al caror continut este material, chiar daca acestea implica utilizarea unor dispozitive electronice.

Avocatul general subliniaza ca, in jurisprudenta sa, Curtea a stabilit deja anumite criterii pentru serviciile mixte, constand intr-un element prestat pe cale electronica si altul care nu este prestat pe aceasta cale .

Dupa ce a analizat serviciul AIRBNB Ireland in lumina acestor criterii, avocatul general propune Curtii sa raspunda la prima intrebare preliminara in sensul ca un serviciu care consta in punerea in legatura, prin intermediul unei platforme electronice, a unor potentiali chiriasi cu locatori care propun servicii de cazare de scurta durata, intr-o situatie in care prestatorul serviciului mentionat nu exercita un control asupra conditiilor de baza ale acestor prestatii, constituie un serviciu al societatii informationale. Acesta precizeaza ca faptul ca prestatorul mentionat propune si alte servicii al caror continut este material nu impiedica calificarea serviciului prestat prin mijloace electronice drept un serviciu al societatii informationale, cu conditia ca acest din urma serviciu sa nu formeze un intreg indisolubil cu serviciile respective.

In ceea ce priveste posibilitatea de a face opozabila Legea Hoguet in raport cu AIRBNB Ireland, avocatul general observa ca, in ceea ce priveste speta supusa atentiei Curtii, aceasta lege intra a priori in domeniul de aplicare al Directivei privind comertul electronic, intrucat este vorba de o reglementare a unui alt stat membru decat statul membru de origine, care poate restrange serviciile societatii informationale. Acesta continua prin a aminti ca, pentru ca o cerinta stabilita de un alt stat membru decat cel in care este stabilit prestatorul serviciilor societatii informationale sa ii fie opozabila acestuia si sa conduca la restrangerea liberei circulatii a acestor servicii, aceasta cerinta trebuie sa constituie o masura care indeplineste conditiile de fond si procedurale prevazute de aceasta directiva.

Avand in vedere conditiile de fond prevazute de Directiva privind comertul electronic, avocatul general considera ca un alt stat membru decat cel de origine poate deroga de la libera circulatie a serviciilor societatii informationale numai prin masuri adoptate ``de la caz la caz``. Acesta continua prin a arata ca, in orice caz, revine instantei nationale sarcina sa determine daca, avand in vedere toate elementele care au fost aduse la cunostinta sa, masurile in cauza sunt necesare pentru a asigura protectia consumatorului si nu depasesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmarit.

In ceea ce priveste cerintele procedurale, avocatul general aminteste ca un stat membru care are in vedere adoptarea unor masuri care restrang libera circulatie a serviciilor societatii informationale care provin dintr-un alt stat membru trebuie sa notifice in prealabil Comisiei intentia sa si sa solicite statului membru de origine sa adopte masuri in materia serviciilor societatii informationale. Or, acesta constata ca nimic nu arata ca Franta a solicitat Irlandei sa adopte masuri in materia serviciilor societatii informationale si se pare ca nici conditia privind notificarea Comisiei nu a fost indeplinita, fie inainte, fie dupa perioada de transpunere a directivei. Cu privire la acest ultim aspect, avocatul general considera ca lipsa notificarii are ca efect sanctiunea inopozabilitatii unei masuri in raport cu prestatorul acestor servicii .

Astfel, in ceea ce priveste problema daca un alt stat membru decat cel de origine poate sa impuna prestatorilor unei categorii de servicii ale societatii informationale, din oficiu si fara analiza conditiilor de fond, cerinte referitoare la exercitarea profesiei de agent imobiliar, precum cele prevazute de Legea Hoguet, avocatul general considera ca directiva se opune ca un stat membru sa poata restrange, in astfel de imprejurari si in acest mod, libera circulatie a serviciilor societatii informationale care provin dintr-un alt stat membru.

Concluziile avocatului general in cauza C-390/18 Eoin Michael Hession si AIRBNB Ireland UC/HA�teliA�re Turenne SAS si Association pour un hA�bergement et un tourisme professionnel (AHTOP) si Valhotel

¹ Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societatii informationale, in special ale comertului electronic, pe piata interna (``directiva privind comertul electronic``) (JO 2000, L 178, p. 1, Editie speciala 13/vol. 29, p. 257).

² Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European si a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informatii in domeniul reglementarilor tehnice si al normelor privind serviciile societatii informationale (JO 2015, L 241, p. 1).