din anul 2007, atuul tau de DREPT!
1224 de useri online



Prima pagină » Articole juridice » CEDO. Justitie Europeana » Consecintele, pentru judecatorul national, ale suprematiei dreptului comunitar si ale efectului direct

Consecintele, pentru judecatorul national, ale suprematiei dreptului comunitar si ale efectului direct

  Publicat: 01 Jan 2008       9570 citiri       Sursa: Dr. Camelia Toader, Judecator- Curtea Suprema de Justitie        Secţiunea: CEDO. Justitie Europeana  


Desemneaza situatia in care un membru al completului de judecata este oprit, in cazurile expres prevazute de lege, sa participe la solutionarea unui anumit litigiu.
Dupa hotararile Van Gend si Costa, CEJ a dezvoltat considerabil, dar a si precizat consecintele pe care judecatorul national trebuie sa le traga din dreptul comunitar si in mod special dintr-o incompatibilitate intre o norma interna si dreptul comunitar.

Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Magistrat care, potrivit legii, are atributii de a solutiona cauze penale, civile si administrative in cadrul unei instante judecatoresti.
In cazul in care legislatia unei anumite ramuri de drept nu acopera toate situatiile posibile din practica, acestora din urma li se aplica legislatia dreptului comun.
Calificativ propriu normei juridice care stabileste categoric cerinta ca subiectul de drept sa aiba numai o anumita conduita,
In cadrul grupurilor de societati, consta in impartirea puterii de decizie la o societate exploatata in comun, in virtutea unui acord intre asociati sau actionari.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Proces, pricina, cauza, conflict, neintelegere intre doua sau mai multe persoane,
Denumire generica data persoanelor care participa la proces in calitate de parti, intervenienti, chemati in garantie etc.
Reprezinta cerinte si indatoriri specifice impuse organismelor prestatoare in fiecare sector al serviciilor publice de catre legiuitor sau de catre autoritatile administratiei publice competente cu reglementarea, autorizarea sau gestiunea serviciului public respectiv.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Este sanctiunea ce intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
Act adoptat de organele de stat,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Ca si componenta a structurii organizatorice, totalitate a posturilor care au aceleasi caracteristici principale referitoare la obiective, sarcini, autoritate si responsabilitate.
Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.
Prevazuta in sectiunea I, cap. II, t. II, C. proc. pen., partea generala,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Mijloc juridic procesual pus la dispozitia partii interesate, procurorului etc.,
Persoana asupra careia s-a emis o cambie pe care este obligata sa o onoreze la scadenta. In situatia in care trasul nu accepta la
Componentele structurale ale actului juridic civil, adica elementele sale constitutive, care pot fi comune tuturor actelor civile
Unele din aceste consecinte nu sunt atasate expres principiului suprematiei si efectului direct, ci mai degraba art.10 al Tratatului care impune autoritatilor statale (printre care figureaza jurisdictiile nationale) obligatia de a lua toate masurile destinate executarii dreptului comunitar.

Mai ales in privinta aplicarii directivelor, ca instrumente juridice specifice ale dreptului comunitar (si care, cum se stie, nu au efect direct), s-a creat o intrega jurisprudenta ce subliniaza rolul judecatorului national ca judecator de drept comun in materie comunitara. Functia directivelor fiind exact aceea de a asigura armonizarea legislatiilor nationale in masura necesara functionarii Pietei Unice, este imperativ ca dispozitiile lor sa se aplice cu aceeasi semnificatie , cu aceeasi forta obligatorie si in acelasi timp pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. Aceste trei exigente, inerente obligatiei de prevalenta a dreptului comunitar, trebuiesc in acelasi timp puse in practica, in virtutea principiului autonomiei institutionale si procedurale, de judecatorii nationali, insarcinati sa aplice, in cadrul compentelor lor, dispozitiile dreptului comunitar . Misiunea astfel conferita jurisdictiilor nationale le impune asadar ca, folosind mijloacele procedurale pe care le au la dispozitie, sa asigure deplina eficacitate a directivelor. Dar, date fiind disparitatile intre drepturile procedurale nationale, pare destul de dificil de atins misiunea de a realiza armonizarea procedurala pe cale jurisprudentiala. Se impune de aceea fixarea unor reguli minimale, constand, pe de o parte, in asigurarea efectivitatii controlului jurisdictional, iar pe de alta parte,in intensificarea acestui control .

� asigurarea efectivitatii controlului jurisdictional este un corolar al primordialitatii dreptului comunitar si presupune ca: este garantat accesul la un recurs efectiv, la protectia provizorie a drepturilor invocate de particulari; instantele nationale au posibilitatea sa invoce din oficiu exigenta aplicarii directivelor; in sfarsit, ca exista o echivalenta in conditiile de exercitare a cailor de atac.

� intensificarea controlului jurisdictional a fost subliniata intr-o bogata jurisprudenta a CEJ, dezvoltata apoi doctrinar. Astfel, daca dispozitiile unei directive indeplinesc conditiile tehnice ale efectului direct, adica sunt clare, neconditionale si perfecte juridic, ele sunt susceptibile de a fi aplicate imediat de judecatorul national, intr-un litigiu opunand un justitiabil care invoca acele dispozitii statului membru caruia i se reproseaza ca nu si-a respectat obligatiile . Jurisprudenta CEJ a intarit progresiv exigentele ce apasa asupra judecatorului national, care trebuie cel putin sa pronunte inopozabilitatea regulilor nationale contrare dreptului comunitar (ex. Hot.13.7.1972, Comisia vs.Italia). La acesta obligatie (efectul de excludere) se adauga, pentru judecatorul national, obligatia pozitiva de aplicare, cu efect imediat, a normei comunitare in locul normei nationale contrare (efectul de substituire).

Se observa asadar ca in privinta modului de solutionare a unui conflict eventual intre dreptul comunitar si cel national, CEJ, preocupata de a asigura aplicarea imediata si superioritatea dreptului comunitar, nu lasa deloc alegere sistemelor juridice nationale. Potrivit jurisprudentei Curtii, aplicarea regulii comunitare cu efect direct nu este conditionata de abrogarea formala a regulii nationale contrare.
Trebuie mentionat ca aceasta jurisprudenta severa a CEJ a intampinat la inceput serioase reticente si uneori chiar rezistenta din partea jurisdictiilor nationale, care opuneau mai ales argumentul ierarhiei normelor juridice.Un alt posibil obstacol invocat de instantele nationale este cel ce decurge din insuficienta mijloacelor interne de drept procedural.

In Franta, de pilda, daca in privinta actelor guvernamentale si administrative principiul primordialitatii dreptului comunitar s-a aplicat fara dificultate in temeiul valorii de lege pe care se considera ca o au tratatele internationale ratificate (cum este si cazul Tratatelor Uniunii Europene), in alte cazuri numai printr-o interpretare extensiva si creatoare s-a putut da eficienta principiului primordialitatii. Astfel, Camera Comerciala a Curtii de Casatie a decis ca refuzul (sub forma unei circulare emise de ministrul justitiei) de a executa o hotarare a Curtii Europene de Justitie constituie o culpa grava, ce atrage raspunderea statului. Dificultatea cu care a fost confruntata instanta pentru a ajunge la aceasta solutie a constat in inexistenta acestei ipoteze de raspundere a statului in norma pozitiva franceza relevanta (art.L781 din Codul organizarii judiciare).

Astfel, judecatorul national ajunge sa aiba o functie quasi normativa, la care trebuie insa sa ajunga, fata de dispozitiile art.4 C.civ.fr (art.3 C.civ.rom): \"Judecatorul care va refuza sa judece, sub cuvant ca legea nu prevede sau ca este intunecata, sau neindestulatoare va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate\".
In privinta invocarii din oficiu a violarii dreptului comunitar, jurisprudenta franceza a fost inconsecventa. Astfel, uneori s-a ridicat din oficiu incompatibilitatea unei decizii administrative cu un regulament comunitar astfel ca, dupa interpretarea textului comunitar de catre CEJ, s-a decis de instanta nationala anularera deciziei. Alteori, dimpotriva, in materie fiscala, investita ca instanta de recurs, a refuzat sa discute pentru prima oara in aceasta cale de atac mijlocul de aparare tras din incompatibiliatea dreptului intern aplicabil spetei cu dreptul comunitar, neconsiderand-o ca fiind de ordine publica.

In Tarile Benelux principiul primordialitatii dreptului comunitar este respectat in cele mai bune conditii . De pilda, in constitutia Tarilor de Jos prin revizuirile intervenite dupa semnarea Tratatelor, a fost reglementata exhaustiv si minitios problema, prevazand ca daca dezvoltarea ordinii internationale impune, un tratat international poate deroga de la dispozitiile constitutionale. Asemanator au procedat si Luxemburg si Belgia, iar jurisdictiile, inclusiv cele supreme, ale acestor state, au consacrat primordialitatea dreptului international in general si apoi, chiar in mod expres, a celui comunitar.

In Germania si Italia, tari care se disting de celelalte printr-un puternic sistem de control al constitutionalitatii, aplicarea principiului primordialitatii dreptului comunitar a intampinat unele obstacole.

Situatia statelor care au aderat ulterior la Comunitate, nefiind membri fondatori, a fost in general marcata de pregatirile pentru aderare, in cadrul carora, un loc important l-a jucat modificarea constitutiilor sau cel putin, a inserarii in legile adoptate in vederea aderarii, a unor dispozitii care sa asigure, intre altele, efectivitatea principiului primordialitatii.




Citeşte mai multe despre:   

Consultă un avocat online
MCP Cabinet avocati - Specializati in litigii de munca, comerciale, civile si de natura administrativa.

Jurisprudenţă

In cat timp poate fi aplicata o sanctiune disciplinara unui salariat?
Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti

Concursul si perioada de proba. Modalitati diferite de verificare a aptitudinilor profesionale ale salariatului
Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti

Executarea catre salariati a obligatiilor de plata ale institutiilor publice. Care sume pot fi esalonate?
Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti



Ştiri Juridice
Legislaţie

OUG 62/2024, privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor p
Ordonanta de urgenta nr. 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salariz ...

Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare
Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare Publicata in ...

OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare
Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...