Desi legislatia a evoluat de-a lungul timpului, reglementarile privind acordarea acestui spor continua sa fie un subiect de interes atat pentru angajatori, cat si pentru angajati, avand implicatii semnificative in ceea ce priveste protectia drepturilor lucratorilor.
In acest context, articolul de fata isi propune sa analizeze modul in care H.G. nr. 735/1990 reglementeaza acordarea acestui spor, precum si aplicarea sa in practica juridica actuala, avand in vedere atat evolutiile legislative recente, cat si diversele interpretari juridice ale instantelor.
Anexa nr. 1 la H.G. nr. 735/1990 cuprinde lista de ``masuri de atragere, mentinere si stabilizare a sporului din activitatile de salubritate si canalizare``, respectiv acordarea unui ``spor pentru munca in conditii degradante civic`` calculat la salariul tarifar: ``50% pentru muncitorii de la colectarea, transportul, neutralizarea gunoiului si cel de la vidanjarea, intretinerea si repararea, sistemelor de canalizare, inclusiv soferii si mecanicii de utilaje care participa efectiv la operatiunile din aceste activitati``.
Potrivit pct. 1 lit. a) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 735/1990 privind aprobarea unor masuri de atragere, mentinere si stabilizare a personalului din activitatea de salubritate si canalizare, angajatorul are obligatia de a stabili salariatiilor un spor de 50% din salariul de baza pentru munca desfasurata in conditii degradante civic si de a intreprinde masuri in vederea stabilirii si punerii in plata a acestor drepturi salariale.
Astfel, daca in fisa de post, salariatului ii revine responsabilitatea conducerii autospecialei, implicarea directa si activa in procesul de descarcare a tomberoanelor special amenajate pentru colectarea deseurilor stradale, colecteaza cadavrele animalelor de pe domeniul public si le preda unitatilor de ecarisaj autorizate, asigura salubrizarea si curatarea mobilierului stradal, atunci se justifica acordarea sporului pentru conditii degradante civic.
Daca angajatorul nu a prevazut si nu a acordat niciun spor salarial aferent muncii in conditii grele, asa cum este prevazut de dispozitiile Codului muncii si legislatia specifica in materie de protectie a salariatilor care isi desfasoara activitatea in conditii necorespunzatoare, atunci salariatul care era obligat sa desfasoare activitati zilnice in conditii ce implicau manipularea deseurilor menajere si reciclabile, expunandu-se astfel unor factori de mediu nefavorabili si degradanti din punct de vedere civic, poate solicita acest spor prin intermediul instantei de judecata .
Mai ales ca, potrivit art. 39 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, salariatul are ``dreptul la salarizare pentru munca depusa`` (salariul cuprizand nu doar salariul de baza, ``indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri``, astfel cum stabileste art. 160 din Codul muncii), iar conform dispozitiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, angajatorului ii revine obligatia ``sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca``.
In practica judiciara a Cabinetului Nostru (Contact pe www.mcp-avocati.ro), instantele au constatat ca activitatile salariatilor ce ocupa functia de sofer autospeciala sau muncitor necalificat care implica expunerea la conditii de munca nefavorabile, avand contact direct cu deseuri menajere si reciclabile, fapt care presupune riscuri crescute de sanatate si expunerea la un mediu insalubru, au dreptul de a primi acest spor de 50%.
Insa, in jurisprudenta au existat si solutii contrare care contravin principiului securitatii juridice si increderii legitime care au stabilit ca ``independent si in plus fata de cele de mai sus, cu privire la fondul pretentiei, avand in vedere caracterul de institutie publica al paratei, ceea ce atrage incadrarea reclamantului in personalul bugetar ce intra sub incidenta legii nr. 153/2017, instanta retine ca reglementarea invocata in cauza, respectiv HG nr. 735/1990 dateaza din anul 1990, fiind adoptata deci cu mult timp anterior legii nr. 153/2017 in vigoare la data la care reclamantul a fost angajat si salarizat si in baza careia a fost adoptata Hotararea nr. 569/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea locurilor de munca, a categoriilor de personal, marimea concreta a sporului pentru conditii de munca, precum si conditiile de acordare a acestuia pentru familia ocupationala de functii bugetare "Administratie" din administratia publica locala, in vigoare de la 09 august 2017 (...) instanta apreciaza ca aceasta a devenit desueta``.
De cele mai multe ori, instantele de judecata au retinut ca ``acest act normativ este in vigoare, si nefiind abrogat, produce efecte juridice. Potrivit art. 3 din acelasi act normativ, stabilirea concreta a locurilor de munca si a meseriilor care beneficiaza de aceste masuri se face de catre primariile judetene si a municipiului Bucuresti, la propunerea consiliilor de administratie ale intreprinderilor de profil``.
Nu trebuie trecut cu vederea ca art. 24 din Legea nr. 153/2017 prevede ``limita maxima a sporurilor, compensatiilor, indemnizatiilor, adaosurilor, majorarilor, primelor, premiilor si a altor elemente ale venitului salarial specific fiecarui domeniu de activitate este prevazuta in prezenta lege si in anexele nr. I - VIII``.
Iar acest text nu este exhaustiv, nu interzice si nu limiteaza aplicarea doar a anumitor sporuri, ci doar limiteaza cuantumul sporurilor cumulate. In aceste circumstante nu se poate pune problema de a nu putea fi acordat alt spor prevazut de un act normativ separat de legea de salarizare unitara, cu atat mai mult cu cat aceasta lege vizeaza sporuri specifice pe domenii de activitate, iar conditia inutilitatii in acest context nu este indeplinita.
In concluzie, H.G. nr. 735/1990 continua sa constituie un instrument esential in reglementarea acordarii sporului pentru conditii degradante, asigurand protectia lucratorilor care sunt expusi riscurilor in cadrul activitatilor lor profesionale.