Prima pagină » Articole juridice » Noul Cod Penal - Comentarii articole » Tainuirea in Noul Cod Penal (art. 268)

Tainuirea in Noul Cod Penal (art. 268)

Publicat: 21 Mar 2009 52456 citiri Sursa: EuroAvocatura.ro | Av. Marius-Catalin Predut Secţiunea: Noul Cod Penal - Comentarii articole

Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,

Este fapta ce prezinta pericol social, care a fost savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.

In noul codul penal infractiunea de tainuire este reglementata in cadrul infractiunilor contra infaptuirii justitiei si nu in cel al infractiunilor contra patrimoniului.

Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului

Una dintre pedepsele principale, prevazuta in cap. II, t. II, art. 53, C. pen., partea generala.

Sanctiune administrativa, contraventionala, fiscala sau civila,

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.

Participant la savarsirea unei infractiuni,

Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului

Mod de organizare a vietii in comun a oamenilor,

Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.

Sunt tratate in t. III, (art. 208-221), C. pen. partea speciala,

Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului

Denumire generica pentru toate felurile de monede si semne ale valorii. Au aparut din necesitatea de a facilita schimburile de marfuri.

Sunt participanti in procesul penal, alaturi de parti si organele judiciare. Persoanele sunt martorii, experti, interpretii, traducatorii, substituitii procesuali etc.

Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,

Infractiune care face parte din grupul infractiunilor contra patrimoniului

Din punctul de vedere al dreptului civil, o fapta ilicita savarsita cu intentie, prin care se cauzeaza un prejudiciu altei persoane si care obliga pe autorul sau la reparatie (art.998 Cod Civil).

Partea introductive a hotararii judecatoresti, care cuprinde: denumirea instantei; ziua, luna si anul sedintei de judecata, cu mentiunea daca aceasta a fost sau nu publica; numele si prenumele judecatorilor,

Disponibilitati banesti pe care bancile comerciale sunt obligate sa le pastreze permanent in conturi speciale, la Banca Nationala a Romaniei.

Act normativ care grupeaza principiile si cele mai importante prevederi legale referitoare la stabilirea faptelor ce constituie infractiuni,

Art. 268 Tainuirea
(1) Primirea, dobandirea, transformarea ori inlesnirea valorificarii unui bun, de catre o persoana care, fie a cunoscut, fie a prevazut din imprejurarile concrete, ca acesta provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, chiar fara a cunoaste natura acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani sau cu amenda.
(2) Pedeapsa aplicata tainuitorului nu poate fi mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta savarsita de autor.
(3) Tainuirea savarsita de un membru de familie nu se pedepseste.

Tainuirea, prin continutul sau, afecteaza in primul rand desfasurarea actului de justitie prin ingreunarea sau impiedicarea identificarii ori a recuperarii bunurilor tainuite si, in plus, nu toate bunurile care formeaza obiectul tainuirii provin din comiterea unor infractiuni contra patrimoniului ceea ce face dificil de explicat cum poate fi considerata tainuirea infractiune contra patrimoniului in cazul in care aceasta ar privi de exemplu o suma de bani primita de tainuitor in schimbul ascunderii unor acte de identitate false ori a unor mari sume de bani provenite din traficul de droguri sau de persoane .

In acest sens era si reglementarea din codul penal Carol al II-lea unde tainuirea era considerata un delict contra administrarii justitiei.

In privinta continutului, s-a subliniat in mod explicit ca fapta constituie infractiune nu numai in cazul in care tainuitorul a cunoscut provenienta ilicita a bunurilor dar si atunci cand din imprejurarile concrete acesta a putut in mod rezonabil sa prevada ca bunurile provin dintr-o fapta prevazuta de legea penala.

De altfel doctrina este unanima in sustinerea acestei solutii insa practica judiciara a manifestat unele rezerve . In acest sens este si art. 231 din codul penal portughez.

In plus, este suficienta reprezentarea ca bunul provine din comiterea unei fapte interzise de legea penala fara sa fie necesara cunoasterea naturii acesteia (furt, talharie, inselaciune etc.).