- Autoritatile nu au efectuat o ancheta prompta si efectiva asupra unei pretinse tentative de omor
- Lipsa reactiei la timp si adecvate in fazele preliminare ale anchetei
- Martori neaudiati imediat dupa incident
- Partea vatamata implicata in mica masura in proces
- Imperativul de a avea mai mult de un raport medico-legal atunci cand exista opinii divergente
- Stat responsabil pentru intarzieri in prezentarea rapoartelor si a opiniilor expertilor desemnati de instanta
Hotararea a ramas definitiva in conditiile prevazute la art. 44 A� 2 din Conventie . Poate suferi modificari de forma .
In Cauza Danciu si altii impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-o camera compusa din: Jon Fridrik KjA�lbro, presedinte, Faris VehaboviA�, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, Stephanie Mourou-Vikstrom, Georges Ravarani, Peter Paczolay, judecatori, si Andrea Tamietti, grefier de sectie,
avand in vedere:
Cererea nr. 48.395/16 indreptata impotriva Romaniei, prin care patru resortisanti ai acestui stat, ale caror nume sunt prezentate in anexa ("reclamantii"), au sesizat Curtea la 8 august 2016 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ("Conventia");
- decizia de a comunica Guvernului Romaniei ("Guvernul") capatul de cerere privind art. 2 din Conventie;
- observatiile partilor,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 21 aprilie 2020,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data,
INTRODUCERE
Cererea priveste lipsa de eficienta a anchetei penale privind o pretinsa tentativa de omor asupra unei rude a reclamantilor.
IN FAPT
1. Reclamantii, ale caror informatii personale sunt prezentate in anexa, sunt rude ale dlui Dumitru Danciu senior ("partea vatamata" sau "D.D. sen."), decedat la 9 august 2011. Primul si cel de-al doilea reclamant sunt fiii sai, cea de-a treia reclamanta este sotia supravietuitoare, iar cea de-a patra este fiica sa. Reclamantii au fost reprezentati de domnul E.C. Iordachescu, avocat in Cluj-Napoca.
2. Guvernul a fost reprezentat de agentul sau guvernamental, cel mai recent, doamna S.-M. Teodoroiu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de parti, pot fi rezumate dupa cum urmeaza.
I. Incidentul din 17 septembrie 2008
4. La 17 septembrie 2008, politia orasului Borsa a primit un apel de urgenta avand ca obiect o altercatie in desfasurare care avea loc in fata unui restaurant din localitate. La momentul la care ofiterii de politie V.L. si M.D. au ajuns la locul incidentului, D.D. sen., partea vatamata, fusese deja dus la spital. La momentul respectiv, nicio declaratie de martor sau alta proba nu a fost stransa de la locul faptei .
5. Un alt ofiter de politie, G.H., s-a deplasat la spital si a luat o declaratie de la partea vatamata cu privire la cele intamplate. D.D. sen. a afirmat ca "fiul lui G.T." (denumit in continuare "G.T. jr.") l-a atacat cu un spray cu gaze lacrimogene si apoi l-a lovit in cap cu o bata. G.T. jr. a continuat sa il loveasca la cap chiar si dupa ce acesta a cazut pe jos; alte doua persoane, dintre care una lucra in restaurantul din localitate, au incercat sa il opreasca pe G.T. jr., insa fara a reusi. D.D. sen. a mai sustinut ca, atunci cand sotia sa (a treia reclamanta) a intrat in restaurant si l-a vazut pe podea, a sunat la numarul de urgenta si a cerut ajutor . A fost dus atunci la spital pentru examinari medicale.
6. In declaratia sa, partea vatamata a afirmat ca vrea ca politia sa actioneze impotriva faptuitorului si sa il sanctioneze in consecinta. A confirmat si ca a fost informat de politie ca era necesar sa formuleze o plangere scrisa in ceea ce priveste circumstantele mentionate anterior.
7. La 30 septembrie 2008, partea vatamata a primit un raport medical eliberat de Serviciul de Medicina Legala Sighetu Marmatiei, care confirma ca aceasta suferise o rana deschisa la cap pe partea stanga, precum si o contuzie minora, posibil in urma lovirii cu un obiect dur. Leziunile necesitau intre 45 si 50 de zile de ingrijiri medicale, in cazul in care nu existau alte complicatii.
II. Plangerea penala cu privire la incidentul din 17 septembrie 2008
8. La 12 noiembrie 2008, partea vatamata a depus o plangere penala la Tribunalul Maramures impotriva lui G.T. sen., G.T. jr., V.D., O.D. si F.M., acuzandu-i de tentativa de omor asupra sa la 17 septembrie 2008.
In plangere, acesta a afirmat ca in ziua respectiva a vrut sa mearga la restaurantul din localitate cu sotia si o cunostinta (la care se face trimitere mai tarziu ca fiind mama sa). Cand se pregateau sa intre in restaurant, o masina a venit spre ei in plina viteza. Din masina au iesit cinci persoane, si anume cele indicate mai sus. Tote persoanele erau inarmate cu bate. Una dintre acestea a pulverizat gaz lacrimogen in ochii partii vatamate si apoi toate l-au lovit in cap si peste maini. A cazut, dar a continuat sa fie lovit pana si-a pierdut cunostinta.
Sotia sa a reusit sa sune la politie. Ofiterul de politie G.H. a ajuns si a sunat la ambulanta, care l-a dus la spital, in vreme ce sotia sa si cele cinci persoane au fost duse la sectia de politie. Totusi, din motive necunoscute, la sectia de politie nu au fost luate declaratii in aceasta etapa.
Partea vatamata a sustinut ca persoanele respective ii erau cunoscute deoarece anterior castigase un proces civil impotriva lor in legatura cu proprietatea asupra unui lot de pamant.
9. D.D. sen. a mentionat in plus ca, desi se afla inca in spital, adica la 27 si 28 septembrie 2008, O.D. a venit sa-l vada si l-a amenintat ca il va omori. Personalul spitalului a sunat politia, care l-a escortat pe O.D. afara si l-a amendat pentru incident .
Partea vatamata a afirmat si ca atat el, cat si sotia sa au avut conflicte anterioare cu O.D. si V.D., carora li s-au aplicat amenzi pentru ca i-au lovit.
III. Ancheta prealabila cu privire la incidentul din 17 septembrie 2008
10. La 4 februarie 2009, procurorul de caz l-a audiat pe D.D. sen., care a repetat detaliile mentionate in plangerea sa penala (a se vedea supra, pct. 8), inclusiv in privinta conflictelor anterioare avute cu presupusii faptuitori.
A numit mai multi martori despre care sustinea ca au fost prezenti fie la momentul incidentului din 17 septembrie 2008, fie la 27 si 28 septembrie 2008 la spital (a se vedea supra, pct. 5 si 9).
El a mai spus ca, la momentul respectiv, cei cinci suspecti erau cercetati in legatura cu o plangere penala depusa de un executor judecatoresc, care ii acuzase ca nu au respectat o hotarare definitiva care acorda partii vatamate drepturi de proprietate asupra unui lot de teren, precum si de tulburarea posesiei partii vatamate asupra respectivului teren .
La aceeasi data, partea vatamata a formulat pretentii civile impotriva presupusilor faptuitori.
11. Partea vatamata a fost reinternata in spital intre 13 si 24 februarie 2009 in urma deteriorarii starii de sanatate, in special o tulburare de echilibru, vertij, insomnie si depresie, precum si deficiente de auz la urechea stanga.
12. Dosarul medical al lui D.D. sen. a fost atunci adus la zi, iar la 26 februarie 2009 raportul de expertiza medico-legala din septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 7) a fost suplimentat in consecinta. S-a concluzionat ca leziunile necesitau inca 20 de zile de ingrijiri medicale, totalizand astfel 65-70 de zile .
13. Dat fiind ca nu au fost facuti alti pasi de catre procurorul de caz in legatura cu plangerea sa penala, partea vatamata s-a plans in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie din cauza ineficientei anchetei. Aceasta plangere a fost trimisa Parchetului de pe langa Tribunalul Maramures.
14. La 23 aprilie 2009, procurorul a admis plangerea partii vatamate, ca plangere privind tergiversarea procedurii. Observand ca niciun pas in ancheta nu fusese facut de procurorul de caz de la 12 noiembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 5), in afara consemnarii declaratiei date de partea vatamata la 4 februarie 2009 (a se vedea supra, pct. 10), procurorul a stabilit ca termen de ancheta 4 mai 2009, pana la care procurorul de caz trebuia sa ia toate masurile necesare pentru solutionarea cauzei.
15. La 8 mai 2009, procurorul de caz a decis sa inceapa urmarirea penala fata de G.T. sen., G.T. jr., V.D., O.D. si F.M., pentru tentativa de omor calificat si tulburare grava a ordinii publice.
16. La 13 mai 2009, procurorul de caz i-a audiat pe cei cinci suspecti care erau asistati de avocatul lor ales. Toti au declarat ca la momentul incidentului in litigiu se aflau in alt oras, numind mai multi martori care puteau confirma locul in care se aflau. Toti au sustinut ca partea vatamata era o persoana agresiva care se imbata adesea si avea multi dusmani. Au acceptat, in principiu, sa fie supusi unui test poligraf. Cu toate acestea, testele nu au fost niciodata efectuate.
17. In declaratia sa, G.T. jr. a declarat ca la 16 si 17 septembrie 2008 el si martorul P.B. au fost acasa la un client (nu se mentiona numele clientului) pentru a-i construi o soba. Tatal sau, G.T. sen., care vorbise initial cu clientul despre soba, nu mai era in stare sa efectueze munca promisa, din cauza ca fusese atacat de D.D. sen. la 16 septembrie. Deoarece a fost internat in aceeasi zi, G.T. jr. a trebuit sa il inlocuiasca in efectuarea comenzii clientului.
18. G.T. sen. a declarat ca la 17 septembrie 2008 el si sotia sa au fost la Spitalul Sighetu Marmatiei, incercand sa obtina certificatul medical care sa confirme leziunile pe care D.D. sen. i le provocase cu o zi inainte.
19. V.D. a declarat ca si el s-a dus la acelasi spital cu G.T. sen. si sotia acestuia, pentru a obtine certificatul medical care sa ii confirme leziunile. A afirmat ca la 14 septembrie a fost lovit de D.D. sen. si de fiii acestuia, prin urmare la 17 septembrie 2008 avea mana in ghips.
20. F.M. a declarat ca la 17 septembrie 2008 a fost la munca, si anume la restaurantul pe care il conducea impreuna cu fratele sau. A afirmat ca faptul putea fi confirmat de angajatii care au fost prezenti.
21. La 28 august 2009, partea vatamata s-a plans in fata Inspectoratului de Politie Judetean Maramures ca a fost amenintat de agresorii sai si, prin urmare, era urgent sa continue cercetarea penala.
22. La 9 septembrie 2009, plangerea a fost admisa de procuror, tinand seama de faptul ca nu au fost facuti alti pasi dupa 13 mai 2009 (a se vedea supra, pct. 16). Parchetul a dispus: intocmirea unui raport medical privind leziunile suferite de partea vatamata; ca partea vatamata sa fie ascultata din nou si confruntata cu presupusii agresori, daca este cazul; ca martorii sa fie audiati si ca orice alta dovada sa fie depusa la dosar. Termenul pentru finalizarea anchetei era stabilit la 1 octombrie 2009.
23. La 21 septembrie 2009, partii vatamate i s-a cerut de procurorul de caz sa explice motivele absentei sale de la examinarea medicala programata la 8 mai 2009 la Serviciul de Medicina Legala Baia Mare; examinarea a fost dispusa de procurorul de caz pentru a obtine un nou raport medical. Partea vatamata a sustinut ca nu i-a fost niciodata comunicata programarea medicala si ca, in orice caz, in acea zi era internat in Cluj-Napoca.
24. La aceeasi data, sotia partii vatamate (a treia reclamanta), precum si mama acesteia au dat o declaratie in calitate de martori in fata procurorului. Ambele femei, precum si partea vatamata au fost ulterior confruntate cu fiecare dintre presupusii agresori.
25. De aceasta data, G.T. sen. a explicat ca leziunile suferite de partea vatamata au fost probabil produse cand aceasta a cazut din caruta sa cu cai, fiind in stare avansata de ebrietate.
26. Raportul medical din 24 septembrie 2009, intocmit de Serviciul Judetean de Medicina Legala Baia Mare la cererea procurorului de caz, a concluzionat ca leziunile suferite de partea vatamata la 17 septembrie 2008 au necesitat intre 18 si 19 zile de ingrijiri medicale si nu au pus in pericol viata partii vatamate; nu a fost stabilita nicio invaliditate, iar internarea sa intre 13 si 24 februarie 2009 (a se vedea supra, pct. 11) era fara legatura cauzala cu leziunile suferite la 17 septembrie 2008.
27. La 26 aprilie 2010, politia orasului Borsa a notificat partea vatamata ca trebuia sa se prezinte la Cluj-Napoca la 28 aprilie sau la 5 mai 2010 in fata unei comisii medicale care, conform dispozitiei procurorului de caz, trebuia sa emita un raport medical. Partea vatamata a declarat ca nu se va duce la examinare, fiind deja examinata "de o alta comisie medicala in Bucuresti".
28. La 13 mai 2010, doi martori propusi de partea vatamata au facut declaratii in care au sustinut ca, in ziua incidentului, au auzit unele zgomote in fata restaurantului din localitate, dar nu au putut da alte detalii.
29. La 13 iulie 2010, Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca a emis o scrisoare in care declara ca, in lipsa partii vatamate, care nu se prezentase in fata comisiei medicale pentru examinare (a se vedea supra, pct. 27), nu putea intocmi un raport in legatura cu leziunile suferite de aceasta la 17 septembrie 2008.
Totusi, bazandu-se exclusiv pe dosarul medical al partii vatamate, a concluzionat ca nu exista o justificare clinica sau paraclinica pentru diagnosticul de rana deschisa la cap si contuzie, niciun astfel de traumatism nefiind consemnat pe foile de observatie clinica relevante.
30. La 23 septembrie 2010, cand se afla in spitalul din Borsa, partea vatamata a fost audiata de procurorul de caz. Aceasta a declarat ca nu mai dorea sa fie supusa altor examinari medicale, dat fiind ca leziunile care i-au fost produse in septembrie 2008 au necesitat intre 65 si 70 de zile de ingrijiri medicale. A declarat si ca semnatura de pe declaratia data la politie la 17 septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 5) nu ii apartinea si ca nu declarase la acel moment ca numai G.T. jr. era raspunzator pentru atac.
31. In perioada dintre iunie si decembrie 2010, procurorul de caz a audiat 11 martori .
32. La 20 decembrie 2010, procurorul de caz l-a trimis in judecata pe G.T. jr., sub acuzatia de lovire sau alte violente asupra partii vatamate (a se vedea infra, pct. 62), precum si de tulburare grava a ordinii publice. Procurorul a considerat ca nu existau suficiente probe impotriva lui G.T. pentru tentativa de omor calificat; aceasta se baza pe faptul ca intentia lui G.T. jr. a fost de a-si razbuna tatal care fusese lovit in ziua precedenta de catre D.D. sen., si nu sa ii ia viata acestuia din urma. In plus, documentele medicale care mentionau gravitatea leziunilor, necesitand intre 18 si 19 zile de ingrijiri medicale, demonstrau ca loviturile nu fusesera atat de puternice incat sa poata duce la pierderea vietii. In acest scop, procurorul a facut referire si la concluziile formulate de Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca, care arata ca partea vatamata nu a suferit un traumatism cranian (a se vedea supra, pct. 29).
33. Procurorul de caz a decis, de asemenea, incetarea procedurii fata de alti faptuitori, si anume G.T. sen., V.D., O.D. si F.M. A considerat relevant ca in prima sa plangere partea vatamata insasi l-a indicat pe G.T. jr. ca fiind faptuitor, fara a mentiona implicarea oricarei alte persoane (a se vedea supra, pct. 5). Mai mult, nu exista alt mijloc de proba pentru a dovedi ca cei patru suspecti au savarsit fapta penala impotriva partii vatamate.
34. Decizia procurorului de caz de neincepere a urmaririi penale fata de G.T. sen., V.D., O.D. si F.M. nu a fost contestata de partea vatamata.
IV. Cauza penala in fata instantelor nationale
35. La 9 august 2011, in timp ce procesul penal impotriva lui G.T. jr. se afla pe rolul Judecatoriei Viseu de Sus, partea vatamata a murit.
36. La cererea politiei, a fost efectuata o autopsie la 1 septembrie 2011. A aratat, inter alia, inflamarea creierului, precum si meningita purulenta. A remarcat, de asemenea, existenta unui nivel foarte ridicat de alcool in sangele victimei. S-a stabilit ca moartea a fost neviolenta si cauzata de consecintele toxice si septice ale meningitei purulente.
37. La sedinta din 27 septembrie 2011, judecatoria a luat nota de dorinta reclamantilor de a continua procedura in numele partii vatamate, in calitatea lor de mostenitori. Instanta a dispus un nou raport de autopsie pentru a stabili imprejurarile in care a decedat partea vatamata.
38. In consecinta, la 12 aprilie 2012, Institutul de Medicina Legala Cluj-Napoca a emis un nou raport medical, in baza unui set de acte medicale privind multiplele internari ale partii vatamate si supravegherea medicala care a urmat. Expertii au concluzionat ca la 17 septembrie 2008 partea vatamata a suferit o rana deschisa la cap pe partea stanga, precum si o contuzie minora. Respectivele leziuni necesitasera intre 25 si 30 de zile de ingrijiri medicale. Totusi leziunile neurologice si fractura de coloana depistate in urma incidentului din 17 septembrie 2008, precum si decesul partii vatamate nu au o legatura cauzala cu traumatismul cranian suferit la data respectiva, leziunea fiind mai degraba de natura patologica decat traumatica.
39. La 26 iunie 2012, judecatoria a luat nota de concluziile medicilor legisti si, avand in vedere numarul de zile de ingrijiri medicale necesare, a schimbat incadrarea juridica a acuzatiei din lovire sau alte violente in vatamare corporala (a se vedea infra, pct. 62).
40. La 23 octombrie 2012, Judecatoria Viseu de Sus l-a achitat pe G.T. jr., respingand astfel actiunea civila introdusa de reclamanti in numele partii vatamate.
41. Instanta a aratat ca sotia partii vatamate (a treia reclamanta) nu a putut fi audiata in calitate de martor deoarece se aflase in sala de judecata in cursul procesului. Mama partii vatamate murise inainte de proces, astfel incat nu a mai putut fi audiata. Si un alt martor propus de partea vatamata a fost audiat de instanta, dar declaratiile sale nu erau convingatoare, intrucat a afirmat ca nu vazuse partea vatamata in acea zi.
42. Cand a fost audiat de instanta, G.T. jr. a declarat ca numele clientului pentru care construise o soba in ziua incidentului (a se vedea supra, pct. 17) era O.M.P. Instanta l-a audiat atunci pe O.M.P. in calitate de martor . Acesta a declarat ca la inceputul lui septembrie (anul nu era mentionat), inculpatul ii construise o soba la domiciliu . Acest alibi a fost confirmat de un alt martor, P.B., care a declarat ca la momentul incidentului in litigiu G.T. jr. se afla acasa la O.M.P., care locuia in alt oras, unde construia o soba.
43. Instanta a retinut ca nu se puteau pune la indoiala relatiile conflictuale existente intre familia partii vatamate si familia lui G.T. jr. Totusi, insasi partea vatamata a prezentat versiuni diferite ale faptelor, initial indicand unul si ulterior mai multi agresori (a se vedea supra, pct. 5, 8 si 10). In acelasi timp, existau probe cu inscrisuri la dosarul cauzei care dovedeau ca partea vatamata suna adesea la serviciul de urgenta fara un motiv anume, pur si simplu pretinzand ca era in pericol . Prin urmare, instanta a considerat ca o explicatie pentru incident, in afara de ipoteza procurorului ca G.T. jr. dorise sa isi razbune tatal, era ca D.D. sen. dorise sa contrabalanseze plangerea penala formulata impotriva sa de familia lui G.T. jr. in legatura cu incidentele din 14 si 16 septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 17-19).
44. Instanta a concluzionat ca probele prezentate nu erau suficient de decisive incat sa infirme prezumtia de nevinovatie care opera in beneficiul lui G.T. jr. si astfel sa justifice o condamnare.
45. Reclamantii si parchetul au formulat recurs impotriva hotararii tribunalului, argumentand in special ca schimbarile incadrarii juridice, mai intai de catre procurorul de caz in rechizitoriu, din tentativa de omor calificat in lovire sau alte violente (a se vedea supra, pct. 32), si apoi de judecatorie, in vatamare corporala (a se vedea supra, pct. 39), erau ilegale si nefondate.
46. La 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis recursul si a retrimis cauza instantei inferioare pentru rejudecare. A hotarat ca o corecta incadrare juridica a faptelor penale de examinat era cea de tentativa de omor calificat, dat fiind ca agresorul folosise o bata sau o bata de baseball pentru a lovi la cap partea vatamata, prin care i-a produs o rana deschisa la cap. Instanta a subliniat ca in incadrarea unei fapte penale elementul esential era intentia faptuitorului, si nu neaparat numarul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru ranile produse .
Instanta a criticat, de asemenea, faptul ca instanta inferioara a analizat doar probele prezentate in fata sa, ignorand cu totul, fara nicio justificare, probele prezentate in faza de urmarire penala.
47. Cauza a fost trimisa pentru rejudecare in fata Tribunalului Maramures, care a reexaminat toate probele disponibile, inclusiv audiind din nou partile .
48. La 30 septembrie 2015, tribunalul l-a condamnat pe G.T. jr. la 6 ani de inchisoare pentru infractiunea de tentativa de omor calificat.
49. Instanta a constatat ca majoritatea martorilor si-a modificat declaratiile date in cursul rejudecarii cauzei astfel incat sa il favorizeze pe inculpat, afirmand fie ca acesta nu a fost prezent la momentul si locul incidentului, fie ca incidentul nu a existat. Instanta, totusi, a decis sa ignore aceste noi declaratii ca fiind facute pro causa si contradictorii cu declaratiile anterioare ale martorilor, si anume cele date in fata autoritatilor de ancheta si a Judecatoriei Viseu de Sus. In motivare, instanta s-a intemeiat pe declaratiile din urma, deoarece fusesera facute la un moment mai apropiat de incident .
50. In continuare, instanta a observat ca inculpatul a dat numele clientului pentru care construise o soba doar dupa 3 ani de la incident, desi initial sustinuse ca nu isi aminteste acel nume (a se vedea supra, pct. 17 si 42). In acelasi timp, martorul insusi afirmase initial ca inculpatul construise pentru el candva o soba la inceputul lui septembrie, fara a preciza anul (a se vedea supra, pct. 42), si apoi, in fata tribunalului, acelasi martor a spus ca soba fusese construita cu exact 6 ani inainte. De asemenea, tribunalul a luat act de faptul ca martorul care ii oferise lui G.T. jr. un alibi, P.B., era de fapt un angajat al familiei T.; declaratia sa, prin urmare, nu era de incredere.
51. Instanta a considerat relevant si refuzul nejustificat al inculpatului de a sustine testul poligraf, desi un astfel de test nu era considerat proba intr-o cauza penala.
52. Instanta a retinut ca existau martori care confirmasera incidentul, si anume ofiterul de politie V.L. (a se vedea supra, pct. 4; avand in vedere ca a decedat in 2009, celalalt ofiter de politie, M.D., nu a dat niciodata o declaratie in fata autoritatilor), un angajat al restaurantului din localitate si un alt martor care vazuse partea vatamata si pe sotia sa cand intrau in restaurant la momentul presupusului incident .
53. Instanta a admis, de asemenea, pretentiile civile ale reclamantilor si le-a acordat 6.500 lei romanesti [RON - aproximativ 1.450 euro (EUR)] cu titlu de despagubire pentru prejudiciul material, ca si echivalentul in RON a 6.000 EUR pentru prejudiciul moral.
54. Reclamantii au atacat hotararea, argumentand ca ar fi trebuit sa ii fie aplicata o pedeapsa mai aspra inculpatului. Au cerut, de asemenea, sa fie acordata o suma mai mare pentru prejudiciul moral.
55. Inculpatul a declarat apel, de asemenea. Instanta de apel l-a audiat pe inculpat; niciun martor nu a fost audiat in apel.
56. La 12 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis apelul inculpatului si l-a achitat pe baza lipsei de probe incriminatoare. In consecinta, a respins in intregime pretentiile civile ale reclamantilor.
57. Instanta de apel a retinut existenta unei relatii conflictuale intre familia partii vatamate, pe de o parte, si familia inculpatului, pe de alta parte . A retinut, de asemenea, contradictiile dintre declaratiile succesive ale inculpatului in fata autoritatilor, precum si refuzul sau de a fi supus testului poligraf. Totusi, a considerat ca aceste elemente nu erau suficiente pentru a justifica o condamnare. Mai mult, contradictii si ezitari cu privire la circumstantele exacte ale incidentului, inclusiv in privinta persoanelor care au participat la acesta si a celor care au asistat, existau si in declaratiile date de martorii citati de reclamanti. Acestea au determinat instanta sa concluzioneze ca prezumtia de nevinovatie a inculpatului nu a fost ignorata.
58. La 16 martie 2016, reclamantii au formulat contestatie in anulare impotriva acestei decizii, sustinand ca Judecatoria Viseu de Sus nu era competenta sa examineze cauza, in masura in care ancheta prealabila se concentrase pe fapta penala de tentativa de omor calificat, care era de competenta unui tribunal, mai degraba decat de competenta unei judecatorii. Totusi, rechizitoriul a schimbat incadrarea juridica in "lovire sau alte violente" si cauza a fost in mod incorect trimisa in fata tribunalului mentionat anterior.
59. Calea de atac a fost admisa in principiu de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la 11 mai 2016, in masura in care erau indeplinite criteriile de admisibilitate.
60. La 22 iunie 2016, Inalta Curte a respins contestatia ca nefondata, hotarand ca o contestatie in anulare era o cale de atac extraordinara care permitea partilor sa conteste exclusiv chestiuni de jurisdictie implicand instantele, si nu autoritatile din faza anchetei prealabile.
CADRUL JURIDIC SI PRACTICA RELEVANTE
61. Legislatia interna relevanta cu privire la actiunile civile din cadrul procesului penal este stabilita in Cauza Nicolae Virgiliu Tanase impotriva Romaniei [(MC), nr. 41.720/13, pct. 66-70, 25 iunie 2019].
62. Prevederile Codului penal in vigoare la momentul faptelor referitoare la faptele penale de lovire sau alte violente, vatamare corporala, omor si omor calificat sunt prezentate in Cauza Ciorcan si altii impotriva Romaniei (nr. 29.414/09 si 44.841/09, pct. 73, 27 ianuarie 2015).
IN DREPT
I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 2 din Conventie
63. Reclamantii se plangeau ca autoritatile nu au efectuat o ancheta efectiva si prompta cu privire la incidentul din 17 septembrie 2008. Acestia au invocat art. 2 din Conventie, care, in masura in care este relevant, prevede urmatoarele:
"
(1) Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege
[...]".
A. Cu privire la admisibilitate
64. Curtea constata ca plangerea nu este nici vadit nefondata, nici inadmisibila pentru alte motive enumerate la art. 35 din Conventie . Prin urmare, trebuie sa fie declarata admisibila.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele partilor
(a) Guvernul
65. Guvernul a acceptat ca circumstantele cauzei au facut sa fie aplicabil aspectul procedural al art. 2 din Conventie . Acesta a sustinut in continuare ca ancheta a fost efectiva, desfasurata legal si in termen rezonabil, data fiind complexitatea cauzei.
66. Autoritatile au initiat prompt ancheta, tinand seama ca felul leziunilor fizice produse lui D.D. sen., care au necesitat mai putin de 60 de zile de ingrijiri medicale, a declansat nevoia ca plangerea penala sa fie formulata la parchet in prealabil pentru a putea fi indeplinit orice act de urmarire penala. Aceasta conditie obligatorie i-a fost comunicata partii vatamate imediat dupa ce a dat prima declaratie la spital chiar in ziua incidentului (a se vedea supra, pct. 6).
67. In plus, autoritatile au fost active si au facut eforturi pentru a clarifica circumstantele incidentului in litigiu. Toti martorii citati de parti au fost audiati si reaudiati in faza urmaririi penale. In cauza au fost intocmite mai multe rapoarte medico-legale, inclusiv in legatura cu decesul partii vatamate, pentru a stabili imprejurarile decesului acesteia si daca aveau vreo legatura cauzala cu incidentul in litigiu. Atat partea vatamata, cat si succesorii acesteia au fost constant implicati in proceduri, iar cererile lor au fost tratate in mod corespunzator si rezonabil.
68. Guvernul a sustinut in plus ca o parte semnificativa a probelor din dosar era strans legata de probele relevante pentru alta cauza penala cu privire la incidentele din 14 si 16 septembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 17-19), cand fiii partii vatamate, si anume primii doi reclamanti, au agresat fizic pe G.T. sen. si pe martorul V.D. Procesul din urma se incheiase la 7 ianuarie 2016, cand cei doi faptuitori au fost condamnati la 6 ani inchisoare. Dat fiind ca instantele au decis sa nu uneasca cele doua cauze, in pofida cererii reclamantilor in acest scop, dificultatile in administrarea probelor comune celor doua dosare au facut ca procedurile sa fie chiar mai complexe.
69. Guvernul a mentionat in continuare ca, la 1 februarie 2014, prin urmare in timp ce procedura era pendinte in fata instantelor, noul Cod penal si noul Cod de procedura penala au intrat in vigoare, ceea ce a afectat, inter alia, procedura de citare, cu efecte directe asupra duratei generale a procesului.
70. In ultimul rand, Guvernul a sustinut ca, la un anumit moment in perioada 2011-2016, numarul de judecatori repartizati Sectiei penale a Tribunalului Maramures a scazut de la opt la cinci, ca urmare a reorganizarii pe baza estimarii volumului de munca din respectiva sectie. La fel, numarul de cauze care trebuiau analizate de un procuror de pe langa Tribunalul Maramures in perioada dintre 2008 si 2010 a fost in medie de 510 dosare pe an. In pofida acestor dificultati obiective, autoritatile au actionat cu diligenta in prezenta cauza, in incercarea de a realiza o urmarire penala eficienta a incidentului in litigiu.
(b) Reclamantii
71. Reclamantii au sustinut ca autoritatile interne nu si-au indeplinit obligatiile in temeiul art. 2, dupa cum urmeaza.
72. In primul rand, autoritatile nu au initiat ancheta din oficiu, in pofida faptului ca existau suficiente elemente factuale care indicau gravitatea infractiunii savarsite, avand in vedere obiectul folosit pentru a lovi, precum si partea corpului care a suferit loviturile.
73. In al doilea rand, probele necesare, inclusiv cele de la locul incidentului, fie nu fusesera asigurate deloc, fie nu fusesera stranse cu promptitudine, in pofida faptului ca politia ajunsese la fata locului imediat dupa incident . De altfel, primii pasi in ancheta fusesera facuti cu o intarziere nejustificata, dupa cum reiesea din faptul ca prima masura luata in cauza a fost audierea partii vatamate la aproximativ 5 luni de la incident, iar audierea martorilor directi dupa un an de la acesta. Intarzierile nejustificate in luarea masurilor in ancheta au fost confirmate de doua decizii ale procurorului, care a constatat ca ancheta a fost prelungita (a se vedea supra, pct. 14 si 22). In plus, ceilalti martori au fost audiati la peste un an de la producerea incidentului.
74. In al treilea rand, partea vatamata nu a fost implicata in cadrul procedurilor premergatoare judecatii, in masura in care toti suspectii si martorii au fost audiati fara ca acestuia sa ii fie in vreun fel permis sa participe.
75. In sfarsit, autoritatile nu i-au identificat si nu i-au sanctionat pe cei responsabili, desi au prelungit actiunea timp de peste 7 ani, o intarziere nejustificat de mare in raport cu cauza, care nu a fost deosebit de complexa.
2. Motivarea Curtii
(a) Principii generale
76. Cerand statului sa adopte masurile corespunzatoare pentru a proteja viata persoanelor aflate sub jurisdictia sa, art. 2 impune obligatia statului de a asigura dreptul la viata prin punerea in aplicare a unor norme penale eficiente pentru a descuraja savarsirea de infractiuni impotriva persoanei, sustinuta de un mecanism de aplicare a legii pentru prevenirea, eliminarea si sanctionarea incalcarilor unor astfel de norme. Aceasta obligatie impune, implicit, efectuarea unei anume forme de ancheta oficiala efectiva daca exista motive pentru a crede ca o persoana a suferit vatamari care i-au pus viata in pericol in imprejurari suspecte, chiar daca presupusul faptuitor al atacului mortal nu este un agent al statului [a se vedea Mustafa TunAA� si Fecire TunA� impotriva Turciei (MC), nr. 24.014/05, pct. 171, 14 aprilie 2015, si trimiterile citate].
77. Curtea a mai precizat si ca respectarea cerintelor procedurale de la art. 2 se evalueaza pe baza catorva parametri esentiali: caracterul adecvat al masurilor de ancheta; promptitudinea anchetei; implicarea familiei persoanei decedate; independenta anchetei. Aceste elemente sunt strans legate intre ele si fiecare, considerat separat, nu este un scop in sine. Sunt criterii care, considerate impreuna, permit sa se evalueze gradul de eficacitate al masurilor de ancheta (ibid., pct. 225).
78. Curtea subliniaza si ca, in masura in care ancheta duce la acuzatii care sa fie formulate in fata instantelor nationale, aceasta considera ca obligatiile procedurale in temeiul art. 2 se extind la faza procesuala a procedurilor. In astfel de cauze, procedura in ansamblul sau, inclusiv faza de judecata, trebuie sa indeplineasca cerintele acestei dispozitii din Conventie (a se vedea Sarbyanova-Pashaliyska si Pashaliyska impotriva Bulgariei, nr. 3.524/14, pct. 38, 12 ianuarie 2017).
79. In ultimul rand, o cerinta de promptitudine si rapiditate rezonabila este implicita in acest context. Trebuie acceptat ca pot exista obstacole sau dificultati care impiedica mersul anchetei intr-o anumita situatie. Cu toate acestea, o reactie prompta a autoritatilor in cercetarea mortilor suspecte poate fi, in general, considerata esentiala pentru a mentine increderea publicului ca acestea respecta statul de drept si pentru a preveni orice aparenta de complicitate la fapte ilicite sau de toleranta fata de acestea (a se vedea Olewnik-CiepliA�ska si Olewnik impotriva Poloniei, nr. 20.147/15, pct. 137, 5 septembrie 2019, si trimiterile citate).
(b) Aplicarea acestor principii in prezenta cauza
80. Curtea reafirma ca, in anumite circumstante, a constatat ca a fost angajata obligatia procedurala in temeiul art. 2 din Conventie in cauze cu incidente in care persoana al carei drept la viata se presupunea ca fusese incalcat nu a murit. In astfel de cauze, Curtea a considerat relevant ca victima a suferit vatamari care pun viata in pericol . Desi nu exista o regula generala, se pare ca daca activitatea implicata prin insasi natura sa este periculoasa si expune viata unei persoane unui risc real si iminent, cum ar fi folosirea violentei care pune viata in pericol, nivelul vatamarilor suferite poate sa nu fie decisiv si, in absenta leziunilor, plangerea in astfel de cauze poate totusi fi examinata sub incidenta art. 2 [a se vedea, mutatis mutandis, Nicolae Virgiliu Tanase impotriva Romaniei (MC), nr. 41.720/13, pct. 139-140, 25 iunie 2019, si toate trimiterile citate].
81. In raport cu principiile generale de mai sus si avand in vedere, in special, folosirea violentei care pune viata in pericol impotriva reclamantului, Curtea concluzioneaza ca art. 2 este aplicabil in prezenta cauza. Guvernul nu contesta aceasta (a se vedea supra, pct. 65).
82. Curtea considera mai departe ca, desi plangerea reclamantilor privea in principal presupusa durata excesiva a anchetei, care, declarau acestia, a impiedicat autoritatile de ancheta sa elucideze circumstantele infractiunii, problema centrala de rezolvat in prezenta cauza este daca ancheta condusa cu privire la incidentul de la 17 septembrie 2008 a fost in intregime efectiva, in conformitate cu cerintele de la art. 2 mentionate mai sus.
83. Curtea remarca, de la inceput, ca in urma plangerii penale depuse de D.D. sen. la 12 noiembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 8), organele de urmarire penala au luat primele masuri in ancheta dupa mai mult de 4 luni de la incidentul violent de la 17 septembrie 2008, adica la 4 februarie 2009 (a se vedea supra, pct. 10), atunci cand procurorul de caz a audiat pentru prima data partea vatamata.
84. Curtea reitereaza ca, in situatia cand viata a fost pusa in pericol cu intentie, autoritatile trebuie sa actioneze din oficiu odata ce problema le este adusa la cunostinta. Nu pot lasa la initiativa rudei apropiate sa depuna plangerea oficiala sau sa isi asume raspunderea in realizarea procedurilor de ancheta . Mai mult, ancheta trebuie sa fie eficienta in sensul ca poate duce la identificarea si pedepsirea celor vinovati. Aceasta nu este o obligatie de rezultat, ci una de mijloace . Autoritatile trebuie sa ia toate masurile pe care le au la dispozitie pentru colectarea probelor legate de incident, inclusiv, inter alia, declaratii ale martorilor oculari si probe criminalistice [a se vedea, mutatis mutandis, Al-Skeini si altii impotriva Regatului Unit (MC), nr. 55.721/07, pct. 165-66, CEDO 2011].
85. In acest scop, Curtea retine argumentele reclamantilor conform carora, tinand seama de gravitatea ranilor provocate victimei, autoritatile trebuiau sa initieze de indata o ancheta din oficiu, fara a cere victimei sa depuna o plangere penala prealabila. In orice caz, chiar si dupa ce o asemenea plangere penala prealabila a fost depusa in noiembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 8 si 83), nu au fost luate masuri in cadrul anchetei pana in luna februarie a anului urmator.
86. In continuare Curtea retine ca, desi cei doi ofiteri de politie au ajuns la fata locului imediat dupa incident, nu au luat nicio declaratie de martor si nici nu au protejat eventualele probe la acel moment (a se vedea supra, pct. 4 si 8).
87. Curtea subliniaza, de asemenea, ca, in pofida faptului ca victima daduse numele presupusilor faptuitori cel mai tarziu la 12 noiembrie 2008 (a se vedea supra, pct. 8), procurorul de caz i-a chestionat pentru prima data la 13 mai 2009 (a se vedea supra, pct. 16), la aproximativ 9 luni de la incident, fara a notifica victima in prealabil sau ulterior. In plus, acest act procedural a fost realizat numai dupa ce Tribunalul Maramures a admis plangerea partii vatamate cu privire la tergiversarea procesului si a fixat un termen pentru finalizarea anchetei (a se vedea supra, pct. 14).
88. Procurorului de caz i-au trebuit alte cateva luni (a se vedea supra, pct. 24 si 28) sa examineze pentru prima data martorii indicati de parti. Din nou, acesti pasi au fost intreprinsi in urma unei a doua plangeri cu privire la tergiversarea cererii introduse de partea vatamata si admise de procuror, care a fixat un termen pentru ca ancheta sa fie finalizata la 1 octombrie 2009 (a se vedea supra, pct. 22). Termenul era in orice caz depasit cu mai mult de un an, deoarece rechizitoriul nu a fost emis pana la 20 decembrie 2010 (a se vedea supra, pct. 32).
89. In aceasta privinta, Curtea reitereaza ca a subliniat in repetate randuri ca este important ca martorii sa fie contactati si chestionati imediat dupa astfel de incidente, cand amintirile sunt recente (a se vedea, de exemplu, Dinu impotriva Romaniei, nr. 64.356/14, pct. 82, 7 februarie 2017). Acest aspect devine mult mai relevant intr-o cauza precum cea de fata, dat fiind ca instantele nationale au avut opinii divergente cu privire la fiabilitatea declaratiilor martorilor, care variau de-a lungul timpului, tocmai avand in vedere timpul lung dintre incident si momentul cand au fost facute declaratiile (a se vedea supra, pct. 49-50).
90. Durata totala a procedurii in cauza era provocata si de retrimiterea dispusa de instanta de apel in 2013 din cauza erorii procedurale comise de instanta inferioara, care a incadrat gresit faptele penale examinate (a se vedea supra, pct. 46). Ulterior, instanta inferioara a trebuit sa inceapa din nou procedura, inclusiv prin a reexamina toate probele disponibile. Procedura a fost astfel si mai mult intarziata, fara ca reclamantii sa aiba o contributie la aceasta intarziere.
91. Curtea retine declaratia Guvernului cu privire la complexitatea ridicata a spetei, care necesita examinarea unor probe complexe, inclusiv de natura legala, si care justifica, in opinia sa, durata de peste 7 ani a procesului (a se vedea supra, pct. 67-68).
92. Curtea accepta ca rapoartele medico-legale sunt esentiale pentru a elucida imprejurarile leziunilor, precum si gradul lor de gravitate, inclusiv cu referire la o potentiala legatura cauzala cu decesul ulterior al victimei. Totusi, nu poate ignora faptul ca necesitatea de a avea mai multe asemenea rapoarte a devenit imperativa odata ce medicii legisti incepusera sa aiba opinii divergente asupra problemei.
93. Astfel, opiniile expertilor au variat de la a considera ca rana deschisa de la cap necesita mai mult de 65-70 de zile de ingrijiri medicale (a se vedea supra, pct. 12), pana la a fi de opinia ca nu exista deloc o rana deschisa la cap (a se vedea supra, pct. 29). Asemenea divergente de opinie au cerut fara indoiala o mai precisa evaluare medicala, justificand deci partial prelungirea procesului. Totusi, asa cum s-a mentionat mai sus, divergenta in sine nu poate fi in vreun fel atribuita reclamantilor, deoarece, din chestiuni de principiu, este responsabilitatea statului sa instituie un mecanism eficient, capabil sa ofere raspunsuri prompte si de incredere la intrebarile adresate de anchetele penale. In acest sens, Curtea a hotarat deja ca statul este responsabil si pentru intarzierile in prezentarea rapoartelor si a opiniilor expertilor desemnati de instanta si ca se poate constata si responsabilitatea sa pentru deficientele structurale ale sistemului judiciar care produc intarzieri (a se vedea, mutatis mutandis si in contextul art. 6 din Conventie, Rutkowski si altii impotriva Poloniei, nr. 72.287/10 si alte 2 cereri, pct. 128, 7 iulie 2015).
94. Consideratii similare se aplica in ceea ce priveste afirmatiile Guvernului cu privire la volumul mare de munca al autoritatilor nationale la momentul faptelor (a se vedea supra, pct. 70). Curtea reitereaza ca este responsabilitatea statului sa ia masuri adecvate, cum ar fi, inter alia, estimarea eficienta a nevoilor de resurse umane din cadrul sistemului judiciar, astfel incat sa se asigure ca acesta functioneaza corespunzator si, in special, ca cerintele Conventiei privind caracterul rezonabil al duratei procedurilor sunt respectate (a se vedea, mutatis mutandis, Mardosai impotriva Lituaniei, nr. 42.434/15, pct. 55, 11 iulie 2017, si, printre multe alte hotarari in contextul art. 6 din Conventie, Docevski impotriva Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, nr. 66.907/01, pct. 33-34, 1 martie 2007).
95. Prin urmare, Curtea concluzioneaza ca, in pofida unor eforturi intermitente ale organelor de urmarire penala de a elucida circumstantele leziunilor suferite de D.D. sen. (a se vedea supra, pct. 14, 22, 46 si 47), gradul de adecvare in general al masurilor de investigare aplicat trebuie sa fie pus sub semnul intrebarii. Curtea face trimitere in special la absenta unei reactii oportune si adecvate din partea acestor autoritati in fazele preliminare ale anchetei, la care se refera plangerea din prezenta cauza (a se vedea supra, pct. 4, 8 si 74), inclusiv in ceea ce priveste modul in care partea vatamata a fost implicata in ancheta . Neajunsurile au fost confirmate chiar de autoritati atunci cand au admis in doua randuri plangerile partii vatamate care priveau tergiversarea procedurii (a se vedea supra, pct. 14 si 22).
96. Curtea nu poate decat sa concluzioneze ca deficientele mentionate mai sus au avut inevitabil un impact negativ atat asupra eficacitatii, cat si asupra duratei masurilor de investigare ulterioare, prin periclitarea competentei de a stabili faptele si amplificarea posibilitatii ca infractiunea sa ramana nepedepsita (a se vedea, mutatis mutandis, Anna Todorova impotriva Bulgariei, nr. 23.302/03, pct. 79, 24 mai 2011).
97. In consecinta, a fost incalcat art. 2 din Conventie sub aspect procedural.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
98. Art. 41 din Conventie prevede:
Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila."
A. Prejudiciu
99. Reclamantii au pretins suma totala de 15.000 euro (EUR) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral.
100. Guvernul a considerat pretentiile ca fiind excesive, avand in vedere jurisprudenta relevanta a Curtii in materie.
101. Curtea considera ca reclamantii trebuie sa fi suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei incalcari. Avand in vedere natura incalcarii constatate si pronuntandu-se in echitate, acorda reclamantilor suma de 15.000 EUR in solidar cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit .
102. De asemenea, Curtea observa ca astfel a refuzat sa indice in mod specific unui guvern ca ar trebui, ca raspuns la constatarea incalcarii procedurale a art. 2, sa desfasoare o noua urmarire penala (a se vedea Abuyeva si altii impotriva Rusiei, nr. 27.065/05, pct. 240, 2 decembrie 2010, si toate trimiterile citate). Si nici nu considera potrivit sa faca aceasta in speta. Curtea retine constatarea sa de mai sus ca, in speta, caracterul efectiv al anchetei a fost deja subminat in etapele initiale de faptul ca autoritatile interne nu au aplicat masuri de investigare esentiale (a se vedea supra, pct. 95). Prin urmare, este indoielnic ca situatia care exista anterior incalcarii putea fi restabilita. In astfel de circumstante, avand in vedere principiile stabilite citate anterior, Curtea constata foarte potrivit sa lase la latitudinea Guvernului parat alegerea mijloacelor de folosit in ordinea juridica interna pentru indeplinirea obligatiei legale conform art. 46 din Conventie (a se vedea Kukayev impotriva Rusiei, nr. 29.361/02, pct. 134, 15 noiembrie 2007).
B. Cheltuieli de judecata
103. De asemenea, reclamantii au solicitat 8.000 EUR cu titlu de cheltuieli de judecata in fata instantelor interne.
104. Guvernul a argumentat ca suma era excesiva si ca, in orice caz, reclamantii nu au depus documente relevante pentru a sustine in intregime pretentia pentru onorariile avocatului.
105. In conformitate cu jurisprudenta Curtii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecata numai in masura in care se stabileste caracterul real, necesar si rezonabil al acestora. In prezenta cauza, tinand seama de documentele aflate in posesia sa si de criteriile mentionate mai sus, Curtea considera rezonabil sa acorde suma de 8.000 EUR pentru toate cheltuielile de judecata, plus orice suma ce poate fi datorata de reclamanti cu titlu de impozit .
C. Dobanzi moratorii
106. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal, practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U RT E A:
1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 2 din Conventie;
3. hotaraste:
(a) ca statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor in solidar, in termen de trei luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 A� 2 din Conventie, urmatoarele sume care trebuie convertite in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii:
(i) 15.000 EUR (cincisprezece mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
(ii) 8.000 EUR (opt mii de euro), plus orice suma ce poate fi datorata de reclamanti cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecata;
(b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparatii echitabile pentru celelalte capete de cerere .
PRESEDINTE
JON FRIDRIK KJA�LBRO Grefier,
Andrea Tamietti
ANEXA
Lista reclamantilor
Nr. Numele reclamantului Data nasterii Cetatenia Domiciliul
1 Dumitru Danciu 1975 romana San Giuliano Milanese, Italia
2 Ionuc Danciu 1986 romana San Giuliano Milanese, Italia
3 Sava Danciu 1954 romana Borsa, Romania
4 Lupa Timis 1974 romana Como, Italia
Suspendarea contractului de munca pe durata suspendarii permisului auto al salariatului Sursa: MCP avocati
Contractul de munca pe perioada determinata. Mod de flexibilizare a relatiilor de munca Sursa: MCP avocati
Acordarea despagubirilor pe durata suspendarii contractului individual de munca Sursa: MCP avocati
OUG 62/2024, privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, precum si a proceselor p Ordonanta de urgenta nr. 62/2024 privind unele masuri pentru solutionarea proceselor privind salariz ...
Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare Legea nr. 183/2024 privind statutul personalului de cercetare, dezvoltare si inovare Publicata in ...
OUG 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor termene, precum si unele masuri bugetare Ordonanta de urgenta 127/2023 pentru modificarea si completarea unor acte normative, prorogarea unor ...