O reglementare nationala nu poate interzice total expertilor contabili sa efectueze acte de atragere a clientelei prin abordare directa

Directiva ``servicii``¹ urmareste sa instituie o piata a serviciilor, libera si competitiva, pentru a promova cresterea economica si crearea de locuri de munca in Uniunea Europeana. In acest sens, directiva prevede eliminarea obstacolelor din calea libertatii de stabilire si din calea liberei circulatii a serviciilor intre statele membre, precum interdictiile totale ale oricaror forme de comunicari comerciale pentru profesiile reglementate² care permit promovarea, directa sau indirecta, a bunurilor, serviciilor sau imaginii unei intreprinderi. Directiva urmareste, pe de alta parte, sa garanteze interesele consumatorilor ameliorand calitatea serviciilor profesiilor reglementate pe piata interna.
Codul deontologic francez al profesionistilor din domeniul expertizei contabile interzice membrilor acestei profesii efectuarea oricarui act de atragere a clientelei prin abordare directa, cu alte cuvinte orice contactare a unui tert care nu a solicitat acest lucru, cu scopul de a-si oferi serviciile acestuia din urma. Participarea lor la colocvii, seminarii sau alte manifestari universitare sau stiintifice este autorizata in masura in care acestia nu desfasoara, cu aceasta ocazie, acte care pot fi asimilate atragerii clientelei prin abordare directa.
SociA�tA� fiduciaire a sesizat Conseil da��A�tat (Franta) in vederea anularii acestei reglementari, considerand ca interdictia pe care aceasta o prevede este contrara Directivei ``servicii``.
Conseil da��A�tat a hotarat sa solicite Curtii de Justitie sa interpreteze aceasta directiva, intreband daca statele membre pot interzice, in general, membrilor unei profesii reglementate - precum cea a expertilor contabili -, sa efectueze acte de atragere a clientelei prin abordare directa. In opinia Curtii, rezulta mai intai ca, prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii urmarea, pe de o parte, sa inlature interdictiile totale, pentru membrii unei profesii reglementate, de a recurge la comunicarea comerciala, indiferent care ar fi forma acesteia. Pe de alta parte, acesta intentiona sa elimine interdictiile de a recurge la una sau mai multe forme de comunicare comerciala, precum, in special, publicitatea, marketingul direct sau sponsorizarea. Trebuie de asemenea considerate interdictii totale, prohibite de directiva, normele profesionale care interzic comunicarea, prin unul sau prin anumite mijloace de comunicare in masa, de informatii cu privire la prestator sau la activitatea sa.
Cu toate acestea, statele membre sunt libere sa prevada interdictii asupra continutului sau metodelor comunicarii comerciale pentru profesiile reglementate, in masura in care normele prevazute sunt justificate si proportionale in vederea asigurarii in special a independentei, a demnitatii si a integritatii profesiei, precum si a pastrarii secretului profesional.

In continuare, Curtea analizeaza sensul notiunii de atragere a clientelei prin abordare directa
pentru a stabili daca reprezinta o ``comunicare comerciala`` pe care, in temeiul directivei, un stat
membru nu o poate interzice, in mod general si absolut.
Intrucat dreptul Uniunii nu cuprinde o definitie juridica a notiunii ``atragere a clientelei prin abordare
directa``, Curtea o interpreteaza drept o forma de comunicare de informatii destinata cautarii de noi
clienti care implica un contact personalizat intre prestator si clientul potential pentru a-i prezenta
acestuia din urma o oferta de servicii . Aceasta poate, din acest motiv, sa fie calificata drept
marketing direct. In consecinta, atragerea clientelei prin abordare directa constituie o comunicare
comerciala in sensul directivei.
Prin urmare, Curtea raspunde ca interdictia pentru expertii contabili de a efectua orice act de
atragere a clientelei prin abordare directa poate fi considerata o interdictie totala a
comunicarilor comerciale prohibita de directiva.
Astfel, interdictia prevazuta in mod larg de reglementarea franceza interzice orice activitate de
atragere a clientelei prin abordare directa, indiferent de forma, de continutul si de metodele
folosite. Asadar, aceasta interdictie cuprinde interzicerea tuturor mijloacelor de comunicare care
permit punerea in aplicare a acestei forme de comunicare comerciala.
Rezulta ca o astfel de interdictie trebuie sa fie considerata o interdictie totala a
comunicarilor comerciale care constituie asadar o restrictie in calea liberei prestari a
serviciilor transfrontaliere. Astfel, aceasta interdictie poate sa ii afecteze mai mult pe expertii
contabili care provin din celelalte state membre, privandu-i de un mijloc eficient de patrundere pe
piata franceza.
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care
sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui
act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Instanta nationala are obligatia de a solutiona cauza
conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale
care sunt sesizate cu o problema similara.

¹ Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne (JO L 376, p. 36, Editie speciala, 13/vol. 58, p. 50). Statele membre trebuiau sa transpuna aceasta directiva pana la 28 decembrie 2009.
² O profesie reglementata este ``o activitate sau un ansamblu de activitati profesionale al caror acces, exercitare sau una dintre modalitatile de exercitare este conditionata, direct sau indirect, in temeiul unor acte cu putere de lege si acte administrative, de posesia anumitor calificari profesionale [a��]``.