Orientarile Comisiei privind analiza pietei si evaluarea puterii semnificative pe piata nu impun obligatii particularilor

Potrivit Actului de aderare din 2003¹, actele institutiilor si ale Bancii Centrale Europene adoptate inainte de aderarea la Uniune a noilor state membre si care au fost redactate de Consiliu, de Comisie sau de Banca Centrala Europeana in limbile acestor state sunt, de la data aderarii, autentice in aceleasi conditii ca si textele redactate in cele 11 limbi ale statelor membre in acea perioada . Acestea se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in cazul in care textele celor 11 limbi au facut obiectul unei astfel de publicari.
In conformitate cu directiva privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (directiva ``cadru``)², Comisia publica orientari privind analiza pietei si evaluarea puterii semnificative pe piata³, de care autoritatile nationale de reglementare (``ANR``) tin seama in cea mai mare masura pentru definirea pietelor relevante corespunzatoare circumstantelor nationale, in special pietele geografice relevante de pe teritoriul lor, in conformitate cu principiile dreptulul concurentei.
Polska Telefonia Cyfrowa sp. z o.o. (``PTC``) este unul dintre principalii operatori de telecomunicatii din Polonia. In anul 2006, Prezes UrzA�du Komunikacji Elektronicznej (presedintele Oficiului pentru Comunicatii Electronice, Polonia) a considerat ca PTC dispunea de o putere semnificativa pe piata serviciilor de terminare a apelurilor vocale si, in consecinta, a impus acestei intreprinderi anumite obligatii de reglementare.
Considerand ca Orientarile din 2002, pe care s-a intemeiat aceasta decizie, nu ii sunt opozabile in masura in care acestea nu au fost publicate in limba polona in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, PTC a introdus o actiune in justitie impotriva deciziei ANR.
Sesizata cu judecarea recursului, SA�d NajwyA�szy (Curtea Suprema, Polonia) solicita Curtii sa stabileasca daca Actul de aderare din 2003 se opune posibilitatii ca ANR poloneza sa se refere la Orientarile din 2002 intr-o decizie in care aceasta autoritate impune anumite obligatii de reglementare unui operator de servicii de comunicatii electronice, in masura in care orientarile respective nu au fost publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba acestui stat membru, chiar daca este o limba oficiala a Uniunii.

Curtea aminteste mai intai ca un principiu fundamental al ordinii de drept comunitare impune ca un act care emana de la autoritati publice sa nu fie opozabil justitiabililor inainte ca acestia sa aiba posibilitatea de lua cunostinta de acesta.
In continuare, Curtea subliniaza ca Actul de aderare din 2003 se opune posibilitatii ca obligatiile cuprinse intr-o reglementare a Uniunii care nu a fost publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba unui nou stat membru, in conditiile in care aceasta limba este o limba oficiala a Uniunii, sa fie impuse particularilor in acest stat, chiar daca aceste persoane ar fi putut lua cunostinta de reglementarea respectiva prin alte mijloace .
In acest context, Curtea examineaza daca, prin continutul lor, Orientarile din 2002 impun obligatii particularilor. Astfel, Curtea arata ca aceste orientari enunta principiile pe care ANR trebuie sa isi intemeieze analiza cu privire la piete si la concurenta efectiva, in aplicarea cadrului de reglementare comun privind comunicatiile electronice.
Asadar, Curtea concluzioneaza ca Orientarile din 2002 nu contin nicio obligatie susceptibila sa poata fi impusa, direct sau indirect, particularilor. Prin urmare, lipsa publicarii acestor orientari in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene in limba polona nu se opune ca ANR poloneza sa se refere la acestea intr-o decizie adresata unui particular.

¹ Actul privind conditiile de aderare a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia si a Republicii Slovace si adaptarile tratatelor pe care se intemeiaza Uniunea Europeana (JO 2003, L 236, p. 33).
² Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (Directiva-cadru) (JO L 108, p. 33, Editie speciala, 13/vol. 35, p. 195).
³ Orientarile privind analiza pietei si evaluarea puterii semnificative pe piata in conformitate cu cadrul comunitar de reglementare pentru retelele si serviciile de comunicatii electronice (JO 2002, C 165, p. 6).