Contestatie impotriva deciziei de impunere. Impozit pe mijloacele de transport. Taxa auto pentru vehicule cu masa mai mare de 12 tone

Se solicita anulara acestei decizii si implicit a deciziei de impunere cu obligarea intimatei la emiterea deciziei de impunere printr-o incadrare fiscala corecta a mijloacelor de transport declarate si stabilirea impozitului datorat.
In motivarea cererii s-a aratat ca societatea petenta detine in proprietate patru autovehicule constand in: o autoutilitara N3 marca Volvo tip FH12; o autoutilitara N3 marca Mercedes - Benz tip 1843 ; o semiremorca marca Schmitz si o semiremorca marca Nova Trail , precizandu-se si numerele de identificare asa cum rezulta din cartile de identitate, pe care societatea le foloseste in prestarea de servicii de transport marfa international.
Prin decizia de impunere s-a stabilit un impozit pe mijloacele de transport cumulat in suma de 126 lei cit si o taxa auto pentru vehicule cu masa mai mare de 12 tone in suma de 4582 lei. Anterior, in anul 2009, societatea petenta a avut sediul in Bucuresti , fiind inregistrata cu mijloacele de transport pentru impozitare la Directia Generala de Impozite si Taxe Locale sector 4, unde aceasta a platit taxe si impozite cu mult mai mici fata de cele stabilite de intimata , desi dispozitiile din codul fiscal si celelalte acte normative emise in aplicarea acestuia nu au fost modificate.
Impozitul a fost stabilit in baza art. 262 al. 5 din legea nr. 571/2003 , in mod cumulat pentru doua camioane si doua semiremorci, in loc sa se stabileasca in mod separat pentru fiecare mijloc de transport cu tractiune mecanica precum si pentru fiecare semiremorca care are cartea de identitate conform reglementarilor prevazute de art. 263 al. 4 si 6 din legea nr. 571/2003 si pct. 115 din HG nr. 44/2004 ce aproba normele metodologice de aplicarea legii .
A apreciat petenta ca s-a efectuat o gresita incadrare la impozitare, astfel ca s-a stabilit o obligatie fiscala mult mai mare decat cea datorata, exemplificand ca prin decizia de impunere calculata pana la 31 decembrie 2010, emisa de catre Directia Generala de Impozite si Taxe Locale sector 4 Bucuresti, in a carei evidenta a figurat pana in luna august 2009, s-a stabilit pentru aceleasi bunuri o suma de plata de 1369,91 lei.
Intimata Primaria Municipiului Slatina prin Directia Generala de Venituri si Cheltuieli a formulat intampinare , prin care a solicitat respingerea contestatiei societatii petente ca neintemeiata , motivat de faptul ca aceasta a fost impusa pe anul fiscal 2010 cu o suma de 126 lei pentru doua mijloace de transport cu capacitate cilindrica de pana la 2000 cmc si cu suma de 4582 lei, in procedura cumulata pentru cele doua combinatii de autovehicule cu masa mai mare de 12 tone , mentionate de petenta in contestatie , in temeiul art. 263 alin. 5 din legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu modificarile ulterioare,aceasta fiind suma contestata de catre petenta.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, instanta a constatat ca este sesizata cu legalitatea deciziei de impunere pentru suma de 4582 lei privind cele doua autoutilitare si respectiv doua semiremorci, mentionate de petenta in contestatie si inregistrate la intimata pentru impunere in temeiul codului fiscal, suma calculata prin decizia de impunere din 18.01.2010.
Societatea petenta a avut sediul social in Bucuresti, mijloacele de transport fiind inregistrate in evidentele fiscale de la Primaria sector 4 pana la data de 10.08.2009 cand aceasta si-a schimbat sediul pe raza municipiului Slatina. Dosarul fiscal a fost insa remis intimatei respectiv la noul sediu abia la data de 10.02.2010,fapt ce a determinat ca Primaria sectorului 4 sa emita decizia de impunere pe anul 2010 pentru aceste autovehicule asa cum rezulta din inscrisul atasat de petenta la precizarile depuse la termenul de judecata si pentru care s-a stabilit obligatii totale de plata de 1369,91 lei.
Pentru aceleasi mijloace de transport inregistrate si la noul sediu social ,respectiv la intimata, aceasta prin Directia Generala de Venituri si Cheltuieli a stabilit obligatii de plata in suma de 4582 lei , dand o alta interpretare dispozitiilor art. 263 din legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cat si a HG nr. 44/2004 ce aproba normele metodologice de aplicare a acestei legi.
In speta, cele doua autoutilitare si respectiv cele doua semiremorci au carti de identitate separate conform inscrisurilor depuse astfel ca impunerea se face in temeiul art. 263 al. 4 si 6 din legea nr. 571/2003 si punct . 115 din HG nr. 44/2004 in care se mentioneaza ca impozitul pe mijloacele de transport se stabileste pentru fiecare mijloc de transport cu tractiune mecanica, precum si pentru fiecare remorca, semiremorca si rulota care are cartea de identitate auto vehiculelor , chiar daca acestea circula in combinatie.
Intimata a stabilit impozitul in baza art. 263 alin. 5 din codul fiscal , respectiv in mod cumulat pentru doua camioane si doua semiremorci luand in considerare numarul de axe si masa mai mare de 12 tone. Aceasta a avut in vedere combinatiile de autovehicule in sensul de autovehicul articulat sau tren rutier asa cum este prevazut la punct 111 din HG nr. 44/2004, in considerarea faptului ca prin constructie semiremorcile nu pot circula separat.
Sustinerea intimatei nu are corespondent insa in cauza de fata deoarece exista o reglementare speciala prevazuta la art. 263 al. 4 si 6 din codul fiscal, in care se mentioneaza in mod expres ca impozitul se stabileste pentru fiecare mijloc de transport , remorca , semiremorca si rulota, ce are carte de identitate, cu precizarea expresa ``chiar daca acestea circula in combinatie``.
De altfel, aceasta interpretare a fost data si de organul fiscal apartinand Primariei sectorului 4 Bucuresti potrivit deciziei de impunere mentionata anterior.
Prin urmare, instanta a constatat ca este intemeiata plangerea formulata de catre societatea petenta , ca intimata prin decizia de impunere contestata referitoare numai la cele patru autovehicule a interpretat in mod eronat dispozitiile codului fiscal , situatie in care a admis contestatia, a anulat decizia data in solutionarea plangerii administrativ fiscale si a anulat in parte decizia de impunere pentru suma de 4582 lei , urmand ca intimata sa emita o noua decizie de impunere in concordanta cu dispozitiile art. 263 al. 4 si 6 din codul fiscal si punctul 115 din HG nr. 44/2004.